ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 21 septembrie 2015, declinată ulterior în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 51 din 19 ianuarie 2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale:

- să se dispună anularea Avizelor negative nr. T3-1799 din 19 mai 2015 și nr. T3-2278 din 3 iulie 2015, emise de UM x București, întrucât nu reprezintă intenția și voința pârâtei de a cumpăra terenul arabil extravilan înscris în CF electronic nr. 51228 Batăr, nr. cad. x, conform dreptului de preemțiune al Ministerului Apărării Naționale;

- să se constate că, prin depășirea termenului legal de 20 zile, prevăzut ca termen de decădere în privința exercitării dreptului special de preempțiune al Ministerului Apărării Naționale la cumpărarea acestui teren, precum și din Adresa de răspuns a pârâtului nr. 1173 din 18 august 2015, prin care arată că nu are intenția de a cumpăra terenul în cauză, aceste avize sunt caduce și fără obiect.

Prin Sentința nr. 54/CA/2016 din 17 martie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția pentru Relații cu Parlamentul și Asistență Juridică.

Împotriva Sentinței nr. 54/CA/2016 din 17 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ulterior, cu depășirea termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, la data de 20 martie 2017, la data de 29 iunie 2017, respectiv la data de 30 august 2017, recurenta-reclamantă a depus la dosar cereri de completare a motivelor de recurs.

Prin cererea de completare a motivelor de recurs depusă la dosar la data de 29 iunie 2017, recurenta SC A. SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a învederat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celor două avize negative în raport de voința contrară exprimată în scris de către Ministerul Apărării Naționale, în calitatea sa de titular al dreptului special de preemțiune.

Articolul 3 din Legea nr. 17/2014 prezumă avizul favorabil în cazul în care M.Ap. N nu răspunde în termen de 20 de zile de la primirea ofertei de vânzare, respectiv a cererii prin care i se solicită opțiunea printr-un aviz.

Interpretează recurenta că, în situația în care Ministerul Apărării nu are intenția de a cumpăra terenul în cauză, avizul favorabil pentru vânzarea acestuia către terțe persoane era prezumat prin însăși lipsa unui răspuns, fără a mai fi necesare nici un fel de documente privind istoricul proprietății terenului.

Consideră că UM x i-a solicitat în mod inutil documentele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 17/2014 iar, după primirea lor, a invocat fie că "nu există inventarul de coordonate" ori "titlul de proprietate".

În privința acestor acte, susține recurenta că terenul în cauză a fost întabulat în cartea funciară în baza unui titlu de proprietate obținut de către un dobânditor inițial, în baza legilor fondului funciar; identificarea cadastrală a terenului s-a făcut în baza unei documentații tehnice prealabile, avizată de către Agenția Națională de Cadastru astfel că UM x nu are competența de a contesta sau cenzura atribuțiile și prerogativele unui alt minister; potrivit legilor în vigoare, după întabularea în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, nemaifiind necesare alte documente.

Mai arată recurenta că avizele negative în cauză sunt incompatibile cu voința exprimată în scris de M.Ap. N, ca titular al dreptului de preemțiune.

Recurenta a depus la dosar înscrisuri.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 19 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Rezoluția din data de 11 octombrie 2018, completul învestit cu soluționarea dosarului a fixat termen de judecată pe fond a căii de atac în data de 14 decembrie 2018.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 17/2014, invocată de recurenta-reclamantă SC "A." SRL, a fost soluționată prin încheierea din 14 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 și a fost admisă, fiind sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că motivele de recurs depuse în completare, la datele de 20 martie 2017, 29 iunie 2017 și 30 august 2017 nu vor fi luate în considerare în examinarea criticilor de nelegalitate formulate prin prezenta cale de atac, întrucât completările motivelor de recurs au fost depuse după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 487 C. proc. civ. cu trimitere la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate în cadrul cererii de recurs motivată în termenul legal, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Litigiul dedus judecății vizează controlul legalității Avizelor negative T3-1799 din 19 mai 2015 și T3-2278 din 3 iulie 2015 emise de UM x București.

Instanța de recurs reține că recurenta-reclamantă a formulat două solicitări în vederea eliberării unui aviz necesar la vânzarea unui teren arabil extravilan aflat în zona comunei Batăr jud. Bihor.

Astfel, prima solicitare a fost înregistrată la data de 29 aprilie 2015 sub nr. CRT 5827 la UM x București, recurenta-reclamantă solicitând eliberarea avizului specific în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind vânzarea terenului arabil extravilan în suprafață de 94.600 mp.

La cerere a anexat extrasul de carte funciară al terenului, certificatul de înregistrare al societății vânzătoare, copia actului de identitate al administratorului societății vânzătoare, procura de vânzare, emisă în baza hotărârii adunării generale, certificatul constatator, adeverința de îndeplinire a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 17/2014.

Față de această solicitare, intimatul a eliberat Avizul negativ nr. T3-1799 din 19 mai 2015. În motivarea actului administrativ contestat, intimatul a menționat că documentația depusă nu se regăsește în volum complet astfel:

- nu există actul de proprietate asupra terenului ce face obiectul ofertei de vânzare, în copie legalizată de notarul public ori de instanța de judecată, după caz, sau certificat pentru conformitate de către funcționarii primăriei;

- extrasul de carte funciară pentru informare nu există în original și nu există inventarul de coordonate, în copie;

- adeverința privind vânzarea liberă, prevăzută la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 nu există în original;

- nu există procura notarială în original.

În drept, au fost indicate prevederile art. 3 alin. (1) și art. 21 din Legea nr. 17/2014, art. 4 alin. (2) și art. 5 din Anexa nr. 2 la Normele metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014, aprobate prin Ordinul comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, ministrului apărării naționale și ministrului culturii nr. 719/740/M.57/2333/2014.

Intimatul a consemnat în finalul avizului negativ faptul că, în vederea emiterii unui nou aviz specific al Ministerului Apărării Naționale, vânzătorul va depune o nouă cerere însoțită de toate documentele prevăzute la art. 4 alin. (2), Anexa 2 din Normele metodologice menționate anterior.

Recurenta-reclamantă a formulat o nouă cerere înregistrată sub nr. CRT 8555 din 24 iunie 2015 prin care solicită UM x București să își reanalizeze poziția în legătură cu terenul față de care se emisese avizul negativ, argumentând că Legea nr. 17/2014 prevede în favoarea M.Ap. N. un drept special de cumpărare a terenurilor din zona de frontieră. A apreciat că lipsa de interes a M.Ap. N. de a cumpăra terenul nu justifică emiterea unui aviz negativ iar avizul negativ ar echivala, în opinia petentei, cu acceptarea ofertei de vânzare a terenului în cauză. A anexat noii solicitări procura legalizată și apostilată, oferta de vânzare, adeverința eliberată de primărie din care rezultă că nu există solicitare de cumpărare, certificatul O.R.C. Bihor, certificatul de înregistrare a societății, copia actului de identitate.

Față de solicitarea petentei, intimatul a emis Avizul negativ nr. T3 -2278 din 2 iulie 2015, motivat de faptul că documentația depusă nu se regăsește în volum complet astfel:

- nu există actul de proprietate asupra terenului ce face obiectul ofertei de vânzare;

- nu există extras de carte funciară de informare, în original, și plan de amplasament și delimitare a imobilului, în sistemul național de proiecție "Stereografic 1970" recepționat, nu este însoțit de inventarul de coordonate dacă acesta nu se regăsește în plan, în copie; se recomandă ca extrasul de carte funciară de informare să fie emis cu cel mult 30 de zile înainte de completarea/transmiterea cererii;

- adeverința privind vânzarea liberă prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 nu există în original.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, "Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km față de frontiera de stat și țărmul Mării Negre, către interior, precum și cele situate în extravilan la o distanță de până la 2.400 m față de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naționale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, prin structurile interne specializate menționate la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, cu modificările și completările ulterioare".

Art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Normele metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014, aprobate prin Ordinul comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, ministrului apărării naționale și ministrului culturii nr. 719/740/M.57/2333/2014 prevede că: (2) Solicitarea vânzătorului de eliberare a avizului specific trebuie însoțită de următoarele documente:

a) cerere care conține datele de identificare ale solicitantului, adresa de corespondență și datele de identificare ale potențialului cumpărător, dacă acesta este cunoscut la data depunerii cererii (...);

b) actul de proprietate asupra terenului ce face obiectul ofertei de vânzare (după caz: contract de vânzare-cumpărare, contract de donație, proces-verbal de predare-primire, sentință/decizie civilă definitivă și irevocabilă, titlu de proprietate, certificate de moștenitor, contract de schimb, act de lichidare a patrimoniului, altele asemenea), în copie legalizată de notarul public ori de instanța de judecată, după caz, sau certificat pentru conformitate de către funcționarii primăriei;

c) extras de carte funciară de informare, în original, și plan de amplasament și delimitare a imobilului, în sistemul național de proiecție "Stereografic 1970", recepționat, însoțit de inventarul de coordonate dacă acesta nu se regăsește în plan, în copie;

d) adeverința privind vânzarea liberă, în original, prevăzută la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniului Statului, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege;

e) oferta de vânzare, în copie;

f) în caz de reprezentare, procura notarială, respectiv delegația, hotărârea adunării generale a asociaților, decizia asociatului unic, decizia reprezentantului formei asociative, după caz, în original, precum și o copie a BI/CI a împuternicitului persoană fizică sau o copie a pașaportului pentru împuternicitul persoană fizică cu domiciliul în străinătate;

g) certificatul constatator de la registrul comerțului sau a actului în baza căruia își desfășoară activitatea, în cazul vânzătorului persoană juridică, în copie;

h) hotărârea adunării generale a asociaților, decizia asociatului unic, decizia reprezentantului formei asociative, după caz, în copie, din care să rezulte acordul cu privire la vânzarea bunului aflat în proprietatea societății, în cazul vânzătorului persoană juridică;

i) alte documente pe care vânzătorul le consideră relevante".

Printr-o interpretare greșită a normelor legale incidente cauzei, în mod eronat recurenta-reclamantă consideră că Ministerul Apărării Naționale are calitatea de titular al dreptului special de preemțiune și că se prezumă avizul favorabil întrucât, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.

Articolul 3 din Legea nr. 17/2014 face referire la condițiile speciale ce trebuie să fie îndeplinite, în vederea înstrăinării prin vânzare-cumpărare, a terenurilor agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km față de frontiera de stat și țărmul Mării Negre, către interior, precum și cele situate în extravilan la o distanță de până la 2.400 m față de obiectivele speciale, respectiv avizul specific al Ministerului Apărării Naționale.

Conform alin. (3) al art. 3 din același act normativ, "Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura și alte elemente privind obținerea avizului specific al Ministerului Apărării Naționale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligații de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil".

Or, în speța de față, intimatul și-a îndeplinit obligația de a emite avizul, iar faptul că răspunsul a fost în sens negativ nu echivalează cu neîndeplinirea acestei obligații legale, atât timp cât s-a constatat că documentația anexată celor două solicitări ale recurentei-reclamante era incompletă.

În mod corect prima instanță a constatat faptul că intimatul a respectat întocmai dispozițiile art. 3 din Legea nr. 17/2014 și pe cele ale art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 2 la Normele metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014.

Art. 4 alin. (2) lit. b) din Anexa nr. 2 la Normele metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014 prevede în mod clar, fără nici un echivoc, care sunt documentele necesare să însoțească solicitarea de eliberare a avizului specific și anume: actul de proprietate asupra terenului ce face obiectul ofertei de vânzare, fiind enumerate care sunt actele ce constituie dovada dreptului de proprietate: contract de vânzare-cumpărare, contract de donație, proces-verbal de predare-primire, sentință/decizie civilă definitivă și irevocabilă, titlu de proprietate, certificate de moștenitor, contract de schimb, act de lichidare a patrimoniului, altele asemenea.

De asemenea, potrivit literei c) din același articol, era necesară depunerea extrasului de carte funciară de informare, în original, și plan de amplasament și delimitare a imobilului, în sistemul național de proiecție "Stereografic 1970", recepționat, însoțit de inventarul de coordonate dacă acesta nu se regăsește în plan.

În concluzie, argumentele recurentei-reclamante în sensul că nu era necesară depunerea actului de proprietate asupra terenului ci era suficient extrasul de carte funciară nu poate primi valențe, întrucât dispozițiile legale citate mai sus au caracter de norme speciale ce derogă de la normele generale de drept iar intimatul a aplicat întocmai prevederile legale, fără să i se poată reproșa un eventual exces de putere sau abuz de drept.

Documentele prevăzute de actele normative incidente erau necesare tocmai datorită amplasamentului special al terenului, aceasta fiind rațiunea pentru care legiuitorul secundar a considerat că se impune anexarea acestora la solicitarea vânzătorului de eliberare a avizului specific de către Ministerul Apărării Naționale.

Având în vedere toate aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL împotriva Sentinței nr. 54/CA/2016 din 17 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM