ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2018

Deliberând asupra contestației la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 330/A din data de 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală și s-au reținut următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 31 martie 2017 pe rolul Judecătoriei Sibiu, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 307 din 4 iunie 2014 pronunțată de către Judecătoria Sibiu în Dosarul cu nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 728 din data de 2 octombrie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 61 alin. (4) litera c) C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 180 zile-amendă, iar în baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a stabilit o sumă de 10 lei pentru o zi-amendă, inculpatul fiind obligat să plătească o amendă penală în cuantum de 1800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

II. Prin încheierea penală nr. 278 din data de 10 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., domiciliat în loc. Cisnădie, jud. Sibiu, CNP x, împotriva Sentinței penale nr. 307 din 4 iunie 201 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul penal nr. x/2013 rămasă definitiv prin Decizia penală nr. 728/A din 2 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel revizuentul A.

III. Prin Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocată de revizuentul apelant A.

A fost respins ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 278 din data de 10 mai 2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, revizuentul A. a declarat recurs.

IV. Prin Decizia nr. 903 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în Dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba-Iulia numai în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

V. Cauza a fost rejudecată la Curtea de apel Alba-Iulia în limitele casării dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Revizuentul a susținut că marja de eroare, o constantă biologico - matematică semnifică rezultatul unor cercetări științifice recunoscute în toată Uniunea Europeană, în stabilirea nivelului corect al alcoolemiei trebuia scăzută din calcul retroactiv al alcoolemiei cu formula Widmark, fiind considerată o probă conform art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. A mai susținut revizuentul că prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sunt neconstituționale deoarece i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la administrarea de probe prin neacceptarea scăderii marjei de eroare așa cum s-a solicitat, ceea ce ar fi dus la o valoare a alcoolemiei sub sfera penală, cu reținerea unei contravenții.

În ceea ce privește art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. revizuentul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât procurorii, în apel, s-au sesizat pentru mărturie mincinoasă pentru cei doi martori pe care îi propusese să fie audiați. Chiar dacă nu există o hotărâre judecătorească definitivă în ceea ce privește soluția pronunțată în cazul martorilor cercetați pentru mărturia mincinoasă și în privința cărora s-au emis ordonanțe de clasare a considerat că, în situația în care există o legătură între o hotărâre judecătorească și infracțiunea de mărturie mincinoasă și acea hotărâre poate determina sentința, atunci este admisibil ca motiv de revizuire, în situația în care există vinovăție și persoana a decedat ori există hotărâre de clasare când martorul este nevinovat.

În concluzie, a solicitat sesizarea Curții Constituționale care să se pronunțe și asupra acestui articol dacă este/nu constituțional ori să lămurească acest articol deoarece se încalcă dreptul la un proces echitabil.

VI. Prin încheierea penală nr. 330/A pronunțată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală în Dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A.

Din analiza situației invocate de revizuent drept excepții de neconstituționalitate cu referire concretă la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că autorul acestor excepții exprimă critici generale referitoare la drepturi care, în accepțiunea sa, sunt reglementate de norma constituțională fără menționarea dispozițiilor constituționale afectate de normele procesual penale, fapt ce contravine dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep.

În esență, Curtea de apel trebuie să efectueze o analiză a excepțiilor formulate de parte cu referire expresă la opinia motivată a instanței asupra excepțiilor, așa cum în mod expres a dispus legiuitorul în conținutul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, rep.

În speța de față, Curtea de apel a constatat că partea a specificat că formulează critici de neconstituționale, fără trimitere expresă la dispoziția/dispozițiile constituționale pretins încălcate de norma procesual penală în conținutul art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., că o analiză a acestora prin raportare explicită la acele prevederi constituționale pe care partea ar fi trebuit să le nominalizeze nu poate fi efectuată și în acest fel se ajunge la o încălcare a unei dispoziții speciale, reglementate în conținutul art. 29 din Legea nr. 47/1992, rep.

S-a subliniat faptul că prin Decizia nr. 134/A din 14 aprilie 2017 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că partea care invocă excepția de neconstituționalitate este obligată nu doar să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci să raporteze aceste dispoziții textelor constituționale, iar cererea să cuprindă argumente pertinente, cu referire la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituționale. Așadar, constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional nu este suficientă pentru admiterea cererii de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționale de către instanța în fața căreia a fost invocată.

VII. Împotriva încheierii penale nr. 330/A pronunțată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală în Dosarul nr. x/2017, a formulat recurs inculpatul A.

În susținerea recursului, inculpatul a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1997 apreciind că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

În susținerea recursului a invocat, în esență, lipsa de constituționalitate a art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în contextul în care o probă nouă sau uitată, nu se aplică ca motiv de revizuire (acest lucru arată că legea penală ar rămâne cu lacune legislative, adică nu ar fi luate în considerare probe și fapte apărute ulterior (existente, dar uitate) ce ar duce la dezvinovățire totală, precum și faptul că i s-a interzis dreptul la probe prin interpretarea inexactă a art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

VIII. Ca urmare a examinării dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța a reținut că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte a reținut că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că inculpatul nu a înțeles să indice dispozițiile constituționale pretins încălcate de textul de lege evocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., neîndeplinind exigențele impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.

S-a reținut astfel că, în vederea creării cadrului legal de sesizare a instanței de contencios constituțional, revizuentul era obligat să raporteze dispozițiile legale considerate neconstituționale la norma din Constituție în scopul evaluării corespondenței normei pretins încălcate cu prevederile constituționale.

În concluzie, Înalta Curte a constatat că aspectele invocate de A. în susținerea recursului nu aveau vreo legătură cu soluția ce putea fi pronunțată în cauză și a apreciat ca nefiind suficientă existența unei legături formale pentru sesizarea instanței de contencios constituțional.

IX. Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de lămurire.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 8 mai 2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 23 mai 2018.

Se constată că, în cauză, A. solicită lămurirea aspectelor cu privire la a patra condiție de admisibilitate necesară în vederea sesizării Curții Constituționale. Astfel, a solicitat admiterea cererii și îndreptarea erorii săvârșite de instanță, fiind îndeplinite condițiile invocate la pct. 4 cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în sensul că s-a încălcat articolul din Constituție care se referă la un proces echitabil, și anume art. 21 alin. (3) din Constituție.

X. Examinând contestația în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. În raport de aceste dispoziții legale, se apreciază că aspectele invocate de petent nu se circumscriu vreunui caz de contestație la executare dintre cele reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, pentru cazurile de la alin. (1) lit. a), b) și d) contestația putând fi făcută, după caz la instanța de executare sau la instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Având în vedere dispozițiile legale evocate, instanța supremă care a pronunțat decizia în recurs într-o cerere de revizuire poate examina "cererea de lămurire", astfel cum a fost intitulată, în scris, numai în ipoteza invocării unor motive care s-ar încadra în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen., respectiv dacă s-ar susține ivirea unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Or, instanța constată, în raport de conținutul cererii scrise și precizările transmise la dosarul cauzei că A. a solicitat, în esență, lămurirea unor aspecte din considerentele deciziei care au determinat soluția instanței.

Solicitarea privind pronunțarea unei soluții favorabile acestuia făcând referire la punctul patru analizat în decizie, respectiv "excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei" prin punerea din nou în discuție a aspectelor de admisibilitate care au fost deja supuse analizei instanței prin decizia atacată, nu se circumscrie noțiunii de nelămurire a dispozitivului deciziei care se execută și nu constituie nici motiv de împiedicare la executare.

Contestația la executare este un mijloc procesual prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, fără a se putea aduce schimbări sau modificări soluției pronunțate prin decizia atacată, ceea ce în realitate se urmărește prin prezenta cerere formulată.

Or, în speță, A. a formulat contestație la executare (cerere de lămurire a dispozitivului cum este intitulată de acesta) împotriva unei decizii penale (definitive) în calea de atac a recursului pronunțată de Înalta Curte în soluționarea unei cereri de revizuire formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A. Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac formulată în cauză, nefiind admisibil a se recunoaște o cale de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017 și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2018.

Procesat de GGC MM