ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată inițial Tribunalului Neamț și înregistrată sub numărul x/103/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal contestând decizia emisă de pârâtă sub nr. x din 21 mai 2014, susținând că nu a primit răspuns la cererea înregistrată sub nr. x din 4 martie 2014 și la petițiile cu nr. x din 8 februarie 2014 și la cea din data de 24.02.2014.

Prin Sentința civilă nr. 453/CA/22.10.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Tribunalul Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, reținând că în raport de calitatea pârâtei (de autoritate centrală), se impun a fi aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ce privește competența.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub numărul x/103/2014.

Prin Sentința civilă nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Împotriva Sentinței civile nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2014, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii.

Recurentul-reclamant critică, în esență, aspectele reținute de instanța de fond referitoare la faptul că adresa din 21 mai 2014 nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 și susține că, prin adresa respectivă, i-a fost comunicat rezultatul investigației, fără a i se răspunde printr-o informare concretă legată de activitatea desfășurată în urma petiției sale, instanța de fond neavând în vedere esența comunicărilor.

Recurentul-reclamant mai susține că intimata-pârâtă nu i-a adus la cunoștință procesul-verbal de constatare nr. x din 25 martie 2015, astfel că i-au fost încălcate drepturile de acces, informare, intervenție și opoziție, drepturi garantate de art. 31 din Constituție și de Legea nr. 544/2001.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiat și nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, susținând, în esență, faptul că a răspuns cererii recurentului, cu respectarea termenului de 30 de zile și nu a refuzat în mod nejustificat, soluționarea plângerii acestuia împotriva unui operator de date cu caracter personal.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

În cauza de față, reclamantul A. a chemat în judecata pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, contestând decizia emisă de pârâtă sub numărul x din 21 mai 2014, și susținând totodată, că nu a primit răspuns la cererea înregistrată sub nr. x din 4 martie 2014 și la petițiile nr. x din 8 februarie 2014 și la cea din data de 24.02.2014.

În esență, obiectul demersurilor desfășurate de către recurentul-reclamant îl constituie cererea acestuia ca B. S.A., instituție la care recurentul are contractate două credite, să folosească pentru corespondența purtată cu acesta, doar adresa dată în acest scop, fără a-l mai aborda prin telefon sau prin adresa de e-mail ori la domiciliul unei rude ale sale, considerând că trimiterea corespondenței la alte adrese decât cea declarată, constituie o încălcare a dreptului său de informare, de intervenție și de petiție.

În scopul remedierii nemulțumirii sale, recurentul-reclamant s-a adresat intimatei-pârâte Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu o cerere în acest sens, înregistrată la instituția pârâtă sub nr. x din 8 februarie 2014.

Autoritatea pârâtă a dat curs solicitării sale în termen legal, prin emiterea adresei din 20 februarie 2014, prin care i s-a adus la cunoștință că potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu același conținut către operatorul B. S.A., cu excepția situației în care întârzierea i-ar cauza un prejudiciu iminent și ireparabil, recurentul fiind îndrumat să se adreseze cu prioritate acestuia.

Cu toate acestea, recurentul a formulat o nouă solicitare, prin care a revenit către intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu o nouă adresă, în esență cu același conținut, cu privire la care instituția intimată a răspuns prin adresa din 4 martie 2014, prin care recurentul a fost informat cu privire la înregistrarea noii sale cereri, precum și cu privire la faptul că referitor la aspectele invocate, se vor efectua demersurile necesare în limitele competenței sale legale.

Din înscrisurile existente la dosar, reiese că ulterior acestui moment, recurentul-reclamant a mai înregistrat trei cereri, vizând aceleași aspecte, înregistrate la autoritatea intimată sub nr. x din 6 martie 2014, nr. x din 12 mai 2014 și nr. x din 15 mai 2014.

Prin adresa de răspuns nr. x din 21 mai 2014, intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a arătat că așa cum a precizat și în adresa sa anterioară, în urma investigației efectuate la operatorul B. S.A., nu au fost constatate încălcări ale prevederilor Legii nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Față de aspectele reliefate mai sus, Înalta Curte constată că în speță, nu se poate reține un refuz nejustificat al autorității pârâte în soluționarea cererilor formulate de recurentul-reclamant, în sensul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, se constată că în mod corect, prima instanță a reținut că întrucât nemulțumirea recurentului-reclamant vizează adresa din 21 mai 2014, prin care intimata-pârâtă îi comunică rezultatul investigației, această adresă nu poate fi considerată act administrativ, fiind o simplă comunicare, care nu dă naștere unui raport juridic în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în speță, această calitate fiind deținută de procesul-verbal de constatare nr. x din 25 martie 2014, în care s-au consemnat concluziile verificărilor efectuate de pârâtă la B. și care face obiectul unei alte judecăți.

Referitor la susținerile recurentului-reclamant vizând nerespectarea de către intimata-pârâtă a termenului prevăzut de art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, în acord cu judecătorul fondului se reține că prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul nu a invocat acest aspect, iar prin precizarea ulterioară a cererii nu a înțeles să formuleze o solicitare concretă în legătură cu aspectul menționat.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., împotriva Sentinței civile nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinței civile nr. 4/2015 din 15 ianuarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2017.

Procesat de GGC - CL