ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iulie 2015, reclamantul Ministerul Justiției a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe, suspendarea executării măsurilor stabilite prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 13 mai 2015, până la soluționarea pe fond a cauzei.

1.2. Soluția primei instanțe

Pentru soluționarea cererii de suspendare, reclamantul a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 5.

000 lei, conform dispozițiilor instanței.

Prin Sentința nr. 2.172 din 9 septembrie 2015, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca neîntemeiată, și a dispus restituirea cauțiunii achitate de reclamant.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiției, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate.

A susținut recurentul-reclamant că instanța de fond a încălcat art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și O.G. nr. 66/2011.

În mod eronat s-a reținut că susținerile din cererea de suspendare ar privi fondul cauzei, pentru că există o serie de constatări ale structurii de control care sunt de natură să inducă îndoieli serioase asupra prezumției de legalitate a actului atacat, vizibile la o simplă lectură a acestuia.

De asemenea, calificarea greșită a metodei de achiziție publică nu poate avea valoarea unei simple erori materiale, ci, dimpotrivă, creează suspiciuni asupra legalității actului atacat.

Și aspectul diminuării procentului corecției, de la 25, în proiectul notei de constatare, la 10, în nota de constatare, semnalează serioase îndoieli cu privire la legalitatea actului, pentru că această reducere arată faptul că, în urma evaluării susținerilor sale, au fost acceptate o parte din argumente, însă acest lucru nu acoperă caracterul îndoielnic al constatărilor echipei de control.

Mai arată recurentul că, un alt aspect în dovedirea cazului bine justificat, este și acela referitor la cerința experienței pentru expertul în testarea securității sistemelor informatice, care a fost calificată ca fiind restrictivă. Acest aspect a fost tranșat în favoarea Ministerului Justiției, prin Decizia nr. 106 din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2/2012, nefiind obligat să modifice documentația de atribuire. Această hotărâre judecătorească ar fi trebuit să prevaleze în virtutea autorității de lucru judecat, astfel că asupra actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare planează suspiciuni serioase privind prezumția de legalitate.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, a apreciat recurentul că, în vederea achitării corecției financiare semnificative stabilite în sarcina sa prin actul contestat, ar trebui să identifice în bugetul propriu resursele financiare necesare prin diminuarea alocării de la alte categorii de cheltuieli - bunuri și servicii, implementarea proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile -, fiind afectată, în lipsa finanțării, realizarea acelor cheltuieli.

Deci, paguba iminentă constă în suma care s-a făcut venit la bugetul statului, sumă alocată din bugetul propriu al ministerului în vederea plății sancțiunii aplicate, care ar conduce la afectarea activității sale prin micșorarea resurselor destinate unor anumite scopuri.

De asemenea, în mod greșit autoritatea emitentă a actului administrativ de constatare a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare a calculat cuantumul corecției de 10% prin raportare la valoarea cu TVA a contractului de achiziție cu privire la care au fost constatate nereguli în derularea procedurii de achiziție publică.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, prin reprezentant legal Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând în acest sens, în acord cu instanța de fond, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actul a cărui suspendare s-a solicitat în cauză nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură respectivul act, în cazul particular supus evaluării.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare nu îndeplinește condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut ca nefiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, din analiza sumară a notei de constatare contestate, nu s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act.

Recurentul, atât prin cererea de suspendare, cât și prin cererea de recurs, a argumentat existența cazului bine justificat prin prisma unor aspecte care nu sunt apte a demonstra aparența de nelegalitate a actului contestat.

Menționarea eronată a felului licitației organizate, contrar susținerilor recurentului, este o eroare materială care nu dovedește nelegalitatea notei de constatare, de vreme ce, în cuprinsul acesteia, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, s-a consemnat faptul că anunțul de participare privea licitație deschisă.

Nici diminuarea procentului corecției, de la 25 în proiectul notei la 10 în nota de constatare, nu poate crea îndoieli serioase asupra legalității actului, pentru că actul care produce efecte este nota de constatare, emisă în urma evaluării inclusiv a punctului de vedere înaintat de Ministerul Justiției.

În ceea ce privește Decizia civilă nr. 106 din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012, invocată de recurent pentru a dovedi cazul bine justificat, Înalta Curte constată că acest dosar a avut ca obiect plângerea formulată de Ministerul Justiției împotriva Deciziei din 04 decembrie 2012 pronunțate de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în soluționarea contestației formulate de SC A. SRL și a contestației formulate de SC B. SRL împotriva documentației de atribuire elaborate de Ministerul Justiției în cadrul procedurii de licitație deschisă organizată pentru atribuirea contractului de achiziție publică de furnizare având ca obiect "Achiziționare platformă de e-learning cu specific IT pentru Ministerul Justiției și sistemul judiciar".

Astfel, în mod corect instanța de fond a apreciat că această decizie civilă nu poate avea relevanță în cauză, de vreme ce a privit aspecte care nu fac obiectul notei de constatare. De asemenea, în analiza cererii de suspendare, instanța nu poate decât să pipăie fondul cauzei, fără a cerceta aspecte care nu pot fi analizate decât de instanța învestită cu soluționarea cererii de anulare a actului.

Referitor la cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagubei iminente, deși nu s-ar mai impune a fi analizată, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ, Înalta Curte reține că recurentul nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care note de constatare ar fi anulată.

Îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că suma aplicată prin nota de constatare ar fi virată din bugetul propriu în bugetul statului, întrucât, astfel, s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor de aplicare a unor corecții financiare, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

În ceea ce privește cuantumul corecției de 10%, aplicată prin raportare la valoarea cu TVA a contractului, acest aspect urmează a fi avut în vedere de instanța învestită cu acțiunea în anulare, neputând fi analizat în soluționarea unei cereri de suspendare.

Astfel, nefiind răsturnată prezumția de nelegalitate a actului și întrucât, din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a unui patrimoniu, condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză.

4.3. Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 2.172 din 9 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.