ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 364/2017
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Cererea de chemare în judecată;
Prin cererea formulată la data de 4 septembrie 2014 și înregistrată sub nr. x/54/2014, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea Deciziei nr. 66 din 30 iunie 2014, emisă de Comisia de autorizare a activității de schimb valutar din cadrul B., comunicată acesteia la data de 20 iulie 2014.
Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința civilă nr. 22/2015 pronunțată în data de 14 ianuarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator C., în contradictoriu cu pârâtul B. ca nefondată.
Cererea de recurs;
Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, care nu a indicat motivele de casare, iar prin cererea de recurs nu a indicat motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Pregătirea dosarului de recurs și procedura de filtrare;
Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului, reținându-se că recurenta-reclamantă SC A. SRL nu a indicat motive de nelegalitate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta neaducând nici o critică sentinței și mai mult, reluând în mare parte, ad litteram susținerile formulate prin cererea de chemare în judecată depusă la instanța de fond.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;
Analizând cererea de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.
Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:
„Art. 486. - Cererea de recurs;
(1)
Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…);
d)
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat
(3)
Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.”
Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:
„Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).
(2)
Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.”
Înalta Curte precizează că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.
În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, se constatată că recurenta-reclamantă SC A. SRL nu a invocat niciunul dintre motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege, rezumându-se să reia susținerile formulate în fața instanței de fond.
Totodată, se constată că aspectele prezentate nu sunt de natură a complini lipsurile cererii de recurs sub aspectul indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul declarat.
În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamanta SC A. SRL, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod,decizia urmând a fi comunicată părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamanta SC A. SRL prin administrator C. împotriva sentinței civile nr. 22/2015 din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2017.