ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1165 din 06 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B., fără a indica temeiul juridic pe care își întemeiază cererea.
În motivarea căii de atac, expusă în mai multe pagini, contestatorul invocă diverse texte de lege, își exprimă nemulțumirile față de modul de soluționare a unor cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești, fără a indica în concret critici care să vizeze soluția pronunțată de instanță în cauza finalizată cu decizia contestată.
Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 din C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 din C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Or, în cauză, prin decizia nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1165 din 06 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. (prin hotărârea atacată nefiind soluționat un recurs), după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 din C. proc. civ., nefiind invocate critici în sensul ipotezelor expres determinate prin dispozițiile textului de lege menționat.
Astfel, cum reiese din lecturarea cererii de contestație în anulare formulate în cauză, cele invocate de către contestator drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac.
Contestația în anulare este, așa cum s-a arătat anterior, o cale de atac de retractare (de competența instanței care a pronunțat hotărârea atacată), nedevolutivă, ceea ce înseamnă că nu se poate formula contestație în anulare pentru a determina o nouă judecată în fond, respectiv, pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul omisiunii unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează greșeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, respectiv de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Așadar, criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 317 sau art. 318 din C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate.
Pentru considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2017.