Decizia nr. 449/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 121/2015 a Curții de Apel Pitești

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21 mai 2015, reclamanta A. Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) - Direcția Generală Programe Europene, anularea Adresei din 02 aprilie 2015 emisă de pârât prin care i-a fost respinsă reclamantului plângerea prealabilă din 24 februarie 2015 formulată împotriva Informării din 03 februarie 2015 prin care suma de 3. 642,19 lei, la care se adaugă 874,13 lei TVA, a fost exclusă de la rambursare, fiind considerată cheltuială neeligibilă. 1.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 121 din 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. Râmnicu Vâlcea. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta A. Râmnicu Vâlcea, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele: Prin Contractul de finanțare din 31 iulie 2012, încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 între Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și A. Râmnicu Vâlcea, a fost acordată finanțarea nerambursabilă pentru implementarea proiectului "Promovarea potențialului turistic cultural și de agrement la nivelul Municipiului Râmnicu Vâlcea "- cod SMIS x. În vederea implementării proiectului și realizarea activității de promovare a fost încheiat Contractul de servicii de promovare din 08 iulie 2013, între A. Râmnicu Vâlcea și Asocierea SC B. SRL - SC C. SRL, ca urmare a procedurii de achiziție publică, conform O.U.G. nr. 34/2006. Activitățile de promovare cuprind: realizarea și dezvoltarea unui site web, publicitate outdoor și realizarea și distribuirea materialelor publicitare. Potrivit Cererii de finanțare și Caietului de sarcini în cadrul activității "Publicitate outdoor", panourile (backlit-urile) trebuiau să îndeplinească mai multe cerințe: dimensiuni de minim 2 x 2 m; expunerea față-verso; să aibă o vizibilitate sporită; perioada de expunere de câte 2 luni, de 2 ori pe an; numărul de 8 panouri închiriate; locația - 2 panouri pe autostrada București - Pitești, 2 panouri în Sibiu, pe șosele cu trafic semnificativ și 2 panouri în Cluj, pe șosele cu trafic semnificativ. Locațiile (amplasamentul) propuse de prestator pentru autostrada București - Pitești, conform unei adrese a acestuia din anul 2013, erau: unul dintre panouri amplasat pe autostrada A1, la km 106 + 500 m, iar cel de-al doilea amplasat pe autostrada Al, la km 27 + 300 m, în dreptul localității Ulmi. Conform aceleiași adrese a prestatorului din anul 2013, conținutul acesteia fiind reiterat și în adresa nr. 59 din 11 februarie 2015, acesta a propus un alt amplasament (panou) în locul celui de-al doilea, motivat de faptul că acest din urmă panou nu are o vizibilitate bună, fiind obturat de vegetația crescută în dreptul lui, proprietarul terenului refuzând să *toaleteze pomii. Față de această situație neprevăzută și întrucât nu au existat alte spații (panouri) disponibile în perioada stabilită pe autostrada A1 și pentru desfășurarea simultană a campaniei de publicitate outdoor pe cele 8 panouri în perioada de implementare a proiectului, respectiv pe perioade de 2 luni, de 2 ori pe an, prestatorul a propus un alt amplasament, respectiv ieșirea din Pitești spre autostradă (vechea autostradă Al), pe DN 65B - km 3 + 71 m. Având în vedere cele mai sus enunțate, A. Râmnicu Vâlcea a apreciat ca fiind oportună locația propusă de prestator și motivat de faptul că amplasamentul era la câțiva zeci de metri de autostrada A1 (pe vechea autostradă Al), asigura o foarte bună vizibilitate și diseminare a mesajului, viteza de rulare fiind mai redusă, cu zone de așteptare, zona fiind tranzitată intens, aflându-se la confluența a două drumuri naționale: cel care vine de la Craiova și cel care realizează ieșirea din Pitești. Distinct de aceste avantaje care sunt date de locația panoului, s-a menționat că și celelalte cerințe din cererea de finanțare și caietul de sarcini au fost respectate și anume: dimensiunea panoului, vizibilitatea sporită a acestuia, expunerea față-verso, perioada de expunere, numărul acestora. Amplasamentul propus de prestator și însușit de beneficiar nu aduce atingere și nu prejudiciază în nici un fel proiectul "Promovarea potențialului turistic cultural și de agrement la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea", fiind în opinia recurentului în deplină concordanță cu obiectivul și scopul proiectului prevăzut în cererea de finanțare și caietul de sarcini și anume promovarea turismului cultural local, promovarea unitară a zonei ținând seama de patrimoniul său natural și cultural, promovarea resurselor turistice antropice la nivelul municipiului, promovarea coerentă și unitară a monumentelor culturale și locurilor de agrement de la nivelul municipiului etc. Nici Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și nici instanța de judecată nu au ținut cont că, prin neacceptarea de către Municipiul Râmnicu Vâlcea a noii locații propuse de prestator (din cauza evenimentelor neprevăzute, descrise mai sus), nu se putea realiza partea din contract în cadrul activității "Publicitate outdoor", referitoare la perioada de expunere simultană a celor 8 panouri. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a Sentinței civile nr. 121 din 10 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. 1.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin încheierea din data de 8 iunie 2017 s-a constatat că raportul întocmit de magistratul-asistent respectă cerințele art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și s-a dispus comunicarea acestuia, în temeiul art. 493 alin. (4) din acest act normativ, cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului în termen de 10 zile de la comunicare. Prin încheierea din data de 12 octombrie 2017 s-a dispus, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., admiterea în principiu a recursului și fixarea unui termen pentru judecata pe fond a acestuia la data de 8 februarie 2015. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză 2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Obiectul litigiului de față este reprezentat de solicitarea reclamantului de sancționare a refuzului de decontare a cererii de rambursare nr. 1, aferentă contractului de finanțare încheiat cu pârâtul, pentru proiectul cod SMIS x, cu titlul "Promovarea potențialului turistic-cultural și de agrement la nivelul municipiului Râmnicu Vâlcea", reprezentând cheltuieli efectuate și declarate de către recurenta reclamantă, în cadrul capitolului bugetar "3.3. Publicitate outdoor" - în sumă de 3.642,19 lei și TVA în valoare de 874,13 lei aferente facturii din 10 aprilie 2014, care au fost declarate ca neeligibile. Motivul care a dus la declararea ca neeligibile acestor cheltuieli și, implicit, la respingerea cererii de rambursare nr. 1 în această măsură, a constat în împrejurarea că reclamantul, contrar cererii de finanțare aferentă proiectului mai sus menționat, a contractului de servicii de promovare din 08 iulie 2013 între recurentul reclamant și Asocierea B. SRL, care a avut la bază dispozițiile corespunzătoare a caietului de sarcini care a stat la baza acestuia, a schimbat locația unui panou care ar fi trebuit amplasat pe autostrada A1, la km 27 + 300 m în dreptul localității Ulmi, montându-l pe DN 65B km 3 + 71, motivat de faptul că în poziția inițială nu avea o vizibilitate bună, fiind obturat de vegetația crescută în acel loc, proprietarul terenului refuzând să toaleteze pomii. Instanța de fond a respins cererea reclamantului, apreciind conduita acestuia ca neconformă cererii de finanțare, care a procedat în mod nelegal la modificarea contractului de finanțare, aspectele de care aceasta se prevalează în justificarea demersului său nefiind împrejurări imprevizibile exoneratoare de răspundere. Instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale și clauzelor contractuale aplicabile, criticile reclamantului reiterate prin recurs fiind neîntemeiate. Schimbarea poziției panoului în discuție, nu poate fi justificată de faptul că acesta nu ar fi avut o vizibilitate bună, fiind obturat de vegetație, constituind, în fapt, o modificare unilaterală a contractului de finanțare, fără acordul autorității de management cocontractante, conduita constituind în aceeași măsură o nesocotire a prevederilor caietului de sarcini întocmit urmare a primirii acestei finanțări nerambursabile. Împrejurarea relevată nu întrunește, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, nici elementele unei circumstanțe neprevăzute, care se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate în ciuda pregătirii cu o diligentă rezonabilă a procedurii inițiale de către autoritatea contractantă, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din sectorul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea previzibilă a contractului. O minimă diligență din partea reclamantului, de cercetare a locațiilor de amplasare a panourilor de publicitate, prealabilă cererii de finanțare, asigura pe acesta de orice posibilă neconcordanță între obiectivele de realizat și situația lor faptică. În aceste condiții, suportarea costurilor unui panou amplasat într-o locație neprevăzută contravine contractului de finanțare încheiat cu autoritatea de management, cu caietul de sarcini întocmit de reclamant și cu contractul de prestări servicii încheiat cu Asocierea B. SRL, așa încât în mod corect aceste cheltuieli au fost declarate ca neeligibile de pârâtă. Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului reclamantului ca nefondată.