ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Caraș-Severin și Consiliul Uniunii Naționale din România, anularea Deciziei nr. 8 din 24 iunie 2011 emise de Baroul Caraș-Severin, prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, anularea Deciziei nr. 247 din 3 decembrie 2011 emise de Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 8 din 24 iunie 2011 și obligarea pârâtului Baroul Caraș-Severin la emiterea unei decizii de admitere în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv.

A arătat reclamantul că, prin cererea înregistrată sub nr. 184 din 28 decembrie 2010, a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocat definitiv, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, în forma în vigoare la data depunerii cererii, fiind titular al Diplomei de doctor în drept seria D nr. X eliberată de Ministerul Educației și Cercetării, Universitatea București la data de 28 februarie 2005, cu nr. 194.

A fost convocat de trei ori de Baroul Caraș-Severin pentru a participa la ședința Consiliului Baroului Caraș-Severin pentru un interviu. Deși s-a prezentat la toate aceste ședințe, nu a avut un dialog cu consilierii prezenți, neexistând un cadru oficios care să permită acest dialog.

Astfel, la prima convocare, din dialogul purtat doamna prodecan, a rezultat că trebuie să susțină un examen scris pentru admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat. Or, din conținutul dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, rezultă că legiuitorul a dorit ca, la cerere, titularul diplomei de doctor în drept să poată fi primit în profesia de avocat fără să susțină vreun examen, oricare ar fi el.

Conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă cu respectarea art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, în sensul de a nu obliga solicitantul să susțină examen scris, ceea ce excedează legii.

Deci, verificarea cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat se realizează în baza unor discuții libere și nicidecum pe bază de examen scris sau de "interviu scris", astfel cum greșit a dorit să procedeze Consiliul Baroului Caraș-Severin, pentru că art. 16 alin. (2) lit. a) derogă de la dispozițiile art. 16 alin. (1) din aceeași lege.

La cea de-a doua convocare, a fost prezent la ușa biroului unde se organizează ședințele Consiliului Baroului, comunicându-i-se, după un timp de așteptare, că urmează să susțină interviul la o altă ședință a consiliului, la care va fi convocat.

La cea de-a treia convocare, din 24 iunie 2011, s-a prezentat, fiind pregătit pentru a dezbate, pe bază de discuții libere, inclusiv teme pe care le aprecia oportune și necesare pentru lămurirea unor probleme legislative de organizare și exercitare a profesiei de avocat. Nici la această ședință nu a avut un dialog/interviu cu membrii consiliului pentru că, în momentul în care a fost invitat în biroul/sala de consiliu, ședința a fost închisă, consilierii prezenți au părăsit sala iar doamna prodecan i-a comunicat că are la dispoziție două ore pentru examinare scrisă.

A refuzat acest mod de organizare scrisă, întrucât a apreciat că este nelegală. Urmare a refuzului său, consilierii au fost rechemați în sala de consiliu și el a fost invitat să aștepte la ușă pentru a fi rechemat la ședința de lucru. După un timp, membrii Consiliului Baroului Caraș-Severin au părăsit sala de ședință, ceea ce i-a dat de înțeles că ședința s-a încheiat. Nici decanul baroului, nici prodecanul și niciunul dintre membri consiliului nu i-au dat vreun răspuns, comunicându-i-se, de către secretara baroului, că va primi răspuns în scris.

Urmare a acestor convocări a fost emisă Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011 de către Baroul Caraș-Severin prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 247 din 3 decembrie 2011 a Uniunii Naționale a Barourilor din România.

A susținut reclamantul că actele emise sunt nelegale, pentru că a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, lege care nu prevedea în forma în vigoare la data formulării cererii, vreo altă condiție ori formalitate, respectiv nu prevedea organizarea unui examen sau a unei testări.

Un astfel de examen ar fi lăsat fără conținut norma juridică edictată de dispozițiile menționate, care folosesc în mod expres sintagma "fără examen", neputând fi primită motivarea pârâtelor din deciziile contestate.

Prin Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011, pârâtul Baroul Caraș-Severin a reținut în mod greșit starea de fapt și starea de drept existentă la data depunerii cererii sale, nu s-a pronunțat asupra îndeplinirii condiției legale de admitere în profesia de avocat, nu a verificat și nu a constatat îndeplinirea condițiilor legale.

Reclamantul a depus precizare a acțiunii, la data de 8 aprilie 2013, prin care a solicitat obligarea pârâtului să-l înscrie pe tabloul avocaților definitivi începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pârâtul Baroul Caraș-Severin a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului. A arătat că înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților nu se poate realiza, nici chiar prin hotărâre judecătoreasă, pentru că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, neputând fi, în același timp, și procuror și avocat înscris pe tabloul avocaților. Astfel, solicitarea sa este prematură, înscrierea pe tablou fiind ulterioară primirii în avocatură și numai după încetarea stării de incompatibilitate.

Prin Sentința civilă nr. 262 din 20 mai 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantului, a anulat Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011 emisă de Baroul Caraș-Severin - Consiliul Baroului Caraș-Severin și Decizia nr. 247 din 3 decembrie 2011 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România.

A obligat pârâtul Baroul Caraș-Severin prin Consiliul Baroului Caraș-Severin să emită o nouă decizie prin care să admită cererea reclamantului de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, ca avocat definitiv și a obligat pârâtul Baroul Caraș-Severin prin Consiliul Baroului Caraș-Severin să îl înscrie pe reclamant în Tabloul avocaților definitivi ai Baroului Caraș-Severin.

Prin Încheierea din camera de consiliu din 29 mai 2013, Curtea a îndreptat eroare materială strecurată în dispozitivul Sentinței civile nr. 262 din 20 mai 2013 în sensul că a obligat pârâtul Baroul Caraș-Severin prin Consiliul Baroului Caraș-Severin să-l înscrie pe reclamant în Tabloul avocaților definitivi ai Baroului Caraș-Severin începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererii, care nu prevedeau vreo altă condiție ori formalitate, respectiv organizarea unei testări, în formă orală sau scrisă.

Astfel, observând contrarietatea dintre o normă cuprinsă într-o lege, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, și o normă cuprinsă într-un act cu caracter normativ emanat de la pârâtă, art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, instanța a acordat eficiență normei legale, cu forță juridică superioară statutului.

A mai reținut Curtea, în ceea ce privește incompatibilitatea invocată de pârât, reclamantul având funcția de procuror, că obligația de renunțare la starea de incompatibilitate este ulterioară momentului primirii în profesia de avocat, beneficiind în acest sens de un termen de 2 luni pentru exercitarea opțiunii.

Împotriva Sentinței civile nr. 262 din 20 mai 2013 a declarat recurs pârâtul Baroul Caraș-Severin, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât afirmă că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a Legii nr. 51/1995 și a Statutului profesiei de avocat, întrucât recurentul-reclamant, având calitatea de procuror, nu poate fi înscris în Tabloul avocaților, existând o incompatibilitate evidentă între cele două profesii.

Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 10 noiembrie 2014 recurentul -pârât și-a completat motivele de recurs, arătând, în esență, că reclamantul-intimat nu poate fi primit în profesia de avocat, fiind aplicabile în cauză și dispozițiile art. 15 lit. b) din Legea nr. 51/1995.

4.1 Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a solicitat, pe calea concluziilor scrise, constatarea nulității cererii prin care se invocă noi motive de recurs, arătând că nu poate fi primită o completare a motivelor de recurs, formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

În fond, intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, reiterând, în cuprinsul apărărilor sale, argumentele deduse în fața instanței de fond în sprijinul acțiunii sale.

Intimatul-pârât Uniunea Națională a Barourilor din România a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului declarat în cauză, apreciind că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și ale art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

4.2 Aspecte procesuale

Prin încheierea din 4 decembrie 2014 curtea a dispus suspendarea judecării recursului, până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/P/2013, aflat pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.

Având în vedere că dosarul penal anterior menționat a fost soluționat definitiv prin Decizia penală nr. 97 din 23 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. y/59/2014, curtea a dispus, la data de 12 octombrie 2017, repunerea pe rol a cauzei, încetând motivul care a determinat suspendarea judecării recursului.

În ședința publică din 12 octombrie 2017 curtea a constatat tardivitatea completării motivelor de recurs, reținând faptul că motivele invocate prin memoriul înregistrat la data de 10 noiembrie 2014 au fost formulate după împlinirea termenului legal pentru exercitarea și motivarea căii de atac, astfel cum acesta este prevăzut prin dispozițiile art. 306 C. proc. civ(1865).

4.3 Soluția instanței de recurs

Examinând sentința criticată în raport de criticile recurentului-pârât dar și în acord cu dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.(1865), care permit instanței de recurs să examineze cauza sub toate aspectele, curtea constată că recursul civil de față este fondat, urmând a fi admis în sensul celor mai jos arătate.

Pentru a decide astfel, curtea reține faptul că intimatul-reclamant s-a adresat Baroului Caraș-Severin cu o cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, motivând solicitarea prin faptul că deține titlul de doctor în drept.

Așa cum s-a arătat mai sus, cererea intimatului-reclamant a fost respinsă de Baroul Caraș-Severin, pentru considerentul că intimatul-reclamant nu a susținut interviul scris pregătit de Barou în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat.

Intimatul-reclamant a criticat decizia de respingere a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen și decizia de soluționare a contestației formulate împotriva primului act, arătând, în esență, că prevederile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, instituind posibilitatea primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen, a licențiaților ce dețin titlul științific de doctor în drept, nu recunosc barourilor posibilitatea organizării unor examene sau testări suplimentare.

Soluționând acțiunea, prima instanță și-a însușit raționamentul expus de intimatul-reclamant, apreciind că reclamantul a făcut dovada condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, astfel cum erau reglementate la data depunerii cererii de primire în profesia de avocat.

Totodată prima instanță menționează că Legea nr. 51/1995 nu prevedea în forma în vigoare la data formulării cererii de intrare în profesie vreo altă condiție ori formalitate, respectiv nu prevedea organizarea unei testări, fie ea orală sau scrisă. De altfel, o astfel de testare ar fi lăsat fără conținut norma edictată de dispozițiile art. 16 aliniatul 2 litera a din Legea nr. 51/1995, care folosesc în mod expres sintagma "fără examen".

Din această perspectivă, prima instanță a înlăturat apărările pârâtului Baroul Caraș-Severin, apărări care se regăsesc și în considerentele deciziilor contestate de către reclamant, cu privire la aplicabilitatea art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care prevede posibilitatea verificării unor cunoștințe, întrucât statutul menționat are forță juridică inferioară Legii nr. 51/1995, fiind prin urmare lipsit de relevanță că statutul nu a fost invalidat până în prezent. Altfel spus, observând contrarietatea dintre o normă cuprinsă într-o lege și o normă cuprinsă într-un act cu caracter normativ emanat de la pârâtă, Curtea acordă eficiență normei legale, nerespectată prin emiterea celui de al doilea act menționat.

Constată curtea că în mod greșit a admis instanța de fond acțiunea reclamantului, apreciind că cele două acte administrative încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, hotărârea fiind pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispoziției legale anterior menționată.

În acest sens, este în afara oricărei discuții că prevederile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data depunerii cererii intimatului-reclamant) permit ca persoanele care dețin titlul de doctor în drept, să poată fi primite, la cerere, în profesie, cu scutire de examen.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Astfel cum a statuat constant Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, stabilirea unei proceduri de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat nu poate fi confundată cu examenul de primire în profesia de avocat(în aceste sens sunt deciziile ÎCCJ - SCAF nr. 4047/2012; nr. 4329/2012; nr. 4330/2012; nr. 5019/2012; nr. 43/2013; nr. 503/2013).

Prin urmare, instituirea unei proceduri de verificare a cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat nu reprezintă o adăugare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din lege, ci o materializare a exercitării dreptului de apreciere ce i-a fost conferit de legiuitor baroului prin folosirea unei norme juridice permisive, caracterizare ce rezultă din economia dispozițiilor anterior menționate, fiind de subliniat faptul că legiuitorul folosește formularea "poate fi primit în profesie".

Raportat la considerentele anterior expuse și luând act că, în aplicarea art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, Consiliul Baroului a convocat reclamantul-intimat pentru susținerea unui test pe care acesta l-a refuzat, curtea constată că Decizia nr. 8 din 24 iunie 2011 a Consiliului Baroului Caraș-Severin este legal emisă, recurentul-pârât nefăcând altceva, cu prilejul emiterii deciziei, decât să se conformeze dispozițiilor legale și statutare relevante în speță.

În consecință, este apreciată ca fiind legală, pentru aceleași considerente, și Decizia nr. 247 din 3 decembrie 2011, prin care Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a respins contestația formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 8 din 24 iunie 2011.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) Cod procedura civilă coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, se va casa sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Cât privește cererea intimatului-pârât Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, de obligare a intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, curtea constată că intimatul-pârât nu a făcut dovada avansării unor atare cheltuieli, astfel că solicitarea va fi respinsă, nefiind îndeplinite condițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Baroul Caraș-Severin împotriva Sentinței nr. 262 din 20 mai 2013 și împotriva Încheierii din 29 mai 2013 ale Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Respinge cererea intimatului-pârât Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM