ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6302/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanții - părinți ai elevilor din cadrul unităților de învățământ preuniversitar de pe raza Municipiului Cluj-Napoca, respectiv Comuna Florești în contradictoriu cu pârâții Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj - Instituția Prefectului Județului Cluj, Comitetul Național pentru Situații de Urgență - Guvernul României și Ministerul Educației și Cercetării ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 79 din 04.11.2020 privind reevaluarea măsurilor pentru asigurarea rezilienței comunității și de diminuare a impactului tipului de risc, dispuse prin HCJSU nr. 55 din 20.10.2020, în scopul limitării și prevenirii răspândirii virusului SARS-COV-2 pe raza unităților administrativ teritoriale Cluj-Napoca, Florești, Tritenii de Jos, Județul Cluj - în ceea ce privește unitățile de învățământ de pe raza Municipiului Cluj Napoca; - anularea în totalitate a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 2 - CNSU; - anularea in totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul derd3 -MEC; si, pe cale de consecință reluarea cursurilor unităților de învățământ de pe raza Municipiului Cluj Napoca, în condițiile prevăzute de actul normativ special - Ordinul 5487/1494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2.

Prin sentința civilă nr. 170/2020 din 16 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de instanța din oficiu și în consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanții din cauză, în contradictoriu cu pârâții Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj - Instituția Prefectului Județului Cluj, Comitetul Național pentru Situații de Urgență - Guvernul României, și Ministerul Educației și Cercetării.

Împotriva sentinței civile nr. 170/2020 din 16 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamanții, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea prezentului recurs, casarea in parte a hotărârii recurate, in urma respingerii excepției inadmisiblității acțiunii astfel formulate si a celorlalte excepții invocate, și să se dispună: - anularea în totalitate a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisă de pârâtul de rd 2- CNSU; - anularea in totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor si elevilor în unitățile de învățământ și confirmarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd3-MEC,; și, pe cale de consecință, reluarea cursurilor unităților de învățământ, în condițiile prevăzute de actul normativ special - Ordinul 5487/1494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-COV-2.

O primă critică a recurenților a constat în aceea că instanța de fond a înlăturat nelegal incidența Legii nr. 136/2020, în sensul că a apreciat, cu privire la o atare chestiune juridică in analiza excepției inadmisibilității acțiunii civile, că inadmisibilitatea a fost invocata de către pârâtul-intimat de rd 3 - MEC, însă doar cu privire la petitul al 3 -lea, care vizează Ordinul emis de către acest pârât.

Instanța de fond a invocat din oficiu la termen această excepție pe care a unit-o cu fondul, pronunțându-se astfel in sensul admiterii excepției prin hotărârea astfel atacată.

Au susținut recurenții că o atare reținere nu este doar nelegală dar, în egală măsură, are un vădit caracter contradictoriu, cu încălcarea gravă a prevederilor procedurale a căror nerespectare atrag sancțiunea nulității.

Astfel, instanța a omis că invocă cu prioritate, nelegala compunere a completului de 3 judecători.

Au mai arătat recurenții că au învederat că, in acord cu prevederile art. 15 alin. (6), respectiv alin. (10) din Legea nr. 136/2020, completul este legal constituit, aspect tranșat in consecință, in mod corect, instanța rămânând constituită astfel, motivat de temeiul astfel invocat si de principiul disponibilității.

Ulterior, instanța, procedând la verificarea competentei sale, a retinut o atare competentă in temeiul Legii nr 136/2020, constatând că se solicită anularea celor trei acte administrative .

Deși cu privire la aspectele procedurale care vizează competenta instanței, s-a retinut incidența Legii nr 136/2020, in mod absolut contradictoriu, instanța a înlăturat incidența acestei legi cu privire Ia soluționarea acțiunii.

Au mai învederat că si anterior stabilirii termenului, instanța de fond a acționat sub aspect procedural prin prisma acestui act normativ, conform art. 15 alin. (8)-(12) din Legea nr. 136/2020, aplicând prevederile procedurale speciale, dispunând citarea părților conform procedurii din procesele urgente, cu acordarea unor termene scurte.

Aceeași conduită procedurală a avut-o instanța de fond si cu privire Ia motivarea hotărârii in termenul procedural special de 48 de ore - alin. (17) a art. 15, stabilind, in egală măsură, prin cuprinsul hotărârii, termenul de recurs special - alin. (18) al art. 15.

Este absolut nelegală reținerea instanței de fond conform căreia doar carantinarea si izolarea pot fi atacate conform Legii nr. 136/2020.

Astfel, s-a omis analiza ansamblului actului normativ, si anume prevederile cuprinse in art. 1 și art. 2.

Obiectul prezentei legi consacrat prin prevederile art. 1 si 2 se regăsește, de altfel, in cadrul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 136/2020 care cuprinde sfera tuturor actelor care cuprind măsuri necesare în situații de risc epidemiologic potrivit cărora: Toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din prezenta lege pot fi atacate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim la instanța competentă,

Prin urmare, toate măsurile astfel edictate, chiar si cele aduse conform modificărilor Legii cadru privind starea de alertă, respectiv Legea nr. 55/2020 se adoptă prin acte administrative care urmează a fi supuse controlului judecătoresc conform procedurii reglementate de Legea nr. 136/2020.

Contradictorialitatea motivării rezulta si din faptul că, deși atunci când a respins excepțiile calității procesual civile pasive, completul de fond a reținut că acțiunea trebuie interpretată în ansamblul său, ca un tot unitar . Or, Hotărârea CJSU nr. 79/2020, care face obiectul primului petit al acțiunii în anulare are drept fundament de adoptare tocmai Legea nr. 136/2020.

Instanța de fond insă, mult mai grav, nu doar ca a omis acest ansamblu juridic prestabilit, dar apreciază că un atare fundament legal menționat in cuprinsul actului administrativ nu determină aplicarea lui . În acest sens, in mod absolut nelegal s-au interpretat prevederile art. 77 din Legea nr. 24/2000. Acest text normativ nu are nici o relevanță față de chestiunea juridică invocată. Este cert că menționarea Legii 136/2020 in corpul Hotărârii nr. 79 a CJSU nu a fost doar formală, ci a constituit fundamentul in baza căruia a fost luat acest act normativ, determinând firește contestarea acestuia in condițiile acestui act normativ in baza căruia a fost adoptat.

Au învederat recurenții că în dosarul nr. x/2020, prin sentința civilă nr. 161/11.11.2020, Curtea de Apel Cluj a statuat asupra incidenței Legii nr. 136/2020 intr-o acțiune in anulare îndreptată împotriva aceluiași act administrativ, respectiv Hotărârea nr 79/04.11.2020.

A doua critică a recurenților a constat în aceea că Instanța de fond a înlăturat in mod absolut nelegal incidența Legii nr. 554/2004.

Au susținut recurenții că acțiunea in anulare a fost introdusă in acord cu prevederile art. 15 alin. (4)-(21) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situație de risc epidemiologie, respectiv cu prevederile Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ (cu excepția art. 7, respectiv art. 14 si 15 din acest act normativ).

Instanța de fond a apreciat că fundamentarea acțiunii reclamanților introductive pe prevederile Legii nr. 554/2004 nu poate fi primită, întrucât "s-ar eluda unele obligații procedurale instituite prin legea organică, cum ar fi procedura prealabilă, termenul de exercitare a recursului"

Printr-un raționament de neînțeles instanța de fond a apreciat ca soluționarea cauzei având în vedere prevederile Legii nr. 554/2004 ar crea în mod nepermis o lege tertia.

Instanța de fond a dat dovada certă de necunoașterea Legii nr. 136/2020 care ea însăși trimite la prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel au învederat recurenții că Legea nr. 136/2020 reprezintă o lege care cuprinde dispoziții procedurale cu caracter special, aplicabile actelor emise in perioada stării de alertă. Dar aceste acte râmân in esență acte administrative, iar prevederile legii speciale se completează astfel cu prevederile dreptului comun in materia contenciosului administrativ. Nu este astfel vorba despre a crea o lege tertia, ci de a completa aceste dispoziții speciale cu cele ale dreptului comun, in sensul menționat.

Astfel, prin art. 15 alin. (21) al Legii nr. 136/2020 se prevede că actele administrative cu caracter normativ prevăzute la alin. (4) fac parte din categoria actelor prevăzute la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar acțiunile formulate împotriva acestora în temeiul prezentei legi nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 14 sau 15, după caz, din legea menționată.

De asemenea, potrivit art. 15 alin. (7) se exclude procedura prealabilă: la soluționarea acțiunilor introduse împotriva actelor administrative din prezenta lege nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/1004, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obligativitatea procedurii plângerii prealabile.

Au susținut recurenții că acesta este motivul pentru care acțiunea lor a fost întemeiata pe prevederile Legii nr. 554/2004, cu excepția textelor normative expres înlăturate de actul normative special (Legea nr. 136/2020), si anume art. 14,15 si 7.

De aceea cu privire la excepția prematurității invocate de către Guvern, avându-se in vedere excepția lipsei plângerii prealabile, este necesar a fi respinsa.

Întrucât excepția inadmisibilității a fost unită cu fondul cauzei, insă aceasta nu a mai fost analizată prin prisma admiterii acesteia, recurenții au înțeles astfel să reia aspectele de fond expuse și care determină astfel admiterea acțiunii lor.

Astfel au înțeles să nu mai expună motivele de nelegalitate si netemeinicie cu privire la Hotărârea 79/2020, actul atacat nu se mai află în ființă și nu mai produce astfel nici un efect juridic.

La nivel național, in data de 06.11.2020 a fost adoptata O.U.G. nr. 192/2020 - lipsa hotărârii CNSU si a analizei epidemiologice la nivel de tara, publicată in MO al României în data de 07.11.2020.

Prin acest text normativ se introduce următoarea modificare a Legii nr. 55/2020 (prin ordonanța de urgenta):

La articolul 38, după alin. (1^2) se introduce un nou alineat, alin. (1^3),cai următorul cuprins:(1

A

3) în perioada noiembrie 2020-31 decembrie 2020, prin excepție de la prevederile alin. (1), prin ordin al ministrului educației si cercetării, în baza hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență și analizei situației epidemiologice la nivel național, se pot dispune suspendarea activităților care impun prezența fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor si elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line.

Măsurile pentru perioada noiembrie - 31 decembrie au in vedere adoptarea masurilor la nivel național.

O atare modificare legislativă este nelegală de altfel prin prisma modificării Legii nr. 55/2020 prin O.U.G.., cu încălcarea art. 147 din Constituția Romanici, raportat la caracterul obligatoriu al Deciziei CCR nr. 157/13.05.2020 si care consacra interdicția legiuitorului delegat de a afecta prin ordonanțe de urgență drepturi și libertăți fundamentale.

Cu toate acestea, o atare ordonanța pregătește astfel adoptarea următoarelor acte normative care să adopte măsura restricționarii dreptului la educație la nivel național.

Prin urmare, în data de 08.11.2020, in baza acestei modificări, s-a adoptat Hotărârea nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 2 -CNSU; precum si Ordinul nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 3 -MEC;

Hotărârile astfel adoptate sunt eminamente nelegale, prin prisma următoarelor argumente:

Lipsa motivării actelor administrativ astfel atacate, respectiv a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 2 - CNSU și; a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul derd3 -MEC.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 53 din 08.11.2020, recurenții au arătat că deși textul normativ modificat cu o zi înainte impunea analiza situației epidemiologice la nivel național, actul normativ adoptat de primul ministru nu conține o atare analiza, ci doar enunțarea unor stereotipuri prezentate in toate declarațiile de presă până la acest moment.

În ceea ce privește Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020, recurenții au arătat că actul administrativ subsecvent Hotărârii CNSU, deși act administrativ distinct, emis de o autoritate publică distincta si care trebuie să îndeplinească propriile rigori, este lipsit de orice motivare, neavând nici măcar o motivare formală.

Au susținut recurenții că au fost încălcate prevederile legale in adoptarea actelor administrative, astfel cu privire la Ordinul comun nr. 5487/1494/2020 al Ministerului Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății, recurenții au arătat că acest ordin reprezintă actul normativ special in temeiul căruia se dispun masurile necesare pe durata stării de alertă, aceasta conform prevederilor Legii nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Prin urmare, acest Ordin comun adoptat stă la baza funcționării unităților de învățământ pe durata stării de alertă, fiind necesar a fi respectate condițiile astfel prevăzute cu caracter special.

Au mai susținut recurenții că disp. art. 38 din Legea nr. 55/2020 (care constituie unul din temeiurile legale ale adoptării actelor administrative astfel atacate) sunt lăsate practic fără nici un efect, cu atât mai mult cu cât, astfel cum prevede legiuitorul în aceste condiții speciale, suspendarea cursurilor nu este obligatorie, ci facultative, iar o atare decizie a unităților de învățământ prin care se suspenda actul educațional trebuie sa fie extrem de riguroasă.

Au mai arătat recurenții că prin adoptarea actelor atacate a fost anihilat învățământul ca si prioritate națională, fiind anihilată misiunea învățământului românesc, dar în egală măsură au fost încălcate drepturile fundamentale ale copilului școlar în luarea acestei măsuri.

Deși Decizia CCR nr 157A3.05.2020 consacra interdicția legiuitorului delegat de a afecta prin ordonanțe de urgenta drepturi șt libertăți fundamentale, ne regăsim in situația mult mai grava, in care acestea dreptul fundamental la educație si sănătate mental sunt restricționate prin acte normative cu caracter inferior ordonanțelor de urgența.

Au mai arătat recurenții că actul încalcă principiul nediscriminării instituit prin art. 2 alin. (4) din Legea educației naționale: Statul asigura cetățenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără nicio formă de discriminare, susținând că nicio țară europeană, indiferent de criteriul ratei de infectare, nu a dispus închiderea unităților preșcolare de învățământ, recunoscând în baza dreptului constituțional la educație, imposibilitate, ineficienta și vădita discriminare cu privire la posibilitatea de învățare în sistem ordine a preșcolarilor si școlarilor.

De asemenea, recurenții au arătat că a fost încălcat principiul proporționalității, susținând că potrivit art. 9 teza a II-a din O.U.G. nr. 57/2019 "Reglementările sau masurile autorităților și instituțiilor administrației publice sunt inițiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a problemelor, după caz, a riscurilor și a impactului soluțiilor propuse".

Astfel, norma legală impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligația să îl reprezinte și drepturile sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita administrației.

Cu alte cuvinte, s-a dispus luarea celei mai drastice măsuri posibile fără ca aceasta să fie fundamentată prin raportare la existența transmiterii comunitare și numărul de focare existente în unitățile, de învățământ din localitate, dar și a altor criterii de risc, astfel cum impune Ordinul comun.

La nivelul unităților de învățământ din Cluj Napoca nu a fost depistat niciun focar de infecție. Focarul de infecție este definit ca apariția a minim 3 cazuri de infectare în rândul elevilor sau profesorilor, în mod concomitent.

La data emiterii hotărârii inițiale numai 5 unități de învățământ de pe raza municipiului Cluj-Napoca activau în scenariul de funcționare 3.

Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, măsura adoptată prin hotărârea atacată este complet lipsită de proporționalitate prin raportare Ia scopul urmărit.

In lipsa oricărei anchete, situații epidemiologice, este cert că instanța nu poate să constate care este o atare proportie intre dreptul la educație pentru intreaga țara si o anume situație medicala, decât cea relevata din presa (si nicidecum in actele administrative sau in anexele care ar fi trebuit sa existe.

Au mai susținut recurenții motivele de nelegalitate distincte fiecărui act administrativ atacat, respectiv Hotărârea nr. 58/08.11.2020 a CNSU.

Motivul de nulitate distinct il constituie încălcarea prevederilor Legii nr. 55/2020, modificate prin O.U.G. nr. 192/2020 - si anume art. 38 alin. (1^3), cu următorul cuprins:(l^3) în perioada noiembrie 2020-31 decembrie 2020, prin excepție de la prevederile alin. (1), prin ordin al ministrului educației și cercetării, în baza hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență și analizei situației epidemiologice la nivel național, se pot dispune suspendarea activităților care impun prezența fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line,

Prin urmare, au susținut recurenții că lipsa situației epidemiologice lipsește actul normativ de orice efect juridic, acesta fiind supus anularii.

Au mai susținut recurenți că și Ordinul nr. 5972/08.11.2020 a MEC este lovit de nulitate prin prisma aceleiași omisiuni anterior menționate.

Actul administrativ este nelegal independent de evoluția actului normativ principal care este, prin voința legiuitorului Hotărârea CNSU. Dar, este cert ca anularea acestui act duce implicit si la anularea, lipsirea de efecte juridice a actului normativ subsecvent, acest Ordin, fiind dat in executarea acestei hotărâri a CNSU - structura din cadrul Guvernului României.

Aceasta conform normelor de tehnica legislativă cuprinse în art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2O00, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonă.

Reluarea cursurilor constituie atât o consecința directa a anularii actelor adiriinistrative, dar si o reparare a pagubei care a fost cauzata reclamanților, in sensul art. 1 alin. (1) din legea contenciosului administrative, interesul acestora fiind deopotrivă privat, cat si public, conform aceluiasi text normativ.

Intimatul Ministerul Educației și Cercetării a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Un prim aspect sesizat de către intimat a fost acela ca prin cererea de recurs, recurenții-reclamanții modifică obiectul cererii de chemare în judecată prin extindere. Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat reluarea cursurilor unităților de învățământ de pe raza municipiului Cluj Napoca, în condițiile prevăzute de Ordinul MEC/MS nr. 5487/1494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-COV-2, iar prin cererea de recurs se solicită reluarea cursurilor unităților de învățământ/în condițiile prevăzute de actul normativ special Ordinul nr. 5487/1494/2020.

Prin sintagma " reluarea cursurilor unităților de învățământ" se realizează o extindere a obiectului cererii de chemare în judecată în sensul că aceasta se raportează la toate unitățile de învățământ existente la nivelul țării și nu numai la cele existente pe raza municipiului Cluj-Napoca.

Astfel, art. 478 alin. (3) noul C. proc. civ. prevede ca în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi. La rândul său, art. 494 noul C. proc. civ. arată că, dispozițiile de procedura privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor care sunt cuprinse în prezenta secțiune.

Cu privire la temeiul de drept în baza căruia a fost formulat prezentul recurs, respectiv prevederile art. 15 alin. (8) din Legea nr. 136/2020, respectiv art. 20 coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ambele temeiuri invocate fiind coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., intimatul a susținut că principalul temei de drept prin care s-a promovat acțiunea, menținut și invocat de recurenții -reclamanți și în recurs este reglementat de prevederile art. 15 alin. (8) din Legea nr. 136/2020, temei care reglementează aspecte de natură contencios procedurală, precum și în completare pe temeiul Legii nr. 554/2004, cu excluderea art. 7 (care instituie procedura prealabilă), respectiv art. 14 și 15 din acest act normativ, care reglementează suspendarea judiciară a actelor administrativ fiscale.

Ordinul nr. 5972/08.11.2020 a fost emis pentru punere în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemunca.

Ordinul a cărui anulare se solicită nu a fost emis în baza prevederilor Legii nr. 136/2020 și nici nu reglementează masuri legate de carantină sau izolare. Acest lucru ar fi chiar imposibil pe de-o parte pentru că nu intră în atribuțiile M.E.C. să reglementeze măsuri legate de carantină și izolare, iar pe de altă parte pentru suspendarea activității didactice organizate față în față între elevi și cadrele didactice nu este o măsură de carantinare și nici de izolare a elevilor.

Instanța de fond, în mod corect a analizat actul normativ invocat ca temei juridic de reclamanți, sub aspectul normelor de drept material aplicabil spetei, reținând că Legea nr. 136/2020 prevede numai anumite acțiuni în anulare, având o reglementare mai restrânsă în raport cu Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Rezultă astfel că acțiunea în contencios în anulare poate fi pornita pe temeiul Legii nr. 136/2020 numai în cazul protejării unor drepturi subiective sau interese legitime vătămate prin una din măsurile prevăzute prin actul normativ special.

Legea nr. 136/2020, fiind un act normativ cu caracter special, este de interpretare strictă, nefiind permisa extinderea la situații care nu au fost avute în vedere de legiuitor.

Așadar, dacă acțiunea în anulare îndreptată împotriva unor acte administrative nu este prevăzută de Legea nr. 136/2020 partea nu are deschisă decât calea dreptului comun, reglementată de Legea nr. 554/2004, în condițiile prevăzute de acest act normativ, inclusiv cu respectarea procedurii prealabile, a termenului de exercitare a căilor de atac, (recurs în termen de 15 zile în loc de 2 zile cum prevede Legea nr. 136/2020), etc.

Instanța de fond în mod corect a reținut ca Legea nr. 136/2020 reglementează doar unele măsuri necesare în domeniul sănătății publice (art. 1 și 2), respectiv: carantina persoanelor, carantina zonală, izolarea persoanelor (măsuri prevăzute la art. 3, respectiv 7 și 8), respectiv detașarea personalului medical în cazul existenței unui deficit de personal (art. 19).

În speță, actele atacate în prezenta cauză, respectiv Hotărârea nr. 53/2020 și OMEC nr. 5972/2020, nu intră în domeniul material de aplicare a Legii nr. 136/2020, nefiind emise de șeful DSU și nici nu privesc instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor prevăzute de acest act normativ.

În concluzie, Legea nr. 136/2020 prevede doar anumite acțiuni în anulare (căi de atac specifice împotriva unor acte administrative expres și strict individualizate de către legiuitor), supuse unei proceduri speciale, astfel încât utilizarea acestui act normativ ca vehicul procesual pentru acțiuni în anulare date doar de dreptul comun atrage sancțiunea inadmisibilității.

Pe cale de excepție, potrivit prevederilor art. 489 C. proc. civ. intimatul a arătat că lipsa din cerere a motivelor de casare se sancționează cu nulitatea recursului, sancțiune care intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenții-reclamanți nu au precizat în cuprinsul recursului formulat, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, care au fost regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii sau ale art. 488 alin(l) pct. 6 motive din care să rezulte că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii or numai motive străine de natura cauzei".

În concluzie, în raport de cele precizate, a solicitat să se constatate nulitatea recursului sub acest aspect.

Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului formulat de reclamanți, întrucât este nemotivat, motivele invocate pe această cale, prin care se aduc critici soluției instantei de fond, nu se încadrează în ipotezele enumerate de art. 488 C. proc. civ.

Intimatul a susținut că recurenții-reclamanți s-au rezumat la a prelua o parte din argumentele regăsite în cererea de chemare în judecată, neîndicând în cuprinsul cererii de recurs care sunt motivele de nelegalitate pentru care înțeleg să conteste hotărârea instanței de fond, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Sub un alt aspect, intimatul a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului având în vedere că recurenții-reclamanți au solicitat a se dispune "admiterea prezentului recurs, casarea în parte a hotărârii recurate și, în urma respingerii excepției inadmisibilității acțiunii astfel introduse și a celorlalte excepții invocate, să se dispună: - Anularea în totalitate a Hotărârii nr. 5 din 08.11.2020 (...) emisă de pârâtul derd2~ CNSU; - Anularea în totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 (...) emis de pârâtul de rd 3 - MEC", în condițiile în care prin hotărârea instanței de fond nu s-a judecat fondul.

Prin sentința civilă nr. 170/16.11.2020, contestată pe această cale de recurenții-reclamanți, instanța de fond a soluționat procesul fără a se intra în judecata fondului, pe baza unei excepții care a fost admisă.

În acest context, dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul (...) cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță", astfel încât, a arătat intimatul că se impune respingerea recursului ca inadmisibil.

În situația în care se va aprecia că cererea de recurs este admisibilă, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, susținând că raportat la acțiunea formulată, reclamanții, interpelați de instanța de fond, în sensul de a preciza care este temeiul legal al formulării respectivelor pretenții, recurenții-reclamanți au insistat în a indica dispozițiile Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, acest act normativ cu caracter special reglementează doar anumite măsuri necesare în domeniul sănătății publice, respectiv cele referitoare la: carantina persoanelor, carantina zonală, izolarea persoanelor (menționate la art. 3, art. 7 și art. 8 din lege), respectiv detașarea personalului medical în cazul existenței unui deficit de personal (menționată la art. 19 din lege).

Actele administrative contestate de recurentii-reclamanți nu dispun vreuna din măsurile anterior menționate, temeiul legal al măsurii suspendării activităților didactice fiind constituit, (astfel cum a reținut și instanța de fond în considerentele hotărârii sale), de prevederile art. 38 și art. 38

1

din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care, potrivit art. 72 alin. (1), se completează cu reglementările de drept comun aplicabile.

Contrar opiniei exprimate de recurentii-reclamanți, dreptul comun aplicabil litigiilor având ca obiect cererile îndreptate împotriva actelor administrative emise în temeiul acestei legi nu poate fi constituit decât de prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și nu de cele cu caracter special al Legii nr. 136/2020.

Intimata Instituția Prefectului Județului Cluj a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.

A invocat, față de petitele 2 și 3 din acțiune, lipsa calității procesuale pasive a Instituției Prefectului jud. Cluj și CJSU Cluj, motivat de faptul că Hotărârea nr. 53/2020 este emisă de pârâtul de rând 2 - Comitetul Național pt. Situații de Urgență, iar Ordinul nr. 5972/08.11.2020 este emis de pârâtul de rând 3 - Ministerul Educației și Cercetării.

Prin urmare actele normative atacate nefiind acte emise de către Instituția Prefectului jud. Cluj sau de către CJSU Cluj și având în vedere doctrina juridică conform căreia, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identității între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, intimata a solicitat să se admită această excepție și să respingă cele două capete de cerere față de această intimată.

Față de petitul nr. 1 privind anularea parțială a Hotărârii nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj (CJSU Cluj), intimata a invocat excepția lipsei de interes și rămânerea fără obiect a cererii, având în vedere că la această dată, Hotărârea nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj nu mai este de actualitate, întrucât Ministerul Educației si Cercetării, a emis Ordinul nr. 5972/08.11.2020 (a cărui anulare se solicită prin petitul nr. 3), ordin care a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 192/2020, în care la art. 1 se dispune ca începând cu data de 09.11.2020 se suspendă pentru o perioadă de 30 de zile activitățile didactice care impun prezența fizică în unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal și postliceal a preșcolarilor și elevilor.

Prin art. 2 al ordinului, se prevede că unitățile de învățământ prevăzute la art. 1 vor fi desfășurate în sistem on-line, conform Metodologiei-cadru privind desfășurarea activităților didactice prin intermediul tehnologiei și al internetului, aprobată prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5545/2020.

În aceste condiții Hotărârea nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj a căzut în desuetudine, ea nefiind de actualitate, prin apariția unui act de nivel superior aplicabil la nivel național și anume Ordinul MEC nr. 5972/08.11.2020.

Așa fiind, anularea Hotărârii nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj nu mai prezintă interes, motivat de existența unui act normativ de nivel superior care produce consecințe juridice la nivel național și nu local cum este această hotărâre, și pe cale de consecință să se admită excepția invocată.

Cu privire la excepția inadmisibilitații, intimata a arătat că a fost admisă în mod temeinic de instanța de fond.

Pe fondul cauzei, intimata a susținut că hotărârea litigioasă a căzut în desuetudine, ea nefiind de actualitate, prin apariția unui act de nivel superior aplicabil la nivel național și anume Ordinul MEC nr. 5972/08.11.2020, arătând că soluția de admitere a acțiunii pendinte, ar fi complet lipsită de consecințe juridice, motivat de faptul existenței unui act normativ de nivel superior actului atacat, care are ca obiect tocmai măsura luată în hotărârea litigioasă de rămânere în scenariul 3, și desfășurarea activității în sistem on-line.

CJSU Cluj nu a adoptat din proprie inițiativă Hotărârea nr. 79/2020, litigioasă, această hotărâre fiind adoptată în aplicarea unui act normativ de nivel superior, anume Ordinul comun nr. 5.487/7.494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul imitaților/instituțiilor de învățământ în condiții.

A mai arătat intimata că la această data, rata incidenței cumulative a cazurilor de Covid 19 este mai mare decât rata de la data adoptării Hotărârii nr. 79/2020.

Astfel, anularea Hotărârii nr. 79/2020 a CJSU Cluj, (hotărâre desuetă la această dată) ar contraveni actelor normative expuse, și ar constitui un precedent periculos pentru promovarea unor noi acțiuni împotriva actelor administrative adoptate împotriva limitării și înlăturării consecințelor epidemiei cu Covid 19, punând astfel în pericol sănătatea cetățenilor atât la nivelul UAT-urilor afectate de această boală, cât și la nivelul județului Cluj.

II. Soluția instanței de recurs

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Sub acest aspect intimatul a arătat că prin cererea de recurs s-a realizat o extindere a obiectului cererii de chemare în judecată în sensul că, sintagma " reluarea cursurilor unităților de învățământ" se raportează la toate unitățile de învățământ existente la nivelul țării și nu numai la cele existente pe raza municipiului Cluj-Napoca, așa cum reclamanții solicitaseră inițial prin cererea de chemare în judecată.

Într-adevăr, din analiza acțiunii formulate la instanța de fond, rezultă că recurenții au solicitat reluarea cursurilor de învățământ de pe raza Municipiului Cluj Napoca, în timp ce în cadrul cererii de recurs recurenții au solicitat, reluarea cursurilor unităților de învățământ.

Însă, prin precizările susținute în fața instanței de recurs în cadrul dezbaterilor, apărătorul recurenților a arătat că obiectul acțiunii a fost precizat în condițiile art. 204 din C. proc. civ., la fondul cauzei, solicitând îndreptarea erorii materiale din cuprinsul petitului final, în sensul reluării cursurilor pe întreg teritoriul țării în raport de prevederile ordinului comun al Ministrului Sănătății și al Ministerului Educației și Cercetării, și nu doar pe teritoriul Municipiului Cluj, aspect vizat în acțiunea reclamanților.

Înalta Curte constată că în notele scrise formulate de către reclamanți, la instanța de fond, în răspunsul la întâmpinarea formulată de Ministerul Educației și Cercetării, precum și în concluziile orale susținute în fața instanței de fond, apărătorul reclamanților a susținut că în petitul 4 din acțiune există o eroare materială în temeiul art. 204 C. proc. civ., având în vedere reluarea cursurilor unităților de învățământ, (nu doar pe raza teritoriului Municipiului Cluj-Napoca), fiind vorba de deschiderea școlilor în general ca efect al anulării hotărârii.

De asemenea, se constată că în cadrul ambelor cereri (acțiunea principală și cererea de recurs) s-a menționat începerea cursurilor în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 5487/1494/2020 emis de Ministrul Sănătății și de Ministrul Educației și Cercetării.

Or, dispozițiile Ordinului nr. 5487/1494/2020 vizează aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2, nefăcându-se o distincție a unităților de învățământ aflate în raza unui anume municipiu de pe teritoriul României ci, dimpotrivă are în vedere stabilirea acestor măsuri cu privire la toate unitățile/instituțiile de învățământ.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se poate reține o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, astfel încât excepția inadmisibilității recursului invocată de Ministerul Educației și Cercetării, nu este întemeiată.

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de Guvernul României, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

A susținut intimatul că recurenții au solicitat "admiterea prezentului recurs, casarea în parte a hotărârii recurate și, în urma respingerii excepției inadmisibilității acțiunii astfel introduse și a celorlalte excepții invocate, să se dispună: - Anularea în totalitate a Hotărârii nr. 5 din 08.11.2020 (...) emisă de pârâtul de rd2~ CNSU; - Anularea în totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 (...) emis de pârâtul de rd 3 - MEC", în condițiile în care prin hotărârea instanței de fond nu s-a judecat fondul, împrejurare care atrage inadmisibilitatea recursului raportat la dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că această solicitare a recurenților nu este de natură a atrage inadmisibilitatea recursului, chiar și în împrejurarea în care în cadrul dezbaterilor în fața instanței de recurs recurenții, prin apărător, au venit cu precizarea, în subsidiar, a soluției privind admiterea recursului și trimiterea recursului în vederea rejudecării.

Împrejurarea că instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției inamdisibilității cererii nepronunțându-se asupra fondului cauzei, indiferent de solicitarea recurenților, respectiv casarea hotătârii instanței de fond cu trimitere spre rejudecare sau reținerea de către instanța de control judiciar și pronunțarea pe fond, nu sunt aspecte care sa atragă inadmisibilitatea recursului.

Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici excepția nulității recursului.

Criticile invocate de recurent, se circumscriu motivelor de casare indicate, prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Astfel, nu se poate reține o lipsă a motivării recursului, instanța de control judiciar putând analiza criticile invocate în cererea de recurs care vizează casarea sentinței recurate.

Cu privire la argumentele aduse prin întâmpinare de către intimatul - pârât Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj - Instituția Prefectului Județului Cluj, privind lipsa calității procesuale pasive a Instituției prefectului jud. Cluj și CSU Cluj față de petitele 2 și 3 din acțiune, excepția lipsei de interes și a rămânerii fără obiect a cererii față de petitul nr. 1 din cererea de chemare în judecată, excepția inadmisibilității reținută de instanța de fond, Înalta Curte constată că aceste excepții vizează analizarea fondului cauzei fiind invocate cu privire la acțiunea principală și nu în ceea ce privește prezentul recurs, motiv pentru care nu vor fi analizate.

Analizând motivele de recurs în raport cu hotărârea atacată, precum și probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și de drept, astfel;

Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanții, în calitate de părinți ai elevilor din cadrul unităților de învățământ preuniversitar de pe raza Municipiului Cluj - Napoca, respectiv Comuna Florești, au învestit, pe temeiul art. 15 alin. (4)-(21) din Legea nr. 136/2020 și respectiv Legea nr. 554/2004 (cu excepția art. 7, respectiv art. 14 și 15 din acest act normativ) instanța de contencios administrativ, complet specializat situații de urgență, al Curții de Apel Cluj cu următoarele petite: - anularea în parte a Hotărârii nr. 79 din 4.11.2020 privind reevaluarea măsurilor pentru asigurarea rezilienței comunității și de diminuare a impactului tipului de risc, dispuse prin HCJSU nr. 55 din 20.10.2020, în scopul limitării și prevenirii răspândirii virusului SARS-COV-2 pe raza unităților administrativ teritoriale Cluj-Napoca, Florești, Tritenii de Jos, județul Cluj, emisă de pârâtul Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj; - anularea în totalitate a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line emisa de pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență; - anularea in totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line, emisa de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării; - iar în consecință obligarea la reluarea cursurilor unităților de învățământ în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 5487/1494/2020.

În esență, prin Hotărârea nr. 79/2020 s-a dispus aplicarea, începând cu 5.11.2020, pentru o perioadă de 14 zile, a măsurilor pentru asigurarea rezilienței comunității și de diminuare a impactului tipului de risc, în scopul limitării și prevenirii răspândirii virusului SARS-COV-2, stabilite prin Hotărârea Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Cluj nr. 52/15.10.2020, cu modificările și completările ulterioare, republicată la data de 30 octombrie 2020, pentru unitățile administrativ-teritoriale a căror rată de incidență cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile a depășit pragul de 3/1000 locuitori. De asemenea, prin același act administrativ s-a dispus ca începând cu aceeași dată cursurile din toate unitățile de învățământ preuniversitar de pe raza unităților administrativ teritoriale Cluj-Napoca, Florești, Tritenii de Jos, județul Cluj, să continue potrivit scenariului 3, pentru o perioadă de 14 zile.

Printre temeiurile de drept invocate în preambulul actului normativ s-au regăsit atât Legea nr. 55/2020, cât și Legea nr. 136/2020.

Prin Hotărârea nr. 53 din 08.11.2020 s-a aprobat, începând cu 9.11.2020, pe o perioadă de 30 de zile, suspendarea activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem on-line, temeiul de drept material fiind reprezentat de dispozițiile art. 38 alin. (1) indice 2 și ale art. 71 din Legea nr. 55/2020.

Prin Ordinul nr. 5972 din 08.11.2020 s-a dispus începând cu data de 9.11.2020, pe o perioada de 30 de zile, suspendarea activităților care impun prezența fizică în unitățile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal și postliceal a preșcolarilor și elevilor și continuarea activităților didactice în sistem on-line, conform Metodologiei-cadru aprobată prin Ordinul nr. 5.545/2020, urmând ca activitățile să fie reluate numai cu respectarea tuturor condițiilor de siguranță epidemiologică și igienă sanitară.

Ordinul atacat a fost emis în baza prevederilor O.U.G. nr. 192/5.11.2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020, precum și pe temeiul Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020.

Înalta Curte, constată că este nefondată critica recurenților potrivit căreia instanța de fond ar fi încălcat regulile de procedură care atrag nulitatea hotărârii, care vizează cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea prevăzută de art. 174 C. proc. civ.

Potrivit art. 174 C. proc. civ.:

"(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat."

Din criticile invocate de către recurenți, nu rezultă care sunt regulile de procedură pretins a fi încălcate de prima instanță care să poată atrage sancțiunea nulității hotărârii. Nu sunt formulate, în concret, critici prin care să se precizeze care sunt acele reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii instanței de fond.

Înalta Curte constată că nu este fondat nici cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. .

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. (3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Înalta Curte reține că hotărârea este motivată, considerentele sentinței răspund tuturor susținerilor reclamanților, fapt ce nu atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.. Instanța de fond a cercetat și analizat în mod efectiv cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul acesteia, iar motivarea permite instanței de control judiciar analiza motivelor de recurs invocate de recurent, considerentele hotărârii nefiind contradictorii.

Nu poate fi primită critica recurenților referitoare la maniera contradictorie în care hotărârea a fost motivată, referindu-se la faptul că, desi cu privire la aspectele procedurale care vizează competența instanței s-a reținut incidența Legii nr. 136/2020, instanța a înlăturat incidența acestei legi cu privire la soluționarea acțiunii.

Instanța de fond și-a argumentat în mod clar și necontradictoriu soluția, arătând că în ceea ce privește competența și compunerea completului trebuie să se țină seama de modalitatea în care partea și-a întemeiat cererea, făcând, în acest fel, aplicarea principiului disponibilității. Cât timp reclamanții au înțeles să învestească instanța cu o contestație în condițiile legii nr. 136/2020 instanța de fond a apreciat că doar o instanță constituită în condițiile respectivului act normativ poată să se pronunțe inclusiv cu privire la admisibilitatea unei astfel de cereri. Așadar instanța de fond a considerat că în ceea ce privește cadrul procesual acesta depinde de modalitatea în care reclamantul înțelege să își formuleze și să își întemeieze pretențiile în schimb admisibilitatea cererii depinde de prevederile legale incidente astfel încât nu se poate reține o contradicție între argumentele în raport cu care a fost respinsă excepția de necompetență și cele care au condus la respingerea acțiunii ca inadmisibile.

Înalta Curte constată că nu este fondat nici cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de casare, recurenții au criticat hotărârea atacată sub aspectul încălcării normelor materiale în soluționarea cauzei, anume Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic și Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că au fost înlăturate nelegal de instanța de fond în pronunțarea cauzei, dând, în mod greșit eficiență disp. Legii nr. 55/2020.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că Legea nr. 1