ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2260/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Programe Europene, anularea Deciziei nr. 28863/26060 din 2 iunie 2014, prin care s-a respins ca nefondată Contestația nr. 12293 din 8 august 2014 formulată împotriva măsurilor de respingere de la rambursare a sumei de 1. 070 RON și TVA de 256,8 RON. Prin Sentința nr. 4741 din 10 decembrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 25 din 19 februarie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turimsului - Direcția Generală Programe Europene și a dispus anularea actului administrativ nr. 26863/26060 din 2 iunie 2014 privind excluderea de la rambursare a sumei de 1.070 RON și TVA-ului de 256,8 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin adresa din 29 aprilie 2011, MADR - în calitate de autoritate de management a precizat, produsele din anexă în privința cărora cheltuielile sunt neeligibile - dotări săli curs - aferentă Contractului nr. x din 18 mai 2010 încheiat cu contestatoarea din prezenta cauză, în care, inițial, au fost prevăzute cele 48 de produse din categoria celor pentru care cheltuielile erau considerate ca neeligibile, introducând între acesta și produse reprezentând material didactic, respectiv soft și player. Însă această precizare reprezintă în fapt o modificare unilaterală a contractului de finanțare, realizată după perfectarea acestuia. S-a mai arătat că, AMPOR avea obligația expres stabilită prin contractul de finanțare de a acorda sprijin beneficiarului prin furnizarea informațiilor sau prin clarificări considerate necesare pentru implementarea proiectului, astfel că stabilirea categoriei de cheltuieli eligibile sau nu, trebuia să se situeze anterior încheierii contractului de finanțare, respectiv anterior datei de 12 martie 2010 și nu după semnarea acestuia, cu atât mai mult după achiziționarea bunurilor de beneficiar.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Adminstrației Publice (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului), invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a arătat, în esență, următoarele: - prin clarificările emise de AMPOR referitoare la sfera de cuprindere a noțiunilor din art. 5 alin. (5) din Ordinul comun nr. 185/621/2008 al MDLPL și MEF, pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție, nu s-au adus modificări contractului de finanțare, ci doar s-a interpretat conținutul acestuia, nota de clarificări a MDRAP nr. 34765 din 29 aprilie 2011 fiind anterioară efectuării de către intimat a cheltuielilor neeligibile, astfel încât aplicabilitatea acesteia nu poate fi pusă la îndoială. - excluderea de la rambursare a cheltuielilor cuprinse în facturile transmise spre decontare s-a dispus întrucât aceste cheltuieli nu se regăsesc printre cele a fi considerate eligibile de Ordinul comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și locuințelor nr. 185 din 18 februarie 2008 și al ministrului economiei și finanțelor nr. 62 din 3 martie 2008.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin adresa din 29 aprilie 2011 Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a încălcat prevederile Contractului de finanțare nr. x din 18 martie 2010 clarificând unele aspecte referitoare la interpretarea prevederilor art. 5 alin. (5) din Ordinul nr. 185/2008 și în mod corect Curtea de Apel Pitești a reținut că această clarificare reprezintă în fapt o modificare unilaterală a contractului de finanțare, realizată după perfectarea acestuia, fără a se dovedi că anexa ce însoțește Contractul de finanțare nr. x din 18 martie 2010 a fost modificată cu respectarea clauzelor contractuale prevăzute la art. 18 din acest contract.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 8 decembrie 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 23 februarie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 28863/26060 din 2 iunie 2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care a fost respinsă ca nefondată Contestația nr. 12293 din 8 august 2014 formulată împotriva măsurilor de respingere de la rambursare a sumei de 1.070 RON și TVA aferent de 256,8 RON. Prima instanță a admis acțiunea reclamantului Municipiul Râmnicu Vâlcea și a dispus anularea Actului administrativ nr. 26863/26060 din 2 iunie 2014, motiv pentru care pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, între Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), în calitate de autoritate de management, prin Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x din 18 martie 2010 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Reabilitare și modernizare clădire Colegiul Național Alexandru Lahovari". Prin adresa din 2 iunie 2014 emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a comunicat excluderea de la rambursare a cheltuielilor neeligibile constând în: - 800 RON și TVA de 192 RON aferentă Facturii din 12 noiembrie 2013 reprezentând contravaloare soft direcționare român-englez, englez-român Translator Român - Englez bidirecționat și Soft didactic A. for all of use; - 270 RON și TVA de 64,80 RON aferentă Facturii din 25 noiembrie 2013 reprezentând contravaloare MP4/MP3 Player (3 buc). Stabilirea ca neeligibile a acestor sume s-a făcut conform prevederilor contractului de finanțare și a Ordinului Comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice și finanțelor și al ministrului economiei și finanțelor nr. 185/621/2008 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Reabilitare/modernizare/dezvoltare și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formarea profesională continuă" în cadrul axei prioritare "Îmbunătățirea infrastructurii sociale" din cadrul Programului operațional regional 2007 - 2013. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Contractul de finanțare nr. x din 18 martie 2010, cheltuielile sunt considerate eligibile dacă sunt în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 și cu Ordinul Comun nr. 185/621/2008. alin. (*21) al aceluiași articol prevede: "Cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol sunt eligibile cu condiția ca acestea să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului a prezentului contract și să fie efectuate în conformitate cu termenii și condițiile prezentului contract". De asemenea, potrivit contractului de finanțare în anexa care cuprinde cheltuielile neeligibile - dotări săli de curs - au fost prevăzute doar un număr de 48 de produse printre care nu se regăsesc softurile direcționare român - englez + englez - român Translator Român - Englez bidirecționat și Soft didactic A. for all of use, precum și MP4/MP3 Player. Pe de altă parte, Ordinul comun nr. 185/621 din 3 martie 2008 în temeiul căruia a fost încheiat contractul de finanțare prevede la art. 5 alin. (5): "Cheltuielile eligibile efectuate pentru dotarea unităților școlare din învățământul obligatoriu, școlilor speciale, campusurilor pentru învățământ profesional și tehnic, campusurilor universitare și centrelor de formare profesională continuă cuprind cheltuielile efectuate pentru: a) procurarea utilajelor și echipamentelor tehnologice, precum și a celor incluse în instalațiile funcționale; b) achiziționarea de echipamente de specialitate, precum echipamente didactice, echipamente pentru pregătirea profesională, echipamente IT, echipament specific pentru persoanele din învățământul special". Din coroborarea prevederilor contractuale cu dispozițiile legale menționate mai sus, apare evident că produsele achiziționate de UAT Râmnicu Vâlcea se pot încadra în categoria echipamentelor didactice, echipamente pentru pregătirea profesională sau echipamente IT. Este adevărat că prin Adresa din 29 aprilie 2011 s-au făcut unele clarificări la Ordinul comun 185/621/2008 potrivit‚ cărora "nu sunt eligibile materialele didactice: truse și modele pentru laboratoare, mulaje, planșe și hărți, sticlărie și ustensile, jocuri didactice, materiale didactice pentru orele de sport (ex. mingii)". Însă, se poate lesne observa că echipamentele didactice achiziționate nu se încadrează în cele expres prevăzute ca neeligibile, astfel încât refuzul de a deconta cheltuielile efectuate cu aceste produse apare ca nejustificat. Mai mult decât atât, în mod corect a reținut prima instanță că prin clarificări ulterioare nu pot fi aduse modificări unilaterale contractului de finanțare, întrucât încalcă dispozițiile art. 969 C. civ., în vigoare la momentul încheierii contractului de finanțare.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva Sentinței nr. 25 din 19 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.