ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.09.2015, S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Scrisorii standard de informare a Beneficiarului-Validare Cheltuieli CR14 nr. 1145 din 20 ianuarie 2015 și obligarea pârâtei să emită un alt act administrativ prin care să valideze în totalitate cheltuielile solicitate la rambursare prin cererea nr. x.

La data de 11.04.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013.

În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat acestea sunt neconstituționale față de dispozițiile art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 16 alin. (1) din Constituție și art. 45 din Constituție, respectiv instanța națională de contencios administrativ nu se poate pronunța în referire la cererile care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă de la bugetul Uniunii Europene, în sensul că nu poate pronunța hotărâri prin care să dispună dacă cheltuielile trebuie să fie acoperite din bugetul Uniunii Europene sau să fie acoperite din bugetul național.

Cheltuielile pentru care au fost formulate acțiuni in instanță și care fac și obiectul dosar nr. x/2015, sunt pretinse de persoanele îndreptățite, și anume reclamanții, beneficiari de proiecte din fonduri europene nerambursabile de la bugetul Uniunii Europene, cum este și cazul său.

O soluție contrară, decât excepția de neconstituționalitate invocata mai sus echivalează, pe de o parte, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene de către instanța națională, prin aceea că cel care gestionează bugetul Uniunii Europene, respectiv Comisia Europeană, conform articolului 317 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, nu este introdus din oficiu în cauză de către instanța națională, nefiind o normă juridică națională în acest sens, cu toate că legiuitorul unional, în înțelepciunea sa, a introdus articolul 335 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prin care dă competența Comisiei Europene să poată sta în justiție în oricare dintre statele membre.

Prin implementarea proiectului cu ID 59398 S.C. A. S.R.L. a îndeplinit indicatorii stabiliți prin contractul de finanțare, și anume formarea profesională a cursanților însă, în perioada implementării, nu a înregistrat nici venituri nici profit din implementarea proiectului.

Pe de altă parte, instanța națională s-ar pronunța asupra unor cheltuieli care trebuie acoperite din bugetul Uniunii și ea, instanța națională, are doar competența de a pronunța hotărâri prin care aceste cheltuieli ar fi acoperite, doar ipotetic, din bugetul național. Însă, o astfel de soluție daca ar fi dată, chiar ipotetic, ar pune instanța națională în postura celui care atentează la bugetul național fără temei juridic național și unional, creând pagubă la bugetul național. De asemenea, prin pronunțarea de hotărâri de către instanța națională cu privire la cererile având ca obiect cheltuielile efectuate de beneficiari de proiecte din fonduri europene nerambursabile, s-ar produce inclusiv discriminarea S.C. A. S.R.L., prin aceea ca s-ar încerca obligarea și exploatarea financiară a reclamantei.Și anume, sub umbrela derulării de proiecte din fonduri europene nerambursabile, ar fi obligată să deruleze în realitate aceste proiecte fie din bani proprii, fie din bani împrumutați de către societate de la persoane private.

Din bugetul Uniunii sunt gestionate fondurile europene nerambursabile către toate statele membre. Prin urmare, instanța națională ar pronunța hotărâri discriminatorii, în sensul că ar afecta bugetul național, obligându-l să suporte cheltuieli duble, față de bugetele celorlalte state membre, care sunt de asemenea beneficiare de fonduri europene nerambursabile.

În contextul juridic actual, reglementat de articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța națională de contencios administrativ nu este competentă să judece cereri având ca obiect cheltuielile pe care le-a efectuat S.C. A. S.R.L. în derularea a 6 proiecte din fonduri europene nerambursabile, pentru care și-a îndeplinit indicatorii unionali, concretizați în formarea profesionala a cursanților, prin emiterea de diplome de calificare profesională, diplome recunoscute de Guvernul României, Ministerul Muncii, Ministerul Educației.

În cauză, bugetul acordat în cele 6 proiecte derulate din fonduri europene nerambursabile a fost virat din bugetul Uniunii, prin intermediul conturilor speciale de proiect pe care reclamanta le are deschise și în prezent. Conturile bancare speciale de proiect au fost deschise pe baza contractelor de finanțare, care au inserate clauză că toate documentele contabile ce reflectă derularea și implementarea proiectelor din fonduri europene nerambursabile, inclusiv în referire la contractul de finanțare încheiat pentru derularea proiectului cu ID 59398, trebuie păstrate până în 31.12.2021 cu posibilitatea de prelungire a termenului de către Comisia Europeană.

Astfel, reclamanta a apreciat că se impune sesizarea Curții Constituționale spre a se pronunța asupra excepției invocate cu consecința scoaterii cauzei de pe rolul instanței naționale și solicitarea concilierii financiare direct cu Comisia Europeană și cu Curtea de Conturi a Uniunii Europene în vederea recuperării cheltuielilor pe care le-a efectuat cu implementarea proiectului cu ID 59398.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, reclamanta a solicitat să se constate de către Curtea Constituțională că aceste prevederi, în referire la cererile formulate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, sunt neconstituționale față de dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituție și ale art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Beneficiarii de fonduri europene nerambursabile beneficiază, în prezent, de un regim discriminatoriu cel puțin față de deputații români din PE și angajații acestora, asistenți locali și agenți de plata, care, deși sunt plătiți din fonduri europene nerambursabile, nu plătesc la bugetul de stat impozitele și contribuțiile obligatorii datorate atât bugetului de stat cât și bugetului asigurărilor sociale.

Se impune a se constata faptul că trebuie scutite de la plata taxelor judiciare de timbru cererile acțiunile și căile de atac formulate/exercitate de către acei beneficiari de proiecte derulate din fonduri europene nerambursabile care au implementat proiectele în termenele stabilite prin contractele de finanțare, care prin implementarea proiectelor au circumscris obiectivului unional reglementat în articolul 156 din TFUE și care contestă la instanțele de contencios administrativ și fiscal actele administrative emise de către organismele intermediare. Acestea din urmă fie au întârziat acordarea prefinanțării beneficiarilor de proiecte peste termenul stipulat in contractul de finanțare, fie au întârziat analizarea și procesarea cererilor de rambursare peste termenul maxim de 45 de zile stipulat în contractul de finanțare (întârzierile au fost între 3 și 9 luni), fie au emis acte administrative de respingere a cheltuielilor efectuate de beneficiari, după ce aceștia au implementat proiectele și după ce beneficiarii au publicat la Registrul Comerțului documentele contabile, aferente implementării proiectelor, conform Directivelor 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 și 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012.

Astfel, se impune sesizarea Curții Constituționale spre a se pronunța asupra excepției, cu consecința restituirii cheltuielilor judiciare pe care le-a efectuat cu taxa judiciară de timbru în dosar nr. x/2015.

Prin sentința nr. 3056 din 11 mai 2016, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținând dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 și faptul că, în cauză, contractul încheiat avea și o componentă finanțarea europeană nerambursabilă, distinctă de cea națională, iar pârâtul este un organism intermediar național (autoritate centrală).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14.06.2016.

Prin încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2016, Curtea a respins cererile de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamantă, și a acordat termen pentru soluționarea cauzei pe fond.

A reținut instanța, în esență, că, față de obiectul cauzei, anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului-validare cheltuieli emise de pârâtă și înregistrată sub nr. x din 20 ianuarie 2015, în referire la Cererea de rambursare nr. 14, depusă în cadrul proiectului finanțat din fonduri europene ID 59398, și obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să valideze cheltuielile la rambursare prin cererea menționată, excepțiile invocate vizează texte de lege care nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 17 octombrie 2016 de respingere a cererilor sale de sesizare a Curții Constituționale.

A arătat recurenta-reclamantă că dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 nu pot constitui temei juridic de atacare a actelor administrative emise de organismul intermediar CNDIPT-OI în baza contractului de finanțare nr. E7627 din 21 septembrie 2010, contract de finanțare care este supus doar legislației comunitare, conform art. 15 din contract.

Contractul de finanțare a fost încheiat strict pentru implementarea proiectului derulat din fonduri europene, iar nu din fonduri comunitare.

Prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 constituie temei doar pentru atacarea actelor administrative reprezentând finanțare din bugetul Uniunii Europene, iar nu atacare actelor administrative emise în baza unui contract supus legislației comunitare, care ar echivala cu finanțare din bugetul Comunităților Europene.

A implementat proiectul cu ID 59398 în intervalul în care este în vigoare doar dreptul Uniunii Europene, iar nu dreptul Comunitar, care a ieșit din vigoare la data de 1 decembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona care a stabilit faptul că Uniunea Euorpeană are pesonalitate juridică.

Și-a îndeplinit indicatorii stabiliți prin proiectul de finanțare, respectând condiția publicității în conformitate cu Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, directivă ce a fost modificată prin Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012.

4.1. Înalta Curte, analizând, în prealabil, excepția tardivității recursului invocată de intimatul-pârât Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, constată că recursul a fost formulat cu respectarea termenului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 487 alin. (1) și art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată la data de 17.10.2016, iar recursul a fost depus la instanța de fond la data de 20.10.2016. Termenul, de 48 de ore de la pronunțare, din interpretarea dispozițiilor art. 470 alin. (5) curge de la data comunicării încheierii recurate. În cauză, la dosar nu a fost înaintată dovada comunicării încheierii recurate, astfel că, recursul, depus și motivat la 18.10.2016, este formulat în termen.

4.2. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât care apreciază că recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate, Înalta Curte reține că, deși recurenta nu a indicat expres unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susținerile sale se pot încadra între cele prevăzute la pct. 8 al articolului menționat.

4.3. Pe fondul cererii de recurs, Înalta Curte, examinând încheierea atacată prin care a fost respinsă cererea recurentei-reclamante de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată,

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a acestor prevederi, rezultă că, pentru a fi admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuiesc îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

(i) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

(ii) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

(iii) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Obiectul cauzei cu care a fost învestită Curtea de Apel București, în cursul judecății căreia s-au invocat excepțiile de neconstituționalitate, îl reprezintă anularea Scrisorii standard de informare a Beneficiarului-Validare Cheltuieli CR14 nr. 1145 din 20 ianuarie 2015 și obligarea pârâtului să emită un alt act administrativ prin care să valideze în totalitate cheltuielile solicitate la rambursare prin cererea nr. x.

Prin urmare, dispozițiile a căror neconstituționalitate le-a invocat recurenta, art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 și art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, nu au legătură cu cadrul strict definit în care se dezbate cererea de chemare în judecată și nu pot fi de natură a influența soluția ce s-ar pronunța în soluționarea acesteia, alegațiile recurentei-reclamante, formulate în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate, redate la pct. 1 al prezentei decizii, și în motivarea recursului nedovedind contrariul.

4.4. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepțiile tardivității și nulității recursului invocate de intimatul-pârât și, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, va respinge recursul, ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile tardivității și nulității recursului invocate de intimatul-pârât Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 17 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2016.