ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2752/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții - Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Poarta Albă, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ cuprinzând rezultatul final al concursului organizat de pârâți în perioada 27.05.2013-12.06.2013 pentru ocuparea posturilor vacante de șef tură din cadrul Penitenciarului Poarta Alba, cu consecința obligării pârâților la reluarea probei scrise a concursului menționat, precum și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării actului administrativ cuprinzând rezultatul final al concursului organizat de pârâți în perioada 27.05.2013 - 12.06.2013 pentru ocuparea posturilor vacante de șef tură în cadrul Penitenciarului Poarta Alba până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 18 din 29 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Poarta Albă, pentru lipsă calitate procesuală pasivă și a admis cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții- B., C.

Totodată a respins acțiunea formulată de reclamanta - A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva instanței de fond a declarat recurs reclamanta A..

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta arată că motivarea instanței a fost justificată de existența unei erori strecurate în grila de corectare cu referire la subpunctele de la subiectul nr. 4 neexistând o încălcare flagrantă a unor dispoziții legale, imperative.

Astfel, recurenta precizează faptul că, după finalizarea probei scrise a concursului, după afișarea grilei de corectare și după începerea operațiunilor de corectare a lucrărilor candidaților a fost sesizată existența unei erori la întocmirea acesteia, în sensul că punctajul total pentru subiectele corect soluționate ar fi fost de 9,25 la care ar fi trebuit adăugat un punct din oficiu, rezultând astfel nota maximă de 10,25. O asemenea modalitate de stabilire a punctajului maxim ar fi contravenit însă dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Ordinul 2478/C/2010.

În acest context, comisia a hotărât ad-hoc și arbitral, în prezența unor terțe persoane modificarea punctajului aferent subiectului nr. 4 de la 1,50 puncte acordate la 1,25 puncte, întocmind în acest sens un proces-verbal.

Candidații au rezolvat subiectele, sub imperiul primei grile care era eronată.

Recurenta mai arată că nu înțelege prin ce algoritm a stabilit comisia modificarea punctelor acordate pentru subiectul 4, considerând, tot arbitrar, că putea fi modificat punctajul pentru oricare dintre subiectele variantei respective.

Astfel, s-a putut favoriza unul sau mai mulți candidați, care ar fi putut rezolva mai bine acel subiect.

Așadar, această situație de fapt a dus la încălcarea unor dispoziții legale imperative ale legii care reglementează organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante de funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.

Nulitatea absolută astfel sesizată se raportează la procesul-verbal nr. C2 44879 din 12 iunie 2013 și implicit, se răsfrânge asupra rezultatelor examenului.

Cauza nulității absolute o reprezintă fraudarea legii, prin faptul că la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt uzitate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul care au fost edictate de legiuitor.

Astfel, prin fraudarea legii nu este încălcată litera legii, dar este nesocotit spiritul acesteia.

În opinia recurentei, în speța de față, conform Ordinului 2478/C/2010, nu există nicio prevedere legală care să justifice elaborarea procesului-verbal amintit, pe cale de consecință, orice greșeală în desfășurarea examenului trebuie să ducă automat la anularea acestuia și nu la întocmirea unor acte nejustificate.

Elementul material constă în procedeul folosit, respectiv afișarea unei grile eronate de corectare care creează o aparență de legalitate, ducându-ne cu gândul la o eroare.

Elementul subiectiv rezidă din intenția de a eluda ori a se sustrage de la aplicarea unei norme legale, respectiv întocmirea acelui proces-verbal.

Așadar, recurenta consideră că sunt întrunite cumulativ cele patru condiții necesare pentru existenta cazului de nulitate absolută prin fraudarea legii și anume: manifestarea de voință a părților raportului juridic; folosirea unor mijloace ilicite care, în condiții normale, nu ar fi putut fi utilizate; intenția părților de a frauda normele legale; obținerea unui rezultat ilicit.

Apărările formulate în cauză

Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată, reclamanta în contradictoriu cu pârâții - Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Poarta Albă, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ cuprinzând rezultatul final al concursului organizat de pârâți în perioada 27.05.2013-12.06.2013 pentru ocuparea posturilor vacante de șef tură din cadrul Penitenciarului Poarta Alba, cu consecința obligării pârâților la reluarea probei scrise a concursului menționat.

În temeiul dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării actului administrativ cuprinzând rezultatul final al concursului organizat de pârâți în perioada 27.05.2013 - 12.06.2013 pentru ocuparea posturilor vacante de șef tură în cadrul Penitenciarului Poarta Albă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În ședința din 27.11.2013, reclamanta a formulat precizări cu privire la actul contestat, în sensul că înțelege să conteste procesul-verbal nr. C2 44879 din 12 iunie 2013.

Prin aceeași încheiere de ședință, Curtea de Apel a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței și excepția lipsei calității procesual pasive invocate de pârâta ANP, ca nefondate, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Penitenciarului Poarta Albă, având în vedere că acesta nu este emitentul actului contestat.

La data de 18.12.2013 s-au depus la dosar, de către B. și C., cereri de intervenție în interes alăturat pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor și în subsidiar Penitenciarului Poarta Albă.

Cererile de intervenție au fost admise, în principiu, la termenul din 15.01.2014 .

Înalta Curte constată că instanța de fond, raportat la textele de lege invocate în cuprinsul acțiunii cu referire la Ordinul nr. 2478/C/2010, în mod corect, a apreciat că nu există nici o încălcare a acestora, iar vătămarea recurentei-reclamante într-un drept numai al său nu există și nu este dovedită.

În conformitate cu prevederile art. 38 din Ordinul nr. 2478/2010:

"(1) Lucrarea scrisă se redactează, sub sancțiunea anulării, numai pe seturile de hârtie asigurate de unitatea organizatoare a concursului. Lucrările și ciornele se ștampilează și se secretizează conform indicațiilor președintelui comisiei de concurs; pentru redactarea lucrărilor scrise se va putea folosi numai cerneală sau pix cu mină de culoare albastră."

Potrivit art. 39 alin. (4):

"După corectare și notare, lucrările scrise se desigilează iar rezultatele se consemnează într-un proces-verbal, care se afișează, separat, pe fiecare unitate și categorie de post scos la concurs, în ordinea descrescătoare a notelor obținute. Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de către președintele și membrii comisiei de concurs."

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, concursul organizat de pârâta-intimată pentru ocuparea posturilor vacante de șef de tură a urmat aceleași reguli și metodologie nu numai pentru cele două posturi vacante de la Penitenciarul Poarta Albă, ci și pentru posturile vacante de la Penitenciarele Brăila, Focșani, Galați, Tichilești și Tulcea.

Persoanele care au fost declarate câștigătoare pentru ocuparea posturilor vacante la celelalte penitenciare au fost numite pe noua funcție, în termen de 30 de zile de la încheierea concursului, în baza dispozițiilor aceluiași ordin.

Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, grila de corectare a fost întocmită în timpul susținerii probei scrise și a fost afișată după finalizarea probei scrise.

Deci, toți participanții, inclusiv recurenta-reclamantă și intervenienții, nu au cunoscut grila de corectare și punctajul aferent fiecărui subiect și subpunct al subiectului.

Fiecare subiect a fost notat cu 1,25 puncte. Varianta 1 de Subiecte totalizează 9 puncte, un punct acordându-se din oficiu.

Ca atare, în procesul-verbal nr. C2 43518/05.06.2013 întocmit de Comisie la ora 9,00, se arată că, sesizându-se eroarea materială în urma redactării grilei de corectare, s-a procedat la îndreptarea acesteia în sensul că (eroarea regăsindu-se la subiectul 4) punctajul total rămâne tot 1,25 (la fel ca la celelalte subiecte), cele 6 subpuncte fiind notate cu 0,20, respectiv subpunctul c cu 0,25.

Procesul-verbal sus menționat arată:

"comisia de concurs are în vedere la corectarea lucrărilor, pentru fiecare dintre aceștia, aplicarea punctajului de mai sus".

Imediat, acest proces-verbal a fost afișat, astfel încât nu a fost încălcată nici o dispoziție legală, acestea prevăzând că grila de corectare se afișează după finalizarea probei scrise.

Prin adresa nr. C2 46330 din 20 iunie 2013, comisia de corectare arată că "înainte de începerea corectării primei lucrări, membrii comisiei au procedat la reverificarea grilei de corectare, ocazie cu care s-a constatat că în grila de corectare a survenit o eroare materială, cu ocazia redactării (...). Eroarea a fost îndreptată înainte de începerea corectării primei lucrări".

Înalta Curte constată că în condițiile în care grila de corectare a fost îndreptată în modalitatea de mai sus, înainte de corectarea primei lucrări, iar toate lucrările erau sigilate nu există nici o vătămare a recurentei-reclamante. Membrii comisiei nu au avut la cunoștință în nici o modalitate a cărui lucrare a fost prima supusă controlului, lucrările fiind sigilate, astfel încât toți concurenții au beneficiat de același tratament.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu invocă niciun motiv care să conducă instanța de judecată la convingerea că procesul-verbal a cărui anulare se cere a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.

Recurenta-reclamantă, de fapt este nemulțumită de modul în care comisia de concurs a procedat în ceea ce privește stabilirea punctajului pe grila de corectare și că nota acordată ar fi trebuit să fie mai mare, ceea ce ar fi condus la admiterea sa pe postul pentru care candidase.

Or, rezultatele concursului nu au fost influențate în nici un fel de eroarea materială strecurată în momentul redactării grilei de corectare.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că susținerile recurentei-reclamante cum că ar fi fost dezavantajată față de ceilalți candidați nu pot fi primite, deoarece punctajul a fost același pentru toți candidații, recurenta fiind punctată corespunzător. Prin acordarea unui punctaj mai mare cu 0,25 față de cel stabilit de comisie, ar însemna depășirea punctajului total acordat variantei nr. 1.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Înalta Curte va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimații-intervenienți B. și C., efectuate de aceștia în recurs, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., cheltuielile ocazionate în fața instanței de fond putând fi solicitate pe cale separată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 18/CA din 29 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de câte 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimații-intervenienți B. și C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2016.