ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Panciu sub numărul x/2020, creditoarea UAT Câmpuri a formulat, în contradictoriu cu debitorul A. și terțul poprit S.C. B. S.R.L., cerere de validare a popririi înființată prin adresa nr. x/06.07.2020 emisă de către Primăria com. Câmpuri în dosarul de executare nr. 439/06.05.2020 și obligarea terțului poprit să plătească, în numele debitorului urmărit, suma de 1530 RON.

În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat, în esență, că debitorul figurează în evidențele sale fiscale cu suma de 1530 RON, reprezentând creanțe fiscale neachitate pentru care a fost emis titlul executoriu nr. x, iar la data de 10.07.2020 a fost comunicată terțului poprit adresa de înființare a popririi nr. 3403/06.07.2020.

Mai arată creditoarea că terțul poprit nu a respectat obligația de consemnare a sumei de bani, astfel cum prevăd disp. art. 786 C. proc. civ., prin urmare solicită admiterea cererii și validarea popririi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 786, art. 789, art. 791 C. proc. civ.

Prin sentința civila nr. 994/08.12.2020, Judecătoria Panciu a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că în speță sunt aplicabile disp. art. 237 Codul de procedură fiscală, titlul executoriu invocat constatând într-o creanță fiscală bugetară, sens în care, în raport de aceste dispoziți speciale care reglementează cu privire la menținerea/desființarea popririi a apreciat că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată și a declinat soluționarea cauzei.

Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 1717/19.02.2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei către Judecătoria Panciu. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că cererea cu care a fost învestită de către creditoare este o cerere de validare a popririi întemeiată pe dispozițiile C. proc. civ. și nu o cerere de menținere/desființare a popririi reglementată de prevederile Codul de procedură fiscală, astfel că sunt incidente prevederile art. 790 raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea unei cereri având ca obiect validare poprire, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aplicarea diferită de către instanțele de judecată a normelor generale și, respectiv, speciale de drept incidente în materie de executare silită.

Astfel, pe de-o parte, prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., dispun în sensul că, "Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Referitor la instanța de executare, dispozițiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită, potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, însă, cu privire la cererile prin care se solicită menținerea sau desființarea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conține dispoziții speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:,,(1) Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct competența teritorială în cazul cererilor de menținere/desființare a popririi, în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Așa fiind, raportat la obiectul prezentei cereri - validare poprire, în cauză nu este incidentă norma specială prevăzută de art. 237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, iar aplicabilitatea normei generale în prezenta speță este recunoscută și din perspectiva temeiului de drept indicat de creditorul UAT Cîmpuri în cererea sa introductivă, unde a specificat în mod expres că aceasta a fost formulată în baza art. 786, art. 789, art. 791 C. proc. civ.

Așadar, având în vedere că sediul debitorului A. se află în comuna Cîmpuri, jud. Vrancea, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Panciu, în aplicarea dispozițiilor menționate, Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2021.