ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2184/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2159 din 15 septembrie 2016, Judecătoria Onești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind plângerea contravențională formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. S.A. Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Dorohoi.

Prin Sentința civilă nr. 2343 din 15 decembrie 2016, Judecătoria Dorohoi a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta A., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. S.A. Centru de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Onești.

Prin Sentința civilă nr. 349 din 16 februarie 2017, Judecătoria Dorohoi a dispus completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 2343 din 15 decembrie 2016 cu mențiunea că instanța a constatat ivit conflictul de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dorohoi.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acțiunea formulată, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, anularea procesului-verbal de contravenție încheiat la data 05 aprilie 2016, de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Cestrin.

Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 1.375 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (3

7

) din O.G. nr. 15/2002, faptă constând în aceea că autoturismul cu nr. de înmatriculare x, aparținând petentei, a fost surprins circulând pe DN 11 la km 156+000 pe raza localității Sănduleni, jud. Bacău, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal contestat rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost DN 11, pe raza localității Sănduleni, județul Bacău, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Onești.

În drept, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, însă O.G. nr. 15/2002 stabilește o normă specială și derogatorie în ceea ce privește competența în materie contravențională.

Astfel, potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M.Of. nr. 89 din 12 februarie 2013:

"Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul."

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 12 februarie 2013, intrând în vigoare, conform art. 78 din Constituția României, republicată, la 3 zile de la această dată, respectiv la 15 februarie 2013, în textul ei neprevăzându-se o dată ulterioară.

Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 4 mai 2016, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, fiind aplicabile dispozițiile acestei legi, respectiv dispozițiile derogatorii ale art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002.

Regula în materia aplicării în timp a normelor de procedură este cea înscrisă în dispozițiile art. 24, coroborate cu art. 25 alin. (2) din C. proc. civ.. Astfel, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

De asemenea, art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, anterior citat, face referire la introducerea plângerii la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază petentul.

Prin urmare, competența teritorială trebuie stabilită prin raportare la momentul sesizării instanței, relevanță având sediul petentei, care este în comuna Mihăileni, județul Botoșani, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Dorohoi.

La stabilirea competenței, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Dorohoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. - Întreprindere Individuală și pe intimata C.N.A.D.N.R. S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN în favoarea Judecătoriei Dorohoi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 iunie 2017.