ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2017

Decizia nr. 359/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea formulată la data de 17 iunie 2014 și înregistrată sub nr. x/36/2014, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. Constanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea Hotărârii nr. 251 din 30 aprilie 2014, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Prin sentința civilă nr. 190/CA pronunțată în data de 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamantul A. Constanța, în contradictoriu cu pârâtul B., ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A. Constanța, care nu a indicat nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) Cod de procedură civilă. De asemenea, motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de acest text de lege.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de anulare a recursului, reținându-se că motivele de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză;

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant A. Constanța, prin motivele de recurs a reluat situația de fapt și argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ.:

„Art. 486. - Cererea de recurs;

(1)

Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…);

d)

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat

(3)

Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile.”

Dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prevăd că:

„Art. 489. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2)

Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.”

Înalta Curte precizează că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată.

În cauză, analizând cererea de recurs și susținerile expuse în cuprinsul acesteia, se constatată că recurentul-reclamant nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a formulat critici cu privire la hotărârea primei instanțe care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele prevăzute de acest text de lege, rezumându-se să reia susținerile formulate în fața instanței de fond.

În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. ( 5), coroborat cu art. 486 alin. (1) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul A. Constanța. Ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod,decizia va fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. Constanța împotriva sentinței civile nr. 190/CA pronunțată în data de 5 noiembrie 2014 de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2017.