ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2962/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 11 septembrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții 1. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) - Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Cluj, 2. AFIR - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, 3. AFIR - Direcția Selectare Contractare Serviciul Evaluare Selectare, 4. AFIR - Autoritatea de Management Comitetul de Selecție, 5. Șeful Serviciului de Verificare Cereri de Finanțare din cadrul Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Cluj, 6. Directorul Adjunct al Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Cluj - B., 7. Șeful Serviciului de Verificare Tehnică Implementare Proiecte - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, 8. Directorul Adjunct al Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, 9. Directorul Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare - C., 10. Directorul Direcției Selectare Contractare din cadrul AFIR, 11. Directorul General al Autorității de Management din cadrul AFIR, 12. D. și 13. E.

(a) anularea deciziei de neeligibilitate a cererii de finanțare cu titlul "înființare atelier meșteșugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitație de proiecte M312-0112, materializată în Fișa de verificare a criteriilor de eligibilitate E3.1 și comunicată sub formula transmiterii formularului E6.8.1 - Notificarea cererilor de finanțare neeligibile, cu nr. de înregistrare 3570 din 11 noiembrie 2013, în varianta menținută în urma admiterii parțiale a contestației;

(b) obligarea Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Cluj să emită o decizie de eligibilitate a cererii de finanțare cu titlul "înființare atelier meșteșugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitație de proiecte M312-0112 și să calculeze punctajul aferent acestei cereri de finanțare, menționând reclamanta că își va constitui un I.M.M. sub forma unei întreprinderi individuale, autonomă;

(c) anularea în parte a Raportului de Selecție întocmit de Comitetul de Selecție din cadrul Autorității de Management a Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în ceea ce privește eliminarea cererii de finanțare cu titlul "înființare atelier meșteșugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitație de proiecte M312-0112 din cadrul Listei proiectelor neeligibile (poziția 125 din această listă);

(d) obligarea pârâților de ordin 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 și 11 să efectueze evaluarea cererii de finanțare cu titlul "înființare atelier meșteșugăresc pentru producerea de bijuterii" înregistrată sub codul "X" Licitație de proiecte M312-0112 drept un proiect eligibil și, în măsura în care întrunește condițiile legale în urma evaluării, să întocmească un Raport de Selecție individual, cu consecința finanțării proiectului;

(e) obligarea pârâților de rând 1, 12 și 13 la repararea în solidar a daunelor materiale în cuantum de 2.000 RON cauzate prin emiterea deciziei de neeligibilitate a proiectului;

(f) cu cheltuieli de judecată, solicitate AFIR și pârâților de rând 12 și 13.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 287 din 5 februarie 2015, a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale de folosință și lipsei calității procesuale pasive, astfel cum au fost invocate de părțile pârâte, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Arată recurenta-reclamantă că instanța de fond a constatat în mod corect că singurul pretins viciu al cererii de finanțare privește nedeclararea tipului de întreprindere - autonomă, parteneră sau legată - prin nebifarea unei singure căsuțe din Anexa 4.1 la cererea de finanțare, însă, în opina sa, acest viciu nu este de o gravitate atât de ridicată încât să atragă sancțiunea neeligibilității cererii de finanțare.

Astfel, hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 dar și art. 17 din același act normativ, conform cărora orice acțiune întreprinsă cu scopul constatării unor nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității.

În Ghidul solicitantului nu se menționa că, și în eventualitatea în care entitatea nu exista la data formulării cererii de finanțare, pentru solicitanții care și-au asumat constituirea întreprinderii ulterior momentului selectării spre finanțare, rubrica privind tipul întreprinderii ar fi trebuit completată.

Verificările privind bifarea tuturor căsuțelor din cererea de finanțare și anexe se efectuează în etapa conformității, iar nu în etapa eligibilității cererii de finanțare. Cererea sa a fost declarată conformă, intimații asumându-și lipsa de gravitate a viciului nebifării căsuței din Anexa 4.1 privind tipul de întreprindere. Dacă ar fi existat omisiuni în completarea cererii, a anexelor sau în depunere de documente, Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Cluj ar fi trebuit să solicite informațiile sau documentele în etapa verificării, având și obligația de consiliere a solicitantului.

Răzgândirea ulterioară a autorităților, în sensul considerării viciului de o gravitate care să atragă neeligibilitatea cererii de finanțare, semnifică încălcarea principiului securității raporturilor juridice.

De asemenea, dacă Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Cluj ar fi constatat erori în propria verificare privind conformitatea cererii de finanțare, ar fi avut ocazia să își repare greșeala în etapa verificării proiectului și să solicite, prin formularul E3.4. - Fișa de solicitare a informațiilor suplimentare, menționarea tipului de întreprindere care urmează a fi creat. Însă, neprocedând astfel, această autoritate a acționat abuziv declarând cererea ca neeligibilă.

Apreciază recurenta că Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a greșit, în primul rând, prin invocarea unor motive de neconformitate a cererii, odată ce aceasta a fost deja declarată conformă, și, în al doilea rând, prin faptul că nu și-a rectificat eroarea solicitând informațiile pe care le consideră necesare, ci a declarat direct cererea de finanțare ca neeligibilă.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, avea obligația să se asigure că nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste plăți.

Proiectul reclamantei a fost declarat neeligibil pentru că nu a completat corect declarația privind încadrarea în categoria microîntreprinderilor. Solicitarea informațiilor suplimentare nu este obligatorie în cadrul procesului de evaluare. Fiecare solicitant este răspunzător de modul în care completează cererea de finanțare și declarațiile depuse.

Reclamanta avea obligația completării în mod adecvat și corect a Anexei 4.1 și să ofere informațiile necesare care permiteau analizarea încadrării în categoria microîntreprinderilor, pentru că lămurirea naturii juridice a întreprinderii propuse, autonomă, legată sau parteneră, este în legătură cu însăși determinarea statutului solicitantului, de microîntreprindere, un criteriu de eligibilitate impus de reglementările europene în materie.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin raport, s-a apreciat a fi neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a formulat cerere de finanțare cu titlul "Înființare atelier meșteșugăresc pentru producerea de bijuterii" la Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Cluj, înregistrată sub nr. "X" Licitație de proiecte M312-0112.

Prin Notificarea cererilor de finanțare neeligibile nr. 3570 din 11 noiembrie 2013, proiectul său a fost declarat neeligibil pentru că nu a declarat tipul întreprinderii (autonomă, parteneră sau legată), a omis să depună extras C.F. al imobilului în care ar urma să desfășoare activitatea pentru care s-a solicitat finanțarea și pentru că ar fi fost identificate elemente privind existența de condiții artificiale care contravin fișei de măsuri.

În urma procedurii administrative prealabile urmate de reclamantă, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a menținut soluția de declarare ca neeligibilă a cererii de finanțare, reținându-se omisiunea de a completa rubrica privind tipul întreprinderii de la Anexa 4.1 - Model de declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor, respectiv întreprindere autonomă, întreprindere parteneră, întreprindere legată.

Recurenta-reclamantă, deși recunoaște că nu a completat rubrica respectivă și că instanța de fond a surprins elementele esențiale ale litigiului, susține că opinia instanței este eronată, interpretând greșit dispozițiile art. 2 lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 privind aplicarea principiului proporționalității.

Potrivit textelor de lege invocate, principiul proporționalității privește măsurile administrative adoptate și acțiunile întreprinse de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar asupra proiectului.

Neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Or, litigiul de față nu privește stabilirea unei creanțe bugetare rezultate dintr-o neregulă, ci o etapă premergătoare acordării finanțării, neputându-se aprecia că instanța de fond ar fi interpretat eronat principiul proporționalității în soluționarea acțiunii.

Nici susținerea recurentei-reclamante, în sensul că ar fi vorba despre culpa autorităților în procesul de examinare a cererii sale de finanțare, pentru că ar fi putut să solicite informații suplimentare în legătură cu tipul de întreprindere, și că acestea ar fi acționat abuziv, prin declararea cererii ca neeligibilă, nu poate fi avută în vedere.

Potrivit Ghidului solicitantului "Sprijin pentru crearea și dezvoltare de micro-întreprinderi" Măsura 312, de această măsură pot beneficia micro-întreprinderile așa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei (CE) nr. 361/2003 și în legislația națională în vigoare (având mai puțin de 10 angajați și care realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale în valoare de până la 2,0 milioane euro echivalent în RON) și persoanele fizice (neînregistrate ca agenți economici) care se vor angaja că până la data semnării contractului de finanțare să se autorizeze cu un statut minim de persoană fizică autorizată și să funcționeze ca microîntreprindere, încadrarea în categoria microîntreprinderi făcându-se în baza Anexei 4.1.

Prin urmare, recurenta susține fără temei că autoritatea intimată ar fi trebuit să-i ceară lămuriri, informația omisă a fi completată, privind statutul juridic al viitoarei întreprinderi propuse, autonomă, legată sau parteneră, fiind esențială pentru stabilirea faptului că îndeplinește condițiile de a beneficia de finanțare, singurele beneficiare ale ajutorului acordat în baza Regulamentului (CE) 1968/2005 fiind microîntreprinderile.

De altfel, în Anexa 4.1 se menționează faptul că "se completează toate rubricile din formularul-tip în limba română, prin tehnoredactare".

Recurenta-reclamantă, în calitate de solicitant al finanțării, este singura răspunzătoare de modul în care a completat cererea de finanțare și de corectitudinea informațiilor furnizate, neputându-se reține un abuz al autorității în declararea neeligibilității cererii sau o greșeală care ar fi trebuit îndreptată.

Concluzionând, se reține că instanța de fond a examinat în mod real susținerile reclamantei, astfel cum au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, ținând cont de probatoriul administrat și de dispozițiile legale incidente, interpretând corect prevederile legale în materie în raport cu întreg contextul factual, motivele de recurs formulate și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. neputând fi reținute.

4.2.2. Soluția instanței de recurs

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată, potrivit art. 496 C. proc. civ., că recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 287 din 5 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM