ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de petentul A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru stabilită pentru soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 694 din 13 iunie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii din 15 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a formulat contestație în anulare invocând dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Înalta Curte examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, în temeiul art. 137 raportat la art. 317 și art. 318 din C. proc. civ., constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

În reglementarea C. proc. civ. din 1865, aplicabil prezentului litigiu, dispozițiile referitoare la contestația în anulare prevăd următoarele:

"Art. 317. - Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.

Art. 318. - Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, în cadrul căreia nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul contestației în anulare contestatorul își exprimă nemulțumirea cu privire la norme de procedură penală, în acest sens depunând la dosar Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016, pronunțată de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din același act normativ, însă analiza acestora excede cadrului procesual în calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Or, în condițiile în care criticile formulate de contestator vizează aspecte străine celor cuprinse în încheierea din 15 noiembrie 2016, prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în ipotezele strict reglementate de art. 317 și art. 318 din C. proc. civ., pentru a fi admisibilă prezenta contestație în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 137 din C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.

Procesat de GGC MM