ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2665/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, a solicitat anularea Notei de Constatare a neregulilor și de Stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 27 septembrie 2013 prin care s-a propus corecția financiară de 25% din valoarea Contractului de servicii nr. 21/SC din 3.09.2010 "Servicii pentru pregătirea măsurilor de management" din cadrul proiectului "Managementul integrat al rețelei de site-uri marine Natura 2000 SCI de la litoralul românesc" și a Deciziei nr. 134403 din 20 noiembrie 2013 privind soluționarea contestației formulate împotriva notei de constatare menționate.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2564 din 01.10.2014 a respins acțiunea reclamantei Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Mediu, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2564 din 01.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs reclamanta Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut în esență următoarele:

- Sentința recurată este nemotivată în ceea ce privește respingerea argumentelor reclamantei USAMVB în susținerea legalității cerinței privind deținerea titulaturii de doctor/doctorand sau master/masterand în biologie marină (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.);

- Instanța de fond a încălcat normele de drept material aplicabile speței sub următoarele aspecte (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.):

- În mod nelegal instanța a reținut ca fiind restrictivă cerința de calificarea privind implicarea ofertanților în minim două proiecte de cartare a habitatelor marine;

- Instanța de fond a reținut, în mod eronat, că la momentul realizării controlului, ANRMAP nu ar fi avut atribuții de verificare a cerințelor de calificare.

- Totodată, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod nelegal că sancțiunile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 nu ar fi fost aplicate în mod retroactiv.

II. Analiza recursului

În ceea ce privește aplicarea retroactivă a sancțiunilor prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011;

Cu privire la susținerea recurentului-reclamant privind încălcarea principiului neretroactivității legii civile noi, Înalta Curte reține că această situație nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Real este că prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015, s-a constatat că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituționale.

Astfel cum s-a reținut și anterior, controlul s-a desfășurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel și constatarea neregulii, iar contractul nr. x asupra căruia au fost stabilite corecțiile, a fost încheiat la 26.09.2011, însă neregulile sunt anterioare acestei date și datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În eventualitatea în care controlul s-ar fi desfășurat sub incidența vechii reglementări legale (O.G. nr. 79/2003), atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă, pentru realizarea unui contract atribuit cu încălcarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice devenea neeligibilă și asupra ei, în integralitate, se putea emite un titlu de creanță (respectiv o corecție de 100%).

Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat este dacă legea nouă poate fi aplicată și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003.

Se impune a sublinia jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, în cauza C 89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, s-a pronunțat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14 în sensul că:

""Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la art. 7 lit. a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul art. 1 alin. (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul art. 2 pct. 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecțiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanța națională, fiind îndeplinită în cauză condiția ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data săvârșirii neregulii, dar și în prezent era și este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislației naționale, în temeiul acestuia fiind emisă și O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, stabilirea corecțiilor în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime.

De altfel, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, urmare a aplicării principiului proporționalității.

În concluzie având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, precum și Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivității legii noi și implicit incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

În ceea ce privește analiza pe fond a respingerii prin sentința contestată a acțiunii reclamantei, Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 27 septembrie 2013 a reținut ca restrictive următoarele criterii de calificare și selecție prevăzute în fișa de date a achiziției.

Capacitatea tehnică și/sau profesională

Cerințe obligatorii.

Documente doveditoare ale studiilor superioare (în grad de cel puțin doctor/doctorand sau master/masterand) în biologie- marină și/sau domenii conexe pentru toii membrii specialist din echipa ofertantului (diplome de studii, certificate profesionale, alte documente cure să confirme experiența profesională indicată, copii legalizai la notari.

Ofertantul trebuie să dovedească capacitatea de expertiză a specialiștilor prin: publicații relevante în ultimii 5 ani implicarea în minim 2 proiecte de cartare a habitatelor marine care fac obiectul includerii în rețeaua ecologică europeană Natura 2000. participarea cu experți naționali/internaționali la workshopurile și seminariile biogeografice marine organizate de către Ministerul Mediului și/sau Comisia Europeană ".

a)În ceea ce privește studiile referitoare în biologie marină sau domenii conexe pentru toți specialiștii în grad de cel puțin doctor/doctorand sau master/masterand, argumentele recurentei se constituie doar într-o argumentație teoretică pentru absolvirea acestor studii superioare, nicidecum a motiva utilitatea lor în concret în cazul proiectului. Fără a nega utilitatea unor specializări aprofundate, a dobândirii, "unui bagaj temeinic de cunoștințe teoretice și practice", în raport de obiectul contractului nu se vădește de ce un simplu absolvent de studii superioare în domeniu nu ar fi apt a contribui la realizarea lucrării.

Mai mult, cerința apare restrictivă și nu aceea că a fost impusă tuturor membrilor echipei, și nu dacă eventual unui coordonator al acesteia.

În ceea ce privește implicarea în minim două proiecte de cartare a habitatelor marine care fac obiectul includerii în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, contrar susținerilor recurentei cerința apare ca restrictivă dintr-un îndoit punct de vedere.

Argumentele precum că participarea la un singur proiect poate fi accidentală sau sporadică în dezvoltarea experienței personale a specialiștilor, însă participarea la cel puțin două proiecte cu activități similare conferă garanția însușirii de către specialiștii solicitați a tehnicilor de lucru în domeniul speciilor și habitatelor marine în sistemul Natura 2000, necesare executării Contractului de servicii, nu sunt decât argumente de ordin subiectiv oricine putând spre exemplu pretinde că nici participarea la unele proiecte similare n-ar fi suficientă impunându-se un număr sporit.

De asemenea, participarea la seminarii fie și în calitate de experți, nu conduce la o "legătură indisolubilă cu transpunerea în practică a Directivei "Habitate" prin sistemul Natura 2000 ca putând fi, ca să cităm din cererea de recurs, "accidentală sau sporadică".

Concluzionând, transpune din cerință adresabilitatea ei doar pentru anumite persoane, grupuri individualizate, ceea ce conferă caracter restrictiv în sensul prevăzut de art. 2 alin. (2) și art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006 raportat la H.G. nr. 925/2006.

Cât privește ultimul aspect invocat ca motiv de recurs, respectiv acela că instanța de fond a reținut, în mod eronat, că la momentul realizării controlului, AMRMAP nu ar fi avut atribuții de verificare a cerințelor de calificare, se cuvine a preciza astfel cum instanța a subliniat și în alte spețe, faptul că indiferent de existența și realizarea unui control de către Autoritatea Națională Română, autoritatea de management, în speță intimata, poate realiza verificări proprii în scopul de a se asigura că normele comunitare și naționale privind achizițiile publice au fost respectate de către beneficiari cum de altfel prevăd dispozițiile art. 321 din H.G. nr. 457/2008.

De altfel, verificarea cerințelor de calificare anterior publicării anunțului în SEAP de către ANRP a fost legiferată în H.G. nr. 801/2011, în timp ce, astfel cum rezultă din înscrisuri publicarea anunțului de participare în SEAP s-a făcut cu nr. 103205 din 3.07.2010.

De altfel, cum am subliniat, verificările aferente publicării în SEAP nu restrâng posibilitatea ca autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene să realizeze analiza sa proprie în care să identifice aspectele apreciate ca restrictive din cerințele anterior analizate în vederea publicării în SEAP.

Ar fi de altfel nefiresc ca unei părți contractante să i se limiteze dreptul de a verifica în mod direct utilizarea fondurilor alocate conform destinației stabilite.

În concluzie în raport de argumentele mai sus expuse hotărârea primei instanțe apare ca temeinică și legală.

Față de cele ce preced, recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București împotriva sentinței civile nr. 2564 din 01 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2016.