ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 42/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 august 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Statul Major General, a solicitat anularea avizului negativ emis de Ministerul Apărării Naționale - Statul Major General sub nr. x prin adresa nr. x1 din 06 iunie 2014 și obligarea pârâtului să emită un aviz pozitiv în vederea completării documentației necesare obținerii autorizației de construire, conform certificatului de urbanism nr. 17 din 26 februarie 2014 emis de Consiliul Județean Olt, sub sancțiunea prevăzută de art. 18 pct. 5 din Legea nr. 554/2004, stabilind un termen de 10 zile în acest sens potrivit art. 18 pct. 6 din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 17 decembrie 2014, reclamantul a solicitat, în principal, având în vedere dispozițiile art. III pct. b) din Aranjamentul de implementare privind folosirea terenului din jurul bazei Deveselu - Anexa 22 publicat în M. Of. nr. 756 bis/17.10.2014, să se constate că nu se impune emiterea avizului Ministerului Apărării Naționale - Statul Major General, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 73/2013, urmând a anula avizul negativ emis de Ministerul Apărării Naționale - Statul Major General sub nr. x prin adresa nr. x1 din 06 iunie 2014. Într-o teză subsidiară, apreciind că acest aviz este necesar, reclamantul a solicitat să se dispună anularea avizului negativ emis de Ministerul Apărării Naționale - Statul Major General sub nr. x prin adresa nr. x1 din 06 iunie 2014 și obligarea pârâtului în a emite un aviz pozitiv necesar în vederea completării documentației solicitate pentru obținerea autorizației de construire, conform certificatului de urbanism nr. 17 din 26 februarie 2014 emis de Consiliul Județean Olt, sub sancțiunea prevăzută de art. 18 pct. 5 din Legea nr. 554/2004, stabilind un termen de 10 zile în acest sens potrivit art. 18 pct. 6 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 1137 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea fondului.

Recurentul susține ca interpretarea dată de instanța de fond în privința dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 45/1994, cu raportare la prevederile H.G. nr. 62/1996 este eronată, întrucât el nu face parte din categoria agenților economici, astfel cum aceștia sunt definiți de Legea nr. 31/1990.

Pe de altă parte, recurentul consideră ca motivarea instanței de fond privitoare la modificarea sau abrogarea unor acte normative este greșită, întrucât Aranjamentul de implementare privind folosirea terenului din jurul bazei Deveselu - Anexa 22 publicat în M. Of. nr. 756 bis/17.10.2014 are forța unei legi în contextul în care este adoptat de Parlamentul României ca parte integrantă a Legii nr. 290/2011, act ce conține derogări și care are un caracter special față de actele normative de drept comun. Recurentul susține că, pentru imobilul pe care îl deține, nu este aplicabil acest Aranjament, întrucât imobilul reprezintă o structură preexistentă Aranjamentului.

Totodată, recurentul apreciază ca imobilul proprietatea sa nu intră sub incidența Legii nr. 73/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru protecția obiectivelor militare care fac parte din Sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice, lege specială față de Legea nr. 45/1994, întrucât se află sub regimul de înălțime stabilit de legea specială. Consideră recurentul că instanța de fond ar fi trebuit să admită proba cu expertiză tehnică pentru a se constata dacă imobilul are regimul de înălțime ce se circumscrie dispozițiilor art. 2 pct. b) din Legea nr. 73/2013.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Sub un prim aspect, a invocat recurentul-reclamant prevederile art. III pct. b) din Aranjamentul de implementare privind folosirea terenului din jurul bazei Deveselu, publicat în M. Of. nr. 756 bis/17.10.2014, în care se arată că: "fără a afecta prevederile paragrafelor din acest articol, Autoritățile desemnate convin că structurile existente, la data la care acest Aranjament este încheiat, rămân pe loc. neschimbate".

În acest context, a susținut recurentul-reclamant că poziția exprimată de Statul Major General, prin refuzul acordării avizului solicitat, este una nelegală, întrucât s-a exercitat un drept de apreciere asupra unei situații de fapt preexistente momentului la care s-a născut acest drept.

Trimiterea pe care recurentul-reclamant a făcut-o la aceste prevederi consfințite legislativ a avut în vedere situația premisă a existenței unor construcții edificate cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare la momentul ridicării respectivelor imobile, astfel încât dreptul de proprietate asupra acestor construcții să fie respectat în ordinea juridică nou intervenită prin ratificarea Aranjamentului, ce a avut loc. prin adoptarea Legii nr. 290/2011.

O astfel de situație nu poate fi însă extinsă la cazul particular în care se află recurentul-reclamant, acela în care numitul A. a înțeles să edifice o construcție cu destinația de "saivan de oi", fără respectarea cerințelor legale referitoare la obținerea unei autorizații de construire pentru imobilul respectiv, conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991.

Simplul fapt că acea construcție a fost ridicată anterior încheierii Acordului ratificat prin Legea nr. 290/2011 nu îi conferă recurentului-reclamant protecția juridică a dreptului său de proprietate, cât timp această protecție este instituită doar pentru acele drepturi obținute cu respectarea cerințelor de legalitate impuse la data nașterii lor, nu și pentru cele dobândite abuziv, cu ignorarea normelor legale aplicabile.

În cronologia faptelor, este de menționat că demersul recurentului-reclamant de a intra în legalitate pentru construcția cu destinația de "saivan de oi" a survenit după intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 73/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru protecția obiectivelor militare care fac parte din Sistemul de apărare împotriva rachetelor balistice.

Prin urmare, nefiind o structură edificată cu respectarea prevederilor legale incidente la momentul ridicării respectivei construcții, sunt aplicabile normele de drept privitoare la regimul autorizării lucrărilor de construire la data la care recurentul reclamant a solicitat intrarea sa în legalitate pentru imobilul în discuție, fiind obligatorie emiterea avizului de către Ministerul Apărării Naționale, prin Statul Major General.

Fără a prezenta relevanță pentru corecta soluționare a cauzei împrejurarea dacă recurentul-reclamant este un agent economic sau nu, Înalta Curte, în verificarea legalității sentinței atacate, reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că avizul negativ emis de către Ministerul Apărării Naționale, prin Statul Major General, este unul legal, cu respectarea dispozițiilor statuate prin acte normative ce reglementează regimul juridic al zonei militare aflate în proximitatea amplasamentului pentru care recurentul A. a inițiat procedura de obținere a autorizației de construire.

Se reține că, în cauză, efectuând demersuri pentru eliberarea acestei autorizații, recurentul-reclamant a obținut certificatul de urbanism nr. 17 din 26 februarie 3014, sub rezerva îndeplinirii condițiilor inserate în certificat.

Unul dintre avizele solicitate a fost avizul conform al Ministerului Apărării Naționale, prin Statul Major General, aviz care, în situația de față, a fost unul negativ, justificat de incidența prevederilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2013.

Potrivit prevederilor legale anterior menționate, "în zonele cu regim de protecție specială este obligatorie obținerea avizului conform al Ministerului Apărării Naționale, prin Statul Major General, anterior oricăror altor avize/acorduri solicitate prin certificatul de urbanism, în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții pe amplasamente situate până la 4000 metri de la punctul de referință."

Recurentul reclamant a criticat soluția primei instanțe, arătând că saivanul aflat în proprietatea sa nu se încadrează în categoria celor aflate sub incidența prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 73/2013, construcția fiind situată la o înălțime de doar 3 - 4 m, mult sub limita stabilită de dispoziția legală la care a făcut referire.

Înalta Curte observă că, în avizul negativ ce a fost emis pentru proiectul tehnic "saivan de oi", s-a menționat faptul că poziționarea amplasamentului propus se află la o distanță de 4,70 m față de gardul perimetral al U.M. 01871 Deveselu, ceea ce încalcă regimul zonei militare de protecție, astfel cum aceasta a fost definită prin prevederile Legii nr. 73/2013 și ale Legii nr. 122/2011.

Zona de protecție este definită la art. 2 lit. c) din Legea nr. 73/2013 ca fiind "zona instituită în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate de România prin tratate internaționale în care desfășurarea anumitor activități este interzisă sau limitată, reprezentată de un cerc cu o rază de 35 000 metri de la punctul de referință", iar potrivit prevederilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 122/2011, zona militară restricționată este definită ca fiind "zona terestră, aeriană, maritimă sau fluvială, aflată sub controlul forțelor armate naționale ori aliate, în care accesul și mișcarea personalului și tehnicii care nu aparțin acestor forțe sunt limitate conform unor reguli stabilite de Ministerul Apărării Naționale, după consultarea autorităților publice centrale sau locale, după caz."

Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2013, reiese că legiuitorul a instituit posibilitatea construirii în interiorul zonei de protecție specială, cu respectarea unei distanțe minime față de punctul de referință de nu mai puțin de 4000 metri de la acest reper fizic.

Cum construcția recurentului-reclamant se află la o distanță aflată în imediata proximitate a gardului perimetral al Unității Militare nr. 01871 Deveselu, Înalta Curte reține că emiterea avizului negativ pentru autorizarea lucrărilor de construcții s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, fiind prohibit a se executa astfel de lucrări pe amplasamente aflate în interiorul zonei restricționate, conform prevederilor art. 2 lit. c) și ale art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 73/2013.

Prin urmare, solicitarea recurentului-reclamant de a fi casată sentința atacată și trimisă cauza în fața primei instanțe, spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiza tehnică în construcții, pentru verificarea regimului de înălțime al imobilului în discuție, este una neîntemeiată, în contextul argumentelor expuse anterior, ce au justificat legalitatea emiterii avizului negativ în raport de distanța amplasamentului propus față de gardul perimetral al bazei militare din localitatea Deveselu, de natură a aduce atingere regimului distanței minime reglementate în interiorul zonei de protecție, de la care se pot executa lucrări de construire.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1137 din 22 aprilie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința atacată urmând a fi menținută ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 1137 din 22 aprilie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT