ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3782/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara și Inspectoratul General pentru Imigrări, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- anularea Hotărârii nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara, privind respingerea cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetățeanul chinez B.;

- obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul chinez B., având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 25/2014.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 74 din 31.03.2017:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări;

- a respins excepția inadmisibilității cererii privind obligarea pârâtului Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara la emiterea avizului de angajare;

- a admis acțiunea reclamantei;

- a anulat Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara;

- a obligat pârâții la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul chinez B.;

- a obligat pârâții la plata către reclamantă sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara și Inspectoratul General pentru Imigrări, care au solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, admiterea excepției inadmisibilității celui de-al doilea petit din cererea de chemare judecată, vizând obligarea pârâților la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul chinez B., respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Având în vedere faptul că în cele două memorii de recurs au fost formulate critici de nelegalitate comune cu privire la hotărârea judecătorească contestată, Înalta Curte va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat.

În motivarea căilor de atac, încadrate în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenții apreciază că singura posibilitate pe care o are instanța de contencios administrativ într-o asemenea cauză este aceea de a obliga autoritatea publică pârâtă să reanalizeze situația dedusă judecății, considerând că o anumită condiție legală este îndeplinită sau, cel mult, să oblige autoritatea publică pârâtă să emită un act administrativ sau o operațiune administrativă, în condițiile legii, adică numai după ce se constată că, în continuare, sunt îndeplinite cumulativ toate cerințele legale.

4.1. Intimata S.C. "A." S.R.L. a formulat întâmpinări în care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, pentru argumentele arătată la filele 46-57 dosar.

4.2. Recurentul Inspectoratul General pentru Imigrări a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă S.C. "A." S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul rezolvării cererii sale având ca obiect eliberarea avizului de angajare pentru cetățeanul chinez B., exprimat prin Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara, act pe care l-a atacat în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Analizând punctual criticile prezentate în memoriile de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

5.1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări

Instanța de fond a apreciat că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 25/2014 și cele ale H.G. nr. 639/2007 conferă Inspectoratului General pentru Imigrări - autoritate publică centrală - competența să elibereze avizul de angajare.

Înalta Curte nu poate achiesa la această soluție, în raport de argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 36 din C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății; existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

În cauza de față, recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul actului administrativ contestat.

Pe această chestiune prezintă relevanță prevederile art. 6 alin. (4) din O.G. nr. 25/2014 (forma în vigoare în perioada de referință) care stipulează faptul că "verificarea condițiilor generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. d)-f) se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin formațiunile sale teritoriale."

În același sens, în art. 28 alin. (1) din același act normativ se precizează faptul că "cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detașare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competență își are sediul angajatorul/beneficiarul prestării de servicii; documentația necesară obținerii avizului de angajare/detașare poate fi depusă de orice persoană care are calitatea de reprezentant al angajatorului/beneficiarului prestării de servicii, în condițiile legii."

Așadar, având în vedere și conținutul celor două texte normative anterior citate, în mod indiscutabil calitate procesuală pasivă în cauza de față nu are decât pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara, autoritate publică care a emis și hotărârea contestată.

5.2. Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtului Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara la eliberarea avizului de angajare

Recurenții au susținut că a fost încălcat principiul separației puterilor în stat - reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituție - prin soluția primei instanțe de respingere a excepției, întrucât, prin obligarea la eliberarea avizului de angajare, instanța s-a substituit administrației publice, depășind, cu alte cuvinte, atribuțiile puterii judecătorești.

Înalta Curte apreciază că această critică este lipsită de fundament juridic, în condițiile în care refuzul rezolvării unei cereri adresate autorității publice poate forma obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, control consacrat prin art. 52 din Constituția României și dezvoltat prin art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 18 din legea anterior enunțată, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Legea organică consacră un contencios de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța poate să dispună măsuri pentru recunoașterea și restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat iar, în acest scop, atunci când constată, în temeiul probelor administrate, că sunt îndeplinite cerințele legale, poate obliga autoritatea publică pârâtă să emită un act cu conținutul solicitat de reclamant, iar nu doar să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O astfel de măsură se încadrează în soluțiile pe care este abilitată să le pronunțe instanța specializată, conform art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și nu poate reprezenta, după cum susțin recurenții, o ingerință în atribuțiile unei autorități publice. Cu alte cuvinte, interpretarea propusă de recurenții ar fi de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte consideră că soluția primei instanțe pe excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtului Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara la eliberarea avizului de angajare este corectă.

5.3. Cu privire la caracterul nejustificat al refuzului

Art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

În baza art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege, excesul de putere constă în exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

După cum în mod pe deplin justificat a arătat și judecătorul fondului, refuzul recurentului Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara de a elibera avizul de angajare pentru cetățeanul chinez B. are caracter nejustificat, în condițiile în care probatoriul administrat în cauză demonstrează îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 25/2014.

În concret, textul normativ anterior arătat impune condiția ca "angajatorul să nu fi fost sancționat potrivit art. 36 alin. (1) din prezenta ordonanță, art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii sau potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, cu modificările ulterioare, în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii."

Este corectă afirmația recurenților în sensul că, prin procesul-verbal de contravenție nr. x din 23.06.2016 încheiat de Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara, societatea intimată a fost sancționată cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, ca urmare a primirii la muncă, fără drept de muncă, a cetățeanului chinez C.. Însă, această sancțiune contravențională nu prezintă relevanță în cauza de față, întrucât legiuitorul delegat a impus condiția ca angajatorul să nu fi fost sancționat "în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii." Or, la data de 07.06.2016, când a fost înregistrată cererea la autoritatea recurentă, intimata nu figura cu sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea temeiului legal aflat în discuție.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar apreciază că se impune anularea Hotărârii nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara, în baza art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza:

- va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări;

- va respinge acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- va respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul chinez B.;

- va admite în parte acțiunea;

- va anula Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara și îl va obliga pe acesta să emită avizul de angajare pentru cetățeanul chinez B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul General pentru Imigrări și Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara împotriva sentinței nr. 74/2017 din 31 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Inspectoratul General pentru Imigrări, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul chinez B.

Admite în parte acțiunea.

Anulează Hotărârea nr. 3003725 din 06 iulie 2016 emisă de pârâtul Biroul pentru Imigrări al Județului Hunedoara și îl obligă pe acesta să emită avizul de angajare pentru cetățeanul chinez B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2017.