ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2015

Decizia nr. 1945/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 octombrie 2011, SC A. SA a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (AMPOSDRU) și pe SC B. SRL, solicitând anularea actului adițional nr. 3 la Contractul de finanțare din 18 aprilie 2011 și obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 2.000.000 euro, cu titlu de daune.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a încheiat acorduri de parteneriat cu SC B. SRL în vederea elaborării unor cereri de acordare a finanțării nerambursabile pentru proiecte de instruire-formare profesională continuă, înregistrate la AMPOSDRU la data de 17 august 2009.

Potrivit acordului de parteneriat, a subliniat reclamanta, societatea pârâtă avea obligația de a-și consulta partenerul în cazul unor modificări importante ale proiectelor, obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o, procedând chiar în mod unilateral la schimbarea partenerului, prin Decizia nr. 15 din 2 februarie 2011 și actul adițional nr. 3 la contractul de finanțare încheiat cu OIPOSDRU.

Reclamanta a mai arătat că autoritatea publică pârâtă OIPOSDRU a aprobat înlocuirea partenerului proiectelor depuse spre finanțare cu încălcarea prevederilor art. 4 din Instrucțiunea POSDRU nr. x/2010 fără a fi îndeplinită condiția referitoare la aspectul ca menținerea partenerului să blocheze sau să creeze dificultăți majore în derularea în bune condiții a proiectelor.

Prin actul adițional contestat, a mai menționat reclamanta, i s-au adus prejudicii importante constând în pierderea unor fonduri de instruire a personalului, pentru investiții în infrastructură și materiale didactice și de publicitate, la care se adaugă cheltuieli efectuate de societate cu demersurile din perioada 2009 - 2011 referitoare la depunerea proiectelor.

La data de 12 ianuarie 2011, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane a formulat cerere de chemare în garanție a Organismului Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, care a aprobat și încheiat actul adițional contestat.

Prin precizarea depusă la 12 martie 2012, SC A. SA a învederat că valoarea totală a daunelor pe care înțelege să le solicite este de 8.700.000 lei, echivalentul sumei de 2.000.000 euro.

Prin încheierea din aceeași dată, instanța de fond a constatat că, în fapt, cererea de chemare în garanție a Organismului Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic reprezintă o cerere de arătare a titularului dreptului.

La termenul de judecată din 21 mai 2012, SC B. SRL a solicitat în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză a SC C. SA Sibiu, această din urmă societate formulând la data de 3 septembrie 2012 cerere de intervenție în interesul pârâtei, admisă în principiu prin încheierea din 17 septembrie 2012.

Prin încheierea de ședință din 13 mai 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect despăgubiri, formând un nou dosar nr. x/2/2013, a cărui judecată a fost suspendată, în temeiul nr. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a petitului privind anularea actului adițional.

Prin Sentința civilă nr. 2839 din 27 septembrie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost disjunsă și a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, de 18.869,6 lei către pârâta SC B. SRL și de 47.162 lei către intervenienta SC C. SA Sibiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că la 12 august 2009 între SC A. SA și SC B. SRL s-a încheiat acordul de parteneriat nr. x/2009 în vederea depunerii unei cereri de finanțare în cadrul Programului Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", pârâta fiind titularul cererii și beneficiar, iar reclamanta având calitatea de partener.

În urma aprobării cererii pentru o finanțare nerambursabilă de 20.051.307 lei, s-a încheiat între AMPOSDRU și SC B. SRL Contractul de finanțare x din 21 septembrie 2010, pentru proiectul "Creșterea competitivității și productivității organizațiilor prin calificarea resurselor umane în domeniul "lăcătuș mecanic întreținere și reparații", pârâtei revenindu-i întreaga responsabilitate pentru implementarea corectă a proiectului.

După începerea implementării proiectului la 1 octombrie 2010, pârâta a depus cerere de prefinanțare, fiind necesar pentru repartizarea sumelor obținute ca atât beneficiarul cât și partenerul să deschidă conturi bancare.

Instanța a mai reținut că, întrucât reclamanta nu a dat curs solicitării pârâtei de a-și deschide cont, SC B. SRL a decis la 2 februarie 2011 înlocuirea partenerului SC A. SA din cadrul proiectului cu o altă societate, respectiv intervenienta SC C. SA Sibiu, care a acceptat să preia obligațiile și responsabilitățile asumate de partenerul inițial, în care sens s-a semnat un nou acord de parteneriat din 4 martie 2011 și ulterior, actul adițional din 18 aprilie 2011 la contractul de finanțare, prin care anexa 3 a contractului a fost înlocuită cu acordul intervenit la 4 martie 2011.

Respingând acțiunea ca neîntemeiată, prima instanță a constatat că în procedura de schimbare a partenerului au fost respectate condițiile prevăzute de Instrucțiunea nr. 31/2010 referitoare la procedura de implementare a proiectelor finanțate prin POSDRU.

Astfel, s-a apreciat că a existat o motivație întemeiată pentru schimbarea partenerului, determinată de considerentele pentru care pârâta SC B. SRL a decis schimbarea partenerului prin Decizia nr. 15 din 2 februarie 2011, act ce nu a fost contestat de reclamantă.

Referitor la raporturile juridice născute între reclamantă și pârâtă în temeiul acordului de parteneriat inițial, s-a constatat că nu este de competența instanței de contencios administrativ analizarea modului în care părțile și-au respectat obligațiile decurgând din convenția respectivă care nu are caracteristicile unui act administrativ de autoritate.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel, reclamanta a învederat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond omițând a se referi la considerentele pentru care a înlăturat probele administrate în cauză și problemele de drept invocate prin acțiune.

Reclamanta a arătat că instanța a reținut în mod eronat că nu prezintă relevanță încălcarea dispozițiilor art. 5.1 lit. c) din acordul de parteneriat, cu motivarea că opunerea partenerului nu împiedică aprobarea înlocuirii sale, în condițiile în care acordul constituie o anexă a contractului de finanțare, din care face parte integrantă.

Astfel, a precizat reclamanta, deși contractul de finanțare a fost semnat numai de AMPOSDRU și de beneficiar, conține drepturi și obligații și pentru partener, recunoscându-i-se acestuia, implicit, calitatea de parte, fiind astfel necesară consultarea pentru înlocuirea societății cu un alt partener.

Un alt motiv invocat privește încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 4 din Instrucțiunea nr. 31/2010 POSDRU, potrivit cărora se poate aproba schimbarea partenerului din cadrul unui proiect depus spre finanțare dacă există o motivație întemeiată, în sensul ca beneficiarul să facă dovada cu documente justificative că menținerea partenerului blochează sau creează dificultăți majore în derularea în bune condiții a proiectului.

Or, în speță, a arătat reclamanta, singurele verificări făcute de AMPOSDRU au fost cu privire la existența memoriului justificativ și a acordului de parteneriat, fără a se cerceta realitatea înscrisurilor depuse.

Reclamanta a precizat că a făcut dovada prin corespondența purtată cu SC B. SRL că nu a refuzat să deschidă contul de prefinanțare, ci a solicitat lămuririle la care avea dreptul potrivit acordului de parteneriat, detalii pe care pârâta nu le-a transmis, procedând în mod unilateral la înlocuirea partenerului.

S-a menționat de asemenea în recurs că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile din acordul de parteneriat legate de organizarea proiectelor și informarea corectă a partenerului, netransmițând reclamantei nici un document oficial, până la data excluderii, dispusă prin Decizia nr. 15 din 2 februarie 2011 și dând dovadă de lipsă de transparență.

În concluzie, a precizat reclamanta, actul adițional nr. 3 la contractul de finanțare a fost încheiat în mod ilegal, fără realizarea verificărilor necesare, fără notificarea partenerului inițial pentru a-și motiva poziția și prin depunerea unui act falsificat, reprezentat de actul adițional nr. 1 la acordul de parteneriat.

S-a mai învederat de către reclamantă că nu a refuzat niciodată să-și îndeplinească obligațiile asumate, fiind în fapt singura entitate care a pus la dispoziție atât fondurile necesare întocmirii proiectului, cât și personalul uman implicat în realizare.

Reclamanta a mai invocat nelegalitatea sentinței, întrucât instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul acestuia, nereținând că, prin modificarea adusă contractului de finanțare, actul adițional nr. 3 a adus o gravă vătămare intereselor legitime ale societății, prejudiciul fiind cert, actual și previzibil.

Prin întâmpinarea formulată, Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic a solicitat respingerea recursului, învederând că prima instanță a interpretat în mod corect probele administrate, stabilind că, în lipsa virării cotei de prefinanțare către partener - care a refuzat deschiderea contului - și a utilizării acesteia conform contractului, implementarea proiectului nu mai era posibilă.

S-a precizat în întâmpinare că opunerea partenerului nu împiedică aprobarea înlocuirii sale, justificând îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 4 din Instrucțiunea nr. 31/2010 POSDRU, respectiv existența unei motivații întemeiate.

Și pârâta SC B. SRL a depus întâmpinare, arătând că sentința atacată a fost pronunțată cu respectarea legii, instanța de fond reținând în mod justificat că opoziția partenerului cu privire la cererea de înlocuire a sa nu reprezintă un impediment pentru aprobarea modificării acordului de parteneriat, încheierea actului adițional nr. 3 nefiind de natură să producă o vătămare intereselor legitime ale reclamantei care are la îndemână calea unei acțiuni civile întemeiate pe acordul de parteneriat.

Pârâta a precizat că în perioada august - decembrie 2010 a purtat o corespondență constantă cu reclamanta prin care i-a solicitat comunicarea codului IBAN al contului bancar necesar primirii prefinanțării și față de refuzul manifestat, s-a procedat la încheierea unui nou acord de parteneriat, schimbarea partenerului fiind aprobată de autoritatea competentă fiind astfel elaborat actul adițional nr. 3 la contractul de finanțare, cu respectarea dispozițiilor normative în vigoare.

Prin întâmpinarea formulată de SC C. SA s-a învederat în esență că înlocuirea reclamantei din calitatea de partener a fost necesară, fiind respectate prevederile din Instrucțiunea nr. 31/2010 POSDRU referitoare la implementarea proiectelor.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția, în caz contrar, instanța de control judiciar neavând posibilitatea verificării legalității hotărârii.

În cauză, în considerentele sentinței sunt analizate aspectele derulării litigiului și sunt expuse clar, deși succint, argumentele avut în vedere pentru justificarea temeiniciei soluției. Hotărârea recurată conține referiri precise și cu privire la motivele pentru care nu au fost primite susținerile din acțiune, precum și asupra dispozițiilor legale aplicabile în speță, astfel încât este nefondată critica referitoare la nemotivarea sentinței.

Conform art. 5.1 lit. c) din acordul de parteneriat - anexă la contractul de finanțare - propunerile pentru modificări importante ale proiectului, trebuie să fie convenite cu partenerii înaintea solicitării aprobării de către OIPOSDRU, iar când nu se ajunge la un acord, partenerul principal va indica acest aspect.

Astfel cum a reținut prima instanță, aprobarea înlocuirii SC A. SA din calitatea de partener a avut la bază o motivație întemeiată, determinată de faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin acordul de parteneriat, printre acestea fiind să asigure contribuția financiară și să își deschidă un cont bancar distinct pentru a asigura transferul sumelor obținute din finanțare.

În cauză, pârâta SC B. SRL a făcut dovada cu documente - memoriul justificativ și Decizia nr. 15 din 2 februarie 2011, act necontestat de reclamantă, că a existat o motivație întemeiată pentru înlocuirea partenerului inițial, în sensul că menținerea acestuia blochează sau creează dificultăți majore în derularea în bune condiții a proiectului.

De altfel, reclamanta nu a făcut dovada contrară a celor susținute de societatea pârâtă, în justificarea schimbării partenerului, în sensul că și-ar fi îndeplinit obligația prevăzută de art. 5 alin. (9) din contractul de finanțare privind deschiderea contului pentru primirea prefinanțării, ori că noul partener nu întrunește cerințele obligatorii prevăzute în contractul de finanțare.

Curtea constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 4 din Instrucțiunea nr. 31/2010 POSDRU, în condițiile în care autoritatea publică pârâtă nu ar fi cercetat realitatea documentației depuse de SC B. SRL ca motivație pentru înlocuirea partenerului.

Or, instanța de fond a reținut în mod corect că actul adițional nr. 3 la contractul de finanțare prin care a fost aprobată schimbarea partenerului a fost încheiat în condiții legale, împrejurarea neîndeplinirii de către SC A. SA a obligației de a se conforma acordului de parteneriat pentru asigurarea cofinanțării proiectului justificând elaborarea actului.

Astfel, au fost respectate condițiile legale de formă și de fond pentru aprobarea actului adițional, neexistând vreo obligație suplimentară în sarcina societății pârâte în sensul de a depune și alte documente, față de memoriul justificativ depus cu privire la atitudinea reclamantei de a refuza să comunice datele de identificare a contului bancar pentru primirea prefinanțării.

În concluzie, actul adițional nr. 3 la contractul de finanțare a fost încheiat cu respectarea procedurii prevăzute de Instrucțiunea nr. 31/2010 POSDRU, acordul partenerului inițial pentru înlocuire nefiind necesar în condițiile existenței unei motivații întemeiate pentru aprobarea schimbării propuse de beneficiarul proiectului.

Susținerea reclamantei în sensul că nu ar fi refuzat să-și îndeplinească obligațiile asumate prin acordul de parteneriat nu are suport probator, societatea nedând curs adreselor de deschidere cont prefinanțare comunicate de pârâta SC B. SRL în zilele de 10 ianuarie 2011, 17 ianuarie 2011, 19 ianuarie 2011 și 28 ianuarie 2011, situație de natură să determine rezilierea contractului de finanțare, cu sancțiunea restituirii întregii sume acordate de prefinanțare.

În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse sentinței de către reclamantă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.

În baza art. 274 C. proc. civ., Curtea va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC B. SRL în sumă de 9.702 lei reprezentând onorariu de avocat.

Cât privește cererea de cheltuieli de judecată în valoare de 17.840 lei formulată de intervenienta SC C. SA Sibiu, aceasta va fi respinsă, nefăcându-se dovada efectuării lor.

Astfel, au fost depuse la dosar extrase de cont emise de D., care atestă intrarea unor sume de bani în contul avocatului în perioada iulie - octombrie 2014, fără a se specifica proveniența sau destinația acestora și fără a se prezenta contractul de asistență juridică încheiat de intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței civile nr. 2839 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă reclamanta SC A. SA la plata cheltuielilor de judecată de 9.702 lei către pârâta SC B. SRL.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intervenienta SC C. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2015.

Procesat de GGC - CL