ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3741/2017

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin sentința nr. 72 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/2012, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, privind anularea Raportului de evaluare nr. x din 21.05.2012 întocmit de pârâtă. A fost admisă cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, formulată de intervenienții Sindicatul Național Solidaritatea al Metalurgiștilor din România și Asociația B. 1.

Prin Decizia nr. 133 din 21 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de reclamant împotriva încheierii din 23 ianuarie 2013 și împotriva sentinței nr. 72 din 20 februarie 2013 și a modificat, în parte, hotărârile atacate în sensul că a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție accesorie. 2. Calea de atac a revizuirii exercitată împotriva sentinței instanței de fond 2.1. La data de 16 mai 2017, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire a sentinței nr. 72 din 20 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând schimbarea, în tot, a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale, astfel cum a fost formulată. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. republicat (corespunzător art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia s-a judecat cauza), referitoare la descoperirea unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. A arătat că, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, se află Dosar nr. x/2016, având ca obiect acțiunea sa de anulare a unui nou Raport de evaluare emis de ANI, Raportul de evaluare nr. x/08.04.2016, prin care s-a constatat că s-ar fi aflat într-un posibil conflict de interese prin aceea că, în calitate de Președinte al Consiliului Județean și membru al Adunării Eparhiale a Episcopiei Devei și Hunedoarei, a participat la deliberarea și adoptarea HCJ nr. 95 din 31 mai 2013, privind aprobarea unei finanțări nerambursabile pentru anul 2013 unor unități de cult din județul Hunedoare, printre care și Episcopia Devei și Hunedoarei. La data de 11.10.2016, a solicitat încuviințarea unor probe, printre care a solicitat și o copie a lucrării nr. 16718/S/II din 02.03.2012. La termenul din 22.11.2016, pârâta ANI a afirmat că a depus înscrisurile solicitate, printre care și copia lucrării nr. 16718/2012. În urma studierii înscrisurilor ce i-au fost comunicate, a constatat că lipsesc mai multe înscrisuri din dosarul administrativ, înscrisuri esențiale pentru soluționarea pricinii, astfel că, la termenul din 31.01.2017, a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei să precizeze dacă a depus integral dosarul administrativ nr. 16718/S/II din 20.03.2012. La termenul din 14.03.2017, instanța a revenit cu adresa către ANI, pentru a comunica toate înscrisurile solicitate, însă, în afara unui document semnat de consilierul juridic al pârâtei, prin care s-a arătat că a fost depus dosarul în întregime, nu s-a mai depus niciun document. După termenul din 14.03.2017, apărătorul său s-a deplasat la grefa instanței unde a studiat comparativ documentele depuse la dosarul instanței cu cele ce i-au fost comunicate la data de 22.11.2016, constatând că există diferențe între înscrisurile depuse la instanță și cele ce i-au fost comunicate. A constatat că Raportul de evaluare nr. x din 21.05.2012 a fost emis în urma finalizării lucrării înregistrate sub nr. 16718/S/02.03.2012 și că, după emiterea raportului de evaluare, inspectorul de integritate C. și alți inspectori din cadrul pârâtei Agenției Naționale de Integritate au mai efectuat activități de evaluare în lucrarea respectivă și după data emiterii raportului, 21.05.2012. Astfel, soluționarea Dosar nr. x/2012 s-a făcut în lipsa întregului dosar administrativ ce a stat la baza emiterii raportului de evaluare, pentru că, în Dosar nr. x/2016, au fost depuse, la termenul din 22.11.2016, documente care reprezintă aceeași lucrare, nr. 16718/2012, cu un conținut de file mult mai mare. Prin urmare, apreciază revizuentul, se află în situația prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în care s-au descoperit înscrisuri care existau la data soluționării cererii, însă au fost reținute, cu rea-credință, de către partea potrivnică. 2.2. Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenția Națională de Integritate a invocat excepția tardivității cererii de revizuire iar, în situația respingerii excepției, a apreciat că revizuirea este inadmisibilă, pe cale de excepție, și, pe fond, neîntemeiată. A susținut intimata, după ce prezintă situația termenelor acordate în Dosar nr. x/2016, că înscrisurile invocate de revizuent i-au fost comunicate anterior termenului din 11.10.2016. Astfel, o parte dintre înscrisuri i-au fost comunicate anterior datei de 11.10.2016, iar despre un alt înscris avea cunoștință din anul 2012. Astfel, revizuirea, formulată la data de 22.05.2017, este introdusă cu mult peste termenul de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ., republicat.

Soluția primei instanțe asupra cererii de revizuire 3.1. Prin sentința nr. 163 din 11 iulie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire și a respins revizuirea formulată de revizuentul A., ca tardivă. 3.2. A constatat instanța că, potrivit art. 324 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865 (ale căror dispoziții sunt incidente în cauză), termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat la cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Revizuentul a invocat, în esență, ca și înscrisuri noi, "Nota modificatoare obiect de verificare" întocmită de inspectorul C. la 18.05.2012, cu 3 zile anterior emiterii Raportului de evaluare nr. x din 21 mai 2012, Adresele nr. 29813/G/II din 17.07.2014 și nr. 29811/G/II din 17.07.2014. S-a invocat, ca și moment al descoperirii înscrisurilor, comunicarea acestora în Dosar nr. x/2016, cu obiect anularea Raportului de evaluare nr. x din 08.04.2016 prin care s-a reținut existența conflictului de interese. A reținut Curtea de Apel Alba Iulia, din analiza încheierii din 14 martie 2017, că documentele s-au depus la dosarul cauzei în prezența apărătorului revizuentului, astfel că de la această dată se poate reține că revizuentul a descoperit înscrisurile respective. Nu are relevanță împrejurarea că revizuentul, în Dosar nr. x/2016, a formulat cerere de comunicare și studiu a documentelor în data de 03.05.2017, în condițiile în care la termenul din 14.03.2017 aceste documente au fost depuse la dosar în prezența reprezentantului convențional al revizuentului. Înscrisurile invocate de revizuent nefiind depuse la dosar ulterior datei din 14.03.2017, termenul de revizuire a început să curgă la această dată, împlinindu-se la data de 14.04.2017. Astfel, cererea de revizuire formulată la 16.05.2017 (data poștei) este tardivă, fiind introdusă în afara termenului de o lună prevăzut expres de art. 324 pct. 4 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțate în soluționarea revizuirii 4.1. Împotriva sentinței nr. 163 din 11 iulie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia a formulat recurs revizuentul A. solicitând, în principal, casarea hotărârii și trimiterea cauzei primei instanțe pentru rejudecare pe fondul cererii de revizuire, sau, în subsidiar, rejudecând cauza, admiterea revizuirii astfel cum a fost formulată și completată. Cererea de recurs a fost întemeiată pe art. 513 alin. (5) C. proc. civ., republicat, corespunzător art. 328 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, ale cărui dispoziții sunt incidente în cauză. A susținut recurentul că, deși a învestit instanța cu analiza mai multor înscrisuri nou descoperite, instanța nu a analizat relevanța acestora din punct de vedere al momentului la care acestea au fost descoperite în raport cu momentul formulării cererii de revizuire. A comunicat instanței noi înscrisuri cu relevanță în soluționarea revizuirii, iar, prin răspunsul la întâmpinare, a depus o altă serie de înscrisuri emise de ANI ulterior Raportului de evaluare cu privire la lucrarea 16718/2012, înscrisuri față de care intimata nu a invocat excepția tardivității. Astfel, instanța nu a luat în calcul toate înscrisurile apreciat ca înscrisuri necunoscute în momentul soluționării cauzei. În ceea ce privește numai înscrisurile inițiale față de care a formulat revizuirea, arată recurentul-revizuent că, la termenul din 22.11.2016, cauza a fost amânată, în vedere administrării probei cu înscrisuri, la data de 31.01.2017. La acest termen instanța a dispus comunicarea înscrisurilor depuse de pârâtă, acordând termen la 14.03.2017. La data de 14.03.2017, instanța a emis o nouă adresă către pârâta ANI în vederea comunicării informațiilor sau înscrisurilor solicitate, cauza amânându-se pentru data de 25.04.2017, termen la care pârâta a depus un înscris prin care a arătat că nu mai are de depus niciun act în legătură cu lucrarea nr. 16718, toate înscrisurile fiind depuse la termenul din 31.01.2017. Astfel, instanța de fond s-a aflat în eroare când a arătat că, la termenul din 14.03.2017, în prezența apărătorului său, s-au comunicat înscrisurile și că din acel moment curge termenul pentru formularea revizuirii. Înscrisurile la dosarul cauzei au fost depuse la termenul din 31.01.2017, termen la care reprezentantul său nu a fost prezent în sală, motiv pentru care instanța a dispus comunicarea acestora prin poștă. Agenția Națională de Integritate a refuzat sistematic de a depune la dosar lucrarea nr. 16718/2012, astfel că apărătorul său s-a deplasat la grefa Curții de Apel Alba Iulia pentru a studia documentele depuse, atât în Dosar nr. x/2016, cât și în Dosar nr. x/2012. În urma studierii dosarelor, a descoperit că Dosar nr. x/2012 a fost judecat în baza unor înscrisuri în număr de 69 de file, în timp ce, în Dosar nr. x/2016, lucrarea nr. 16718/2012 conținea 1.700 file. Apreciază recurentul că, în vederea stabiliri momentului la care a început să curgă termenul pentru formularea cererii de revizuire, față de faptul că documentele nu au fost predat apărătorului său în sala de judecată ci, ulterior, prin poștă, în mod incorect instanța a apreciat termenul din 14.03.2017. Dacă cele două adrese nu au fost comunicate prin coletul poștal și nu există nicio dovadă în acest sens, documentele nefiind comunicate cu opis din partea instanței, atunci termenul curge de la momentul la care a luat cunoștință prin apărătorul său de existența acestor adrese. Astfel, a luat cunoștință de înscrisuri în urma încuviințării studiului celor două dosare la grefa Curții de Apel Alba Iulia, la data de 03.05.2017, acesta fiind momentul de la care curge termenul de revizuire. 4.2. Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind, în esență, că recurentul nu face nicio referire cu privire la aspectele reținute de instanță în soluționarea revizuirii, ci a reiterat doar aspecte de fond. Astfel, recurentul neaducând critici propriu-zise la adresa sentinței ce face obiectul recursului iar dezvoltarea lor neputându-se încadra în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., se impune anularea recursului. Pe fondul recursului, intimata a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut faptul că, din analiza încheierii de ședință din 14 martie 2017, rezultă că documentele la care revizuentul face referire s-au depus la dosarul cauzei, în prezența apărătorului acestuia, neavând relevanță cererea de studiu documente formulată de revizuent la data de 03.05.2017.

Soluția instanței de recurs Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente. 5.1. În prealabil analizării recursului, Înalta Curte apreciază a fi nefondată excepția nulității recursului invocată de intimata Agenția Națională de Integritate, instanța de recurs putând, conform art. 3041 C. proc. civ., să analizeze cauza sub toate aspectele, recursul nefiind limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. 5.2. Problema care se pune în cauza de față este cea a momentului de la care a început să curgă termenul pentru formularea cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de o lună de la data descoperirii înscrisurilor ce se invocă, conform art. 324 pct. 4 C. proc. civ. Astfel, trebuie avut în vedere momentul de la care înscrisurile invocate au fost sau puteau să fie descoperite și de la care partea avea posibilitatea să le solicite. Momentul descoperirii înscrisurilor noi nu poate fi lăsat la aprecierea discreționară a părții, în sensul ca aceasta să poată decide momentul de la care curge termenul de o lună, ci descoperirea înscrisurilor privește momentul de la care partea a aflat de existența înscrisurilor, moment de la care putea depune diligențele necesare obținerii acestora. În cauză, prin cererea de recurs, însuși recurentul-revizuent precizează faptul că "Înscrisurile la dosarul cauzei au fost depuse la termenul din 31 ianuarie 2017, termen la care reprezentantul revizuentului nu a fost prezent în sală...". Recurentul se referă la Dosar nr. x/2016, dosar în care are calitatea de reclamant. Astfel, susține recurentul că în mod eronat instanța a reținut, ca dată de începere a termenului de o lună, data ședinței din 14 martie 2017, pentru că înscrisurile respective au fost depuse la data de 31.01.2017, în ședința de judecată. Prin urmare, reținând afirmațiile recurentului, Înalta Curte apreciază că recurentul-revizuent putea să ia cunoștință de înscrisuri încă de la termenul de judecată din data de 31.01.2017, pentru când avea termen în cunoștință și când înscrisurile au fost depuse la dosarul în care este parte. De altfel, acest aspect, al existenței actelor la dosar nr. x/2016, este confirmat de către recurent în combaterea excepției tardivității revizuirii, precizând că înscrisurile respective le-a identificat în dosarul instanței la data de 03.05.2017, în urma studierii dosarului în arhivă. Mai constată Înalta Curte că, la termenul din data de 14.03.2017, recurentul a fost reprezentat de apărător ales, precizând, în ședința de judecată, că "a studiat înscrisurile depuse de pârâtă și comunicate și că lucrarea nr. 16718/S/II din 20.03.2012 nu este completă" și că "documentele comunicate nu cuprind situația investigațiilor efectuate de inspectorul C., prin adresele 29811 din 17 iulie 2014 și 29813 din 17 iulie 2014 în lucrarea nr. 16718 din 20 martie 2012 (...)". Prin urmare, recurentul-revizuent, la data de 14.03.2017, avea cunoștință de înscrisurile apreciate ca și noi și în raport cu care a formulat cererea de revizuire, Adresele nr. x/G/II din 17.07.2014 și nr. 29811/G/II din 17.07.2014. Astfel, Înalta Curte constată că cel mai târziu la data de 14.03.2017 recurentul-revizuent cunoștea înscrisurile invocate ca și noi în susținerea cererii de revizuire, neavând relevanță data la care apărătorul său a formulat cererea de studiere a dosarului, 03.05.2017. 5.3. Înalta Curte, în raport cu cele reținute mai sus, nu poate reține nici motivele de recurs vizând existența și a altor documente pe lângă cele două adrese menționate, documente identificate în același dosar, nr. x/2016, care au fost menționate prin răspunsul la întâmpinare și care nu ar fi fost avute în vedere de prima instanță, cu atât mai mult cu cât aceste documente au fost invocate ulterior formulării revizuirii. 5.4. În concluzie, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata Agenția Națională de Integritate, și, în temeiul art. 312 C. proc. civ., neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate, va respinge recursul, ca nefondat.