ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3141/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și S.C. C. S.A., a formulat contestație împotriva procedurii privind atribuirea, prin cumpărare directă cu etapă de negociere, a contractului de achiziție publică având ca obiect servicii de răspundere civilă obligatorie pentru un număr de 112 autovehicule din parcul C., solicitând anularea deciziei de desemnare a ofertei câștigătoare și anularea rezultatului procedurii și a tuturor actelor subsecvente.

Prin Decizia nr. 866/C4/1094 din 21.04.2017 a Consiliului Național de soluționare a Contestațiilor a fost declinată competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 4334 din 5.07.2017 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut faptul că sunt aplicabile în stabilirea competenței materiale dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A reținut instanța că obiectul acțiunii judiciare vizează procedura de atribuire a contractului de achiziție publică realizată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., iar instanța a apreciat că această societate este asimilată unei autorități publice de nivel central, față de împrejurarea că aceasta are și sucursale ce pot fi asimilate unor autorități publice de nivel local, motiv pentru care a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3031/2017 din 17 august 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut faptul că întotdeauna clasificarea autorităților și instituțiilor publice în autorități/instituții de nivel central, respectiv local, se realizează în funcție de poziția ocupată de acestea în cadrul ierarhiei administrației publice, această clasificare fiind deci proprie autorităților și instituțiilor publice propriu-zise.

În ceea ce privește persoanele juridice de drept privat, asimilate autorităților publice, acestea nu fac parte din sistemul administrației de stat, astfel încât acestora nu li se poate aplica regula de clasificare de mai sus.

Ca atare, strict în vederea determinarii competenței materiale a instanței, acestea vor fi asimilate întotdeauna unor autorități locale, dezmembramintele lor (precum filiale, sucursale, agentii, puncte de lucru etc.) neputand fi considerate structuri distincte, subordonate persoanei juridice principale, ci sunt părti componente ale acesteia, această optică fiind adoptată și de Inalta Curte de Casație și Justiție în cadrul activității de unificare a practicii judiciare (cu referire la situația Academiei de Studii Economice).

Pentru aceste motive, instanța a stabilit faptul că aparține competența de judecare a cauzei Tribunalului Bucuresti, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a Tribunalului cu o acțiune ce are ca obiect contestația împotriva procedurii privind atribuirea, prin cumpărare directă cu etapă de negociere, a contractului de achiziție publică având ca obiect servicii de răspundere civilă obligatorie pentru un număr de 112 autovehicule din parcul C..

Prin urmare, actul administrativ vătămător pentru reclamantă este reprezentat de răspunsul la notificare nr. 34219.1 din 06 aprilie 2017, prin care s-a comunicat de către C. S.A. faptul că este respinsă ca neîntemeiată cererea A. S.A. de anulare a deciziei prin care a fost desemnată oferta câștigătoare, precum și cea de anulare a rezultatului procedurii de achiziție directă de "Servicii de răspundere civilă auto obligatorie".

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă o are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat, în speță C. S.A., care este o societate ce este asimilată unei autorități de nivel local, așa cum corect a reținut curtea de apel, pentru motivele arătate în sentința de declinare a competenței.

În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 "Pentru soluționarea contestației pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată de răspunsul primit la notificarea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art. 6 alin. (4), precum și orice persoană care se consideră vătămată de măsurile de remediere adoptate de autoritatea contractantă, în sensul art. 6 alin. (11), se poate adresa instanței de judecată competente, potrivit prevederilor prezentei legi", această instanță fiind tribunalul, potrivit alin. (2) al aceluiași articol. Se reține că acest text legal nu condiționează competența tribunalului de existența unor proceduri de atribuire în sensul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 99/2016.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta S.C. "A. "S.A. în contradictoriu cu pârâții S.C. "C. "S.A. și B. S.R.L în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.