ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1838/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 6.05.2014 sub nr. x/42/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării și Universitatea Valahia: - desființarea hotărârii CNECSDTI nr. x din 21 februarie 2014 și a raportului final cu privire la contestațiile înregistrate la această autoritate cu nr. x din 21 noiembrie 2012 și nr. x din 26 aprilie 2013, a hotărârilor Comisiei de Etică din cadrul Universității Valahia din Târgoviște nr. x din 27 octombrie 2012 și nr. x din 1 aprilie 2013 și a rapoartelor Comisiei de analiză aferente; - suspendarea aplicării hotărârii CNECSDTI nr. x din 21 februarie 2014 până la soluționarea acțiunii; - să se constate că sesizările înregistrate la Registratura Universității Valahia din Târgoviște sub nr. x din 14 septembrie 2012 și x din 18 februarie 2013 sunt nefondate.

La data de 9 decembrie 2014, instanța a admis cererea reclamantului și a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul drepturilor de autor, pentru a răspunde întrebării "dacă lucrarea de doctorat susținută de domnul A. în anul 2008 cu titlul - Reglementarea pedepsei capitale în dreptul românesc până la codificarea lui Alexandru Ioan Cuza - reprezintă un plagiat în sensul definit de art. 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004 în redactarea din anul 2008", urmând a se verifica paginile pentru care s-a constatat existența plagiatului de către Universitatea Valahia și Consiliul Național de Etică.

Prin adresa din 5 februarie 2015 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a comunicat instanței costul efectuării expertizei încuviințate pentru reclamant - 2.168 RON, sumă calculată conform Hotărârii nr. 1086/2008 și Normei metodologice din 3.02.2009 privind modalitatea de calcul al tarifelor și procedura de plată a sumelor datorate pentru operațiunile efectuate contra cost de O.R.D.A., cu mențiunea că potrivit art. 8 pct. 3 din norma indicată, rezultatul expertizei va fi comunicat solicitantului numai după plata sumei datorate pentru efectuarea operațiunilor de expertiză.

Curtea de Apel Ploiești a adus la cunoștința reclamantului conținutul adresei emise de O.R.D.A. și i-a pus în vedere acestuia să transmită dovada achitării onorariului, astfel cum rezultă din adresele emise la datele de 11.02.2015 și 11.03.2015 .

Soluția instanței de fond

Prin încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2015, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării și Universitatea Valahia, pentru neîndeplinirea obligației de a achita onorariul în cuantum de 2.168 RON stabilit de O.R.D.A. pentru efectuarea expertizei încuviințate.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., solicitând anularea acesteia și continuarea judecății.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că soluția de suspendare a judecății este una greșită, întrucât onorariul a fost stabilit în mod eronat de către O.R.D.A.

Teza de doctorat trebuie să fie expertizată numai prin prisma paginilor indicate în hotărârile Comisiei de Etică și nu în integralitatea ei, numărul total de pagini incriminate fiind de doar 103.

Chiar dacă onorariile pentru stabilirea expertizelor de specialitate în materia drepturilor de autor sunt stabilite de către O.R.D.A., instanța de judecată este cea care stabilește obiectivele expertizei raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, O.R.D.A. neavând competența de a stabili obiective și nici întinderea materialului supus analizei.

Intimații-pârâți Ministerul Educației Naționale și Universitatea Valahia nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări asupra căii de atac promovate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate."

Textul reglementează cazul de suspendare facultativă a judecății în situația particulară în care desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, iar instituirea condiției culpei reclamantului conferă suspendării reglementate de norma sus-citată natura unei veritabile sancțiuni procedurale.

În doctrină s-a arătat, de asemenea, că "suspendarea judecății reglementată de aceste dispoziții dă expresie principiului disponibilității procesului, în sensul aprecierii că prin pasivitatea în îndeplinirea obligațiilor ce-i revin, reclamantul se desesizează de proces, acceptând posibilitatea temporizării sale" .

În cauza de față, contestând acte administrative prin care autoritățile pârâte au derulat proceduri de verificare a lucrării de doctorat și au aplicat sancțiuni reglementate de legislația în domeniu, reclamantul A. a solicitat, pentru dovedirea cererii de chemare în judecată, administrarea probei cu o expertiză de specialitate în domeniul drepturilor de autor, care să stabilească dacă lucrarea sa de doctorat reprezintă un plagiat în sensul definit de art. 4 lit. d) din Legea nr. 206/2004.

Date fiind susținerile reclamantului din cuprinsul acțiunii sau cele formulate în ședința publică de judecată, în sensul că pronunțarea unei soluții în cauză presupune, în mod necesar și verificarea lucrării de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, instanța de fond a apreciat asupra pertinenței, concludenței și utilității probei, a încuviințat-o astfel cum a fost solicitată și a pus în vedere reclamantului, la două termene succesive, să îndeplinească obligația de a achita onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei.

În procesul civil, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea acestuia, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările.

Susținerile recurentului din calea de atac promovată vizează, în principal, stabilirea eronată a onorariului de către O.R.D.A. a onorariului, argumentele invocate nu sunt de natură să înlăture culpa acestuia reținută de instanța de fond și nu dovedesc nelegalitatea soluției de suspendare a judecății.

Reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, s-a limitat la a aprecia că pentru expertiza încuviințată în cauză datorează un onorariu diminuat, nu a formulat o eventuală cerere de renunțare la proba încuviințată, iar aceste împrejurări fundamentează concluzia instanței referitoare la împiedicarea desfășurării normale a procesului din culpa reclamantului.

Instanța de fond a reținut, în mod corect, că nu poate micșora onorariul, întrucât în materia drepturilor de autor O.R.D.A. este singura autoritate abilitată să stabilească onorariul pentru expertizele de specialitate, conform art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 401/2006 și art. 18 alin. (1) lit. h) din H.G. nr. 1086/2008, iar neîndeplinirea obligației de achitare a onorariului pentru expertiza încuviințată la solicitarea reclamantului a impus aplicarea sancțiunii suspendării reglementate de dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 7 aprilie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.

Procesat de GGC - CL