ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2017

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 330/A pronunțată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A..

PENTru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea de revizuire înregistrată la data de 31.03.2017 pe rolul Judecătoriei Sibiu, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 307 din 04.06.2014 pronunțată de către Judecătoria Sibiu în dosarul cu nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 728 din data de 02.10.2014 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului A. la 180 zile-amendă, iar în baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a stabilit o sumă de 10 RON pentru o zi-amendă, inculpatul fiind obligat să plătească o amendă penală în cuantum de 1.800 RON pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

Prin încheierea penală nr. 278 din data de 10.05.2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Sentinței penale nr. 307/04.06.201 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr. x/2013 rămasă definitiv prin Decizia penală nr. 728/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 02.10.2014.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel revizuentul A..

Prin Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., ce a fost invocată de revizuentul apelant A..

A fost respins ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 278 din data de 10.05.2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2017.

Împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, revizuentul A. a declarat recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 25.09.2017, sub nr. 3699/306/2017/a3.

Prin Decizia nr. 903/27.09.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de A. împotriva dispoziției din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

A casat, în parte, decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia numai în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

În cauză, revizuentul A. a solicitat, în calea de atac a apelului declarat împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de revizuire, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

Înalta Curte a arătat că, în raport de motivele invocate de revizuent, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra ambelor solicitări ale revizuentului.

Instanța a constatat că, prin modalitatea în care instanța de apel a înțeles să analizeze, parțial, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de revizuentul A., astfel cum rezultă din dispozitivul hotărârii, respectiv numai cu privire la prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu echivalează cu o soluționare efectivă a cauzei.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, în sarcina instanței revine obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor invocate de părți. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanță care să hotărască asupra tuturor solicitărilor invocate.

Procedând astfel, instanța a încălcat nu numai dispozițiile procesual penale, cât și dreptul revizuentului la un proces echitabil. Dreptul la un proces echitabil este în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală. Înalta Curte constată că este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicție, prin soluționarea cauzei direct de instanța de control judiciar. O astfel de soluție ar determina eliminarea unui grad de jurisdicție în defavoarea intereselor procesuale ale revizuentului.

Cele reținute mai sus conduc în mod evident spre concluzia nejudecării cauzei de către instanța de apel cu privire la cererea de sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen.

Cauza a fost rejudecată în limitele casării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, la Curtea de apel Alba Iulia. În expunerea orală a motivelor invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, se susține de către revizuent că a formulat cererea în cauză deoarece marja de eroare în stabilirea nivelului corect al alcoolemiei trebuia scăzută din calcul retroactiv al alcoolemiei. În calculul retroactiv al alcoolemiei marja de eroare se scade obligatoriu după ce se realizează calculul retroactiv al alcoolemiei cu formula Widmark. Marja de eroare este o constantă biologico - matematică ce semnifică rezultatul unor cercetări științifice recunoscute în toată Uniunea Europeană și a formulat cererea deoarece nu i s-a acceptat marja de eroare care este o probă conform art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Susține revizuentul că prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este neconstituțional deoarece i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la probe prin neacceptarea scăderii marjei de eroare așa cum s-a solicitat, ceea ce ar fi dus la o valoare a alcoolemiei sub sfera penală iar în cauză era vorba doar de o contravenție.

În ceea ce privește art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. susține revizuentul că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Procurorii, în apel au făcut plângere pentru mărturie mincinoasă pentru cei doi martori pe care dânsul îi avea iar unul dintre ei deținea un SMS prin care demonstra că oprirea anterioară în trafic nu era cea reținută de organele de poliție, deoarece niciunde nu există ora exactă a opririi iar SMS-ul primit era exact la ora 06:10 și putea fi luat de la serviciul de telefonie.

În cazul său, chiar dacă nu există o hotărâre judecătorească definitivă în ceea ce privește mărturia mincinoasă în cazul martorilor se poate admite în principiu și menținere spre judecare și pe baza ordonanțelor Parchetului. Ca urmare, pentru ca și art. 453 lit. b) C. proc. pen. să producă efecte, trebuie să existe următoarele condiții: există Ordonanțele de clasare a procurorilor pentru mărturie mincinoasă, există legătură directă între martori, proba cu SMS-ul a martorului B., proba este esențială și a dus la o condamnare ilegală.

Conform art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se arată că în situația în care există o legătură între o hotărâre judecătorească și infracțiunea de mărturie mincinoasă și acea hotărâre poate determina sentința, atunci el este acceptat ca motiv de revizuire și poate fi vorba și de o ordonanță de clasare în situația în care există vinovăție și persoana a decedat. Însă există și cazul în care există hotărâre de clasare când martorul este nevinovat.

Este foarte clar și plauzibil altfel ar rămâne o hotărâre de achitare sau o ordonanță de clasare în care inculpatul este nevinovat și inculpatul nu se poate apăra în nici un fel și după câțiva ani acesta este găsit nevinovat. Invocă în acest fel existența unor lacune legislative nu este prevăzută o cale de retractare a hotărârii.

În concluzie, solicită sesizarea Curții Constituționale care să se pronunțe și asupra acestui articol dacă este/nu constituțional ori să lămurească acest articol deoarece se încalcă dreptul la un proces echitabil.

Curtea de apel, în procedura exprimării propriului punct de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate cu care a fost investită prin efectul Deciziei nr. 903/27.09.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A., raportat la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

S-a reținut că, deși textul art. 29 alin. (4) din lege pare a institui obligația absolută a instanței în fața căreia s-a ridicat excepția de a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea acesteia, totuși, instanța poate respinge, printr-o încheiere motivată, în baza art. 29 alin. (5) din lege, cererea de sesizare a Curții Constituționale, și anume, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrată prevederilor alin. (1), (2) sau (3). Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții, cu excepția de neconstituționalitate este, însă, limitată de textul art. 29 alin. (5) din lege strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, și anume, să privească o lege sau ordonanță ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să fie ridicată de părți, procuror ori din oficiu de către instanță iar prevederea atacată să nu fi fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții.

Din analiza situației invocate de revizuent drept excepții de neconstituționalitate cu referire concretă la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că autorul acestor excepții exprimă critici generale referitoare la drepturi care, în accepțiunea sa, sunt reglementate de norma constituțională fără menționarea dispozițiilor constituționale afectate de normele procesual penale, fapt ce contravine dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep. În esență, Curtea de apel trebuie ea însăși să efectueze o analiză a excepțiilor formulate de parte cu referire expresă la opinia motivată a instanței asupra excepțiilor, așa cum expres dispune legiuitorul în conținutul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, rep.

În speța de față, Curtea de apel a constatat că partea a specificat că formulează critici de neconstituționale, fără trimitere expresă la dispoziția/dispozițiile constituționale pretins încălcate de norma procesual penală în conținutul art. 453 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen., că o analiză a acestora prin raportare explicită la acele prevederi constituționale pe care partea ar fi trebuit să le nominalizeze nu poate fi efectuată și în acest fel se ajunge la o încălcare a unei dispoziții speciale, reglementate în conținutul art. 29 din legea nr. 47/1992, rep.

S-a subliniat faptul că prin Decizia nr. 134/A din 14 aprilie 2017 pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție se reține că partea care invocă excepția de neconstituționalitate este obligată nu doar să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci să raporteze aceste dispoziții la Constituție, iar cererea să cuprindă argumente pertinente, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituționale. Așadar, constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional nu este suficientă pentru admiterea cererii de învestire a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționale de către instanța în fața căreia a fost invocată.

Împotriva Încheierea penală nr. 330/A pronunțată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2017, a formulat recurs inculpatul A..

În susținerea recursului, inculpatul a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1997 apreciind că i se încălca dreptul la un proces echitabil.

În susținerea recursului a invocat, în esență, lipsa de constituționalitate a art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în contextul în care o probă nouă sau uitată, nu se aplică ca motiv de revizuire (acest lucru arată că legea penală ar rămâne cu lacune legislative, adică nu ar fi luate în considerare probe și fapte apărute ulterior (existente, dar uitate) ce ar duce la dezvinovățire totală, precum și faptul că i se interzice dreptul la probe prin interpretarea inexactă a art. 453 alin. (1). lit. b) C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală având termen de soluționare la data de 29 noiembrie 2017.

Examinând dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarate neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Înalta Curte constată că inculpatul nu a înțeles să indice dispozițiile constituționale pretins încălcate de textul de lege evocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., neîndeplinind exigențele impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Se reține că, în vederea creării cadrului legal de sesizare a instanței de contencios constituțional, inculpat este obligat să raporteze dispozițiile legale considerate neconstituționale la norma din Constituție. În acest sens, se poate evalua corespondența normei pretins încălcate cu prevederile constituționale.

Înalta Curte constată, de asemenea, că aspectele invocate de inculpatul A. în susținerea recursului nu au o legătură cu soluția ce poate fi pronunțată în cauză, existența unei legături formale nefiind suficientă pentru sesizarea instanței de contencios constituțional.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A., împotriva Deciziei penale nr. 330/A din data de 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A., împotriva Deciziei penale nr. 330/A din data de 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - CL