ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15 iulie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală Și Pescuit (devenită ulterior Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 8 mai 2014.

Prin Sentința nr. 75 din 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. și a anulat Procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 8 mai 2014.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta a încheiat cu APDRP, la data de 28 mai 2010 Contractul de finanțare nr. x privind proiectul "Crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală din zona localității Ghimpați județul Giurgiu, prin dotarea cu utilaje și echipamente agricole a microîntreprinderii A. SRL", proiect finanțat prin Program FEADR.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 8 mai 2014, APDRP-CRPDRP 3 Sud Muntenia a constatat, în urma verificării documentare și pe teren a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat sub nr. 6675 din 26 septembrie 2014, ca urmare a nerespectării condițiilor contractuale din contractul de finanțare nr. x din 28 mai 2010, existența unor condiții de eligibilitate create în mod artificial cu scopul de a obține un avantaj necuvenit, respectiv de a obține sprijinul financiar nerambursabil, reținând, în urma analizării elementelor obiective și subiective, că a existat o activitate concertată de înființare artificială a unor microîntreprinderi (A. S.R.L. și B. SRL) în avantajul altei societăți, care este în fapt beneficiara reală a ajutorului nerambursabil - C. S.A. și care coordonează activitatea desfășurată de cele două societăți.

Instanța a reținut că actul administrativ atacat cuprinde trimiteri exprese la cadrul normativ și convențional încălcat, iar pe de altă parte, identifică neregula reținută, care constă în crearea condițiilor artificiale pentru obținerea ajutorului financiar nerambursabil în cadrul programului FEADR.

A constatat că, prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunțată în cauza C-434/12, CJUE a stabilit că articolul 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Rezultă, astfel, că este insuficient să se rețină, așa cum s-a întâmplat și în cazul de față, că proiectul nu ar avea autonomie funcțională sau că există o legătură între reclamantă și o altă beneficiară de ajutor nerambursabil, pentru a se reține crearea condițiilor artificiale de obținere a finanțării.

În cazul de față, de altfel, nu este argumentată concluzia potrivit căreia investiția nu ar putea funcționa eficient, ci ar reprezenta o fracțiune dintr-o investiție totală care ar fi dată de cumularea proiectului reclamantei cu cel finanțat în favoarea B. S.R.L. Desigur, din datele cauzei, rezultă că există o legătură între C. S.A., A. S.R.L. și B. S.R.L., însă împrejurarea că C. S.A. este clientul unic sau preponderent al celor două societăți beneficiare ale finanțării nu reprezintă un element obiectiv pe baza căruia să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă. Dimpotrivă, investiția finanțată în favoarea reclamantei a fost realizată, iar reclamanta derulează efectiv activitatea specifică proiectului finanțat. Nici împrejurarea că persoanele angajate de societatea reclamantă, în scopul îndeplinirii obligației asumate prin contractul de finanțare de a crea noi locuri de muncă, au fost anterior angajate ale C. S.A. nu reprezintă un element obiectiv pe baza căruia să se concluzioneze că nu a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor.

Pe de altă parte, accesarea fondurilor în cadrul măsurii 312 de către cele două beneficiare nu este dovedit că s-ar datora eșecului C. S.A. de a accesa fonduri asemănătoare în cadrul unei alte măsuri, care să justifice concluzia că s-ar fi urmărit în exclusivitate obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei menționate, respectiv nu sunt indicii care să dovedească existența unei coordonării deliberate între persoanele juridice amintite.

Instanța a constatat că, prin implementarea proiectului, s-a realizat atât obiectivul general al Măsurii 312, cât și obiectivele specifice și cele operaționale. Astfel, cei doi beneficiari ai fondurilor europene desfășoară activități în sectorul agricol, fiind așadar atins unul dintre obiectivele generale ale măsurii 312 din cadrul Axei III, constând în diversificarea economiei rurale. De asemenea, au fost atinse obiectivele specifice, constând în creșterea economică, creșterea standardului de viață, dezvoltarea durabilă a economiei rurale, crearea unor locuri de muncă.

Reclamanta a dovedit implementarea proiectului și realizarea scopului schemei de ajutor, la controlul efectuat pe teren, au fost identificate utilajele achiziționate prin FEADR. De asemenea, beneficiarul a prezentat echipei de control facturi fiscale și contracte de prestări servicii cu aceste utilaje, ceea ce atestă realitatea prestării serviciilor agricole, neavând nicio relevanță, din această perspectivă, că C. S.A. este clientul preponderent.

În concluzie, a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor, astfel încât obligarea reclamantei la restituirea fondurilor încalcă prevederile Regulamentul nr. 1698/2005, astfel cum au fost interpretate de CJUE.

În ceea ce privește "elementele comune între cele două societăți beneficiare de finanțare FEADR", identificate de echipa de control, instanța a reținut, în acord cu jurisprudența CJUE, că toate aceste elemente de fapt nu pot constitui în sine elemente care probează crearea condițiilor artificiale, în măsura în care pârâta nu a demonstrat că cele trei societăți sunt integrate într-un grup economic care să fi urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor acordate.

Autoritatea pârâtă nu a dovedit că entitățile juridice vizate au fost create cu scopul de a eluda regula de minimis, ci doar a constatat existența unor elemente de fapt, pe care le-a cunoscut, de altfel, încă de la momentul depunerii cererilor de finanțare și care nu sunt în măsură să fundamenteze cele reținute în procesul-verbal contestat, în condițiile în care, pe de o parte, nu se coroborează cu alte aspecte relevante în ceea ce privește intenția cu care s-a acționat și, pe de altă parte, având în vedere împrejurarea că proiectele au fost implementate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, pentru următoarele motive de casare:

Instanța a apreciat că "elementele de fapt nu sunt suficiente pentru a justifica rambursarea finanțării, în condițiile în care nu se coordonează cu alte împrejurări care să constituie indicii temeinice în sensul că reclamanta ar fi urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor în cadrul FEADR ... iar în cauză nu s-a dovedit elementul obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale, nici elementul subiectiv, constând în urmărirea obținerii obținerii unui avantaj care să contravină obiectivele schemei de ajutor".

Prin această motivare, instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1975/2006 și nr. 2988/1995.

A apreciat, în mod greșit, că nelegalitatea actului administrativ atacat rezultă din faptul că din cuprinsul procesului-verbal a cărui anulare se solicită nu rezultă că autoritatea pârâtă ar fi constatat că, prin implementarea proiectului de către reclamantă, nu au fost realizate obiectivele generale, specifice și operaționale ale Măsurii 312.

Prin Cererea de Finanțare, intimata a propus în cadrul obiectului de investiție "Crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurala din zona localității Ghimpați, județul Giurgiu prin dotarea cu utilaje și echipamente agricole a microîntreprinderii A. SRL" dezvoltarea activității prin achiziție de utilaje pentru prestări servicii pentru populația rurala din zona localității Ghimpați, jud. Giurgiu (combina agricola și heder păioase).

Echipa de control a efectuat verificarea pe teren în data de 12 decembrie 2013, atât la A. S.R.L., cât și la S.C. B. S.R.L., beneficiară a Contractului de finanțare x din 31 august 2011 pentru proiectul "Achiziții utilaje pentru prestări servicii de către S.C. B. S.R.L. în localitatea Naipu, comuna Ghimpați, județul Giurgiu". Pentru cele două societăți beneficiare ale finanțării prin Program FEADR, echipa de control reținut o serie de legături.

În ceea ce privește încălcarea normelor de drept material reprezentate de Regulamentele CE nr. 65/2011, nr. 1290/2005 și nr. 2988/1995, recurenta a arătat că instanța nu a analizat toate aspectele invocate, înțelegând a se raporta la cele reținute printr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, apreciind în mod neîntemeiat că prin această hotărâre Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat o interpretare obligatorie pentru toate țările UE, a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Dimpotrivă, rezultă chiar din cuprinsul acestei hotărâri, "că revine instanței naționale sarcina de a stabili existența acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul național, în măsura în care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stärke, C-110/99, pct. 54). În acest context trebuie interpretate noțiunile "crearea artificială" a condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată și "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alineatul (8) din Regulamentul nr. 65/2011".

De asemenea, la judecata prezentei cauze trebuie avute în vedere cele menționate în Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03, pct. 39, prin care Curtea a statuat că:

"proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia".

Un al doilea motiv de recurs este legat de reținerea instanței, în mod neîntemeiat, a faptului că "în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii pentru a se concluziona că reclamanta a creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

În mod greșit instanța nu a reținut că cele două companii, respectiv A. S.R.L. și B. S.R.L., operează în cadrul unui grup economic mai mare controlat de C. S.A.

Nu se poate considera că proiectul funcționează autonom, atât timp cât cele două societăți sunt înființate artificial, au acționari unici, iar administratorii acestora sunt numiți formal în cadrul societarilor, singurul beneficiar real al proiectelor finanțate prin Program FEADR fiind C. S.A. care coordonează activitatea desfășurată de cele două societăți.

A arătat recurenta că, de regulă, procedura pe care o aplică titularii entităților care au beneficiat deja de fonduri pentru investiții este aceea de a crea o companie nouă, legal independentă de prima, dar în fapt controlată direct sau indirect de către titularii beneficiarului inițial vor solicita, la rândul lor, sprijin pentru investiții, echipamentele achiziționate astfel servind însă exclusiv intereselor financiare ale beneficiarului inițial.

Obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, nu este îndeplinit în cauză deoarece: A. S.R.L. și B. S.R.L. operează în cadrul unui grup economic mai mare controlat de C. S.A., constatându-se elemente comune între cele două societăți beneficiare de finanțare FEADR, îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea și a diversifica serviciile pentru populația rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale cele două beneficiare își prestează servicii reciproc etc.

Legăturile reale ale angajaților actuali ai reclamantei cu S.C. C. S.A., care rezultă din adresa emisă de ORC Giurgiu nr. x din 27 ianuarie 2014 și din adresa nr. x din 18 februarie 2014 emisă de ITM Giurgiu, nu au fost analizate de instanța de fond.

Or, în speță nu s-a dovedit îndeplinirea unuia din obiectivele specifice măsurii, respectiv acela de creare a locurilor de muncă în mediul rural și de dezvoltare a economiei, obiectiv ce nu poate fi realizat prin preluarea angajaților de la o societate la alta, ci doar prin înființarea efectivă a unor locuri de muncă.

Instanța de fond nu a analizat toate neregulile constatate și reținute în procesul-verbal, iar una dintre acestea vizează elementele comune între cele două societăți beneficiare de finanțare FEADR, A. S.R.L. și B. S.R.L., ce au denumiri asemănătoare, adrese apropiate ale sediului și ale locului de amplasare ale proiectului, același consultant al proiectelor (SC D. SRL), același proprietar cu care au încheiate contracte de locațiune pentru amplasamentul investiției respectiv S.C. C. S.A., același contabil în persoana doamnei E., precum și faptul că S.C. C. S.A. este clientul preponderent (aprox. 95 % din totalul serviciilor) al S.C. A. S.R.L., dar și unic client pentru S.C. B. S.R.L.

În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat și celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului), ci este urmărit și modul în care acesta s-a îndeplinit. Or, prin prestarea de servicii către o societate unde beneficiara are și calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 44 și art. 45.

Cu privire la argumentul instanței de fond în sensul că "nu este îndeplinită condiția elementului subiectiv, întrucât niciunul dintre cei trei beneficiari ai Măsurii 312 nu a urmărit obținerea unui avantaj care să contravină obiectivelor schemei de ajutor din cadrul FEADR", acesta nu este întemeiat.

Pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă.

Existența unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menționate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între angajați cu scopul evident de a obține fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

În același sens s-a stabilit și prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22 din data de 10 octombrie 2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală - Consilier Antifraudă.

Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

La verificarea prezentei finanțări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori externi, fizici (de exemplu: o societate are aceeași adresa sau se regăsește alături de una sau mai multe alte societăți într-o identitate de spații sau spații alăturate; are asigurate identic aceleași facilități - fax, telefon, echipamente IT gen imprimante, xerox, etc; aceleași depozite pentru echipamente sau utilaje; împart aceleași utilități - electricitate, apa, canal, gunoi, etc), care, bineînțeles au fost identificați și menționați în procesul-verbal contestat; indicatorii structurali, legali, juridici (de exemplu: una sau mai multe societăți au aplicat/primit finanțare, iar investiția poate fi folosită numai în relație cu altele obținute de celelalte obiectul finanțării; pentru obținerea finanțării mai multe societăți au apelat la același consultant - proiectele fiind identice sau aflate într-o strânsă interdependență; aceeași persoană este responsabilul legal/managerul mai multor companii legate între ele; managerii sunt diferiți ca persoană, dar între aceștia există relații de rudenie sau sunt afini; managerii unei companii sunt angajații celeilalte/celorlalte companii aflate în legătură;

asociatul/managerul unei societăți care deși nu este asociat/responsabil legal în celelalte deține controlul conturilor sau are o influență dominantă asupra celeilalte societăți; societățile aflate în legătură își asigură sau garantează, una alteia, partea de cofinanțare privată, etc.), de asemenea identificați și menționați în procesul-verbal; indicatorii financiar-contabili (de exemplu: o societate are ca furnizor(i) sau/și client(i) exclusiv aceeași/aceleași altă/alte societăți; facturile cuprind prețuri ale serviciilor/bunurilor favorizante, nereale - fie peste, fie sub prețul pieții;

facturi care deși au prețuri reale, acestea nu sunt achitate ci se invocă așa zisele compensări pentru care nu există dovezi că s-au realizat, invocându-se înțelegeri verbale; o societate se divide în doua sau mai multe societăți, dar rezultă din documentele financiar - contabile ulterioare că își continuă activitatea ca o singură societate).

Din analiza și coroborarea tuturor acestor indicatori și pe baza a diverse dovezi materiale,rezultă că prin înființarea celor două societăți, nu s-au realizat microîntreprinderi de-sine-stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al Măsurii 312 - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a) (ii) R1698/2005), ci societăți care au scopul clar de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil.

În speță, sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 1998/2006, care la art. 2 alin. (2) dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeași întreprinderi nu depășește 200 000 EUR pe durata a trei exerciții fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exercițiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Aceste aspecte au fost evidențiate și în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, care dispune astfel: "Sprijinul acordat prin aceasta măsură se va face conform Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1998/2006 de aplicare a Art. 87 și 88 al Tratatului privind ajutorul "de minimis". Jurnalul Oficial L 379 din 28 decembrie 2006 și conform prevederilor Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural " (valoarea totală a ajutoarelor de minimis primite pe perioada a 3 ani fiscali de către un beneficiar nu va depăși plafonul maxim al ajutorului public de 200.000 Euro/beneficiar și 100.000 Euro/beneficiar în cazul sectorului de transport rutier).

Se vor urmări cei trei ani de la momentul depunerii cererii de finanțare. Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului "de minimis" sau de obiectivul urmărit și indiferent daca ajutorul acordat de Statul Membru este finanțat în totalitate sau parțial din surse de origine comunitara. Cumulul ajutoarelor "de minimis" se realizează pentru toate ajutoarele "de minimis" primite având ca data de referință 1 ianuarie 2007. În cazul în care beneficiarul accesează în paralel, pentru același proiect, sprijin acordat în cadrul programului din fondurile de garantare pentru garanții bancare, ajutorul total cumulat acordat acestuia nu va depăși cuantumul prevăzut în cadrul măsurii."

În cauză s-a apreciat că societățile au procedat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții, încercând să depășească plafonul maxim de sprijin financiar.

Obligația recurentei pârâte A.F.I.R. de recuperare a integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea schemei de ajutor reiese din prevederile Art. 5 alin. (1) "Recuperarea sumelor plătite necuvenit" din Regulamentul (UE) Nr. 65/2011.

Potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 și 21, în scopul recuperării creanței bugetare rezultate din nereguli, cu excepția cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internațional prevăd altfel."

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parțială a garanției constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Obligația de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

A solicitat recurenta să se constate că A.F.I.R. a acționat conform prevederilor contractuale, respectându-și obligațiile legale, iar emiterea procesului-verbal de constatare contestat în cauză nu este consecința voinței unilaterale a A.F.I.R., ci rezultatul conduitei defectuoase a intimatei reclamante în derularea contractului de finanțare, care nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea acestuia.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea de ședință din 9 mai 2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și A. S.R.L. a fost încheiat la data de 28 mai 2010 Contractul de finanțare nr. x privind acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului "Crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală din zona localității Ghimpați, județul Giurgiu prin dotarea cu utilaje și echipamente agricole a microîntreprinderii A. SRL", valoarea maximă a finanțării nerambursabile fiind în sumă de 532.188,00 RON, echivalentul a maxim 123.899,00 euro, iar durata de realizare a investiției și implementare a proiectului de 12 luni.

Prin Cererea de Finanțare beneficiarul proiectului a propus în cadrul obiectivului de investiție dezvoltarea activității sale, prin achiziție de utilaje pentru prestări servicii pentru populația rurală din zona localității Ghimpați, jud. Giurgiu, prin dotarea cu următoarele echipamente pentru lucrări agricole, conform memoriului justificativ: combină agricolă și heder păioase.

Activitatea ce urma a fi realizată de către solicitant, urmare a implementării proiectului, trebuia să fie una de prestări servicii agricole, contribuind astfel la diversificarea activităților de acest gen în mediul rural, la promovarea ocupării forței de muncă, precum și la consolidarea potențialului uman, factori de natură a crește atractivitatea investițiilor în mediul rural.

Obiectivul general al proiectului de investiții constă în dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

În data de 12 decembrie 2013, conform Scrisorilor de misiune nr. 19966 din 4 decembrie 2013 și nr. 19965 din 4 decembrie 2013 și a Scrisorii de Informare nr. 19964 din 4 decembrie 2013 autoritatea recurentă a efectuat un control ex-post la locul de realizare al investiției (localitatea Ghimpați, jud. Giurgiu), unde au fost identificate utilajele achiziționate și s-au verificat documentele contabile, rezultând că echipamentele și utilajele achiziționate prin proiectul FEADR sunt în proprietatea beneficiarului A. S.R.L. și că acesta are încheiate contracte de prestări servicii (în baza cărora s-au emis facturi) cu următorii clienți: F. S.R.L., C. S.A. și G..

În urma consultării documentului "Furnizare informații extinse" extras din site-ul www.onrc.ro, pentru acești clienți echipa de control constată că nu există legături între acționariatul/administratorul beneficiarului A. S.R.L. și acționariatul/administratorul agenților economici/persoane fizice către care a prestat servicii, conform Legii nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.

Elementele comune identificate de autoritatea recurentă intre intimata reclamantă A. S.R.L. și clientul B. S.R.L., la rândul său beneficiar de finanțare FEADR ("denumiri asemănătoare, salariați comuni, faptul că C. S.A. este unic client pentru B. S.R.L. și client preponderent al A. S.R.L., faptul că din extrasele de cont depuse la dosarele cererilor de plată de cele două societăți, reiese că utilajele achiziționate prin Program FEADR de către cele două societăți (A. S.R.L. și B. SRL) au fost achitate cu sume virate în conturile lor de către C. SA).

S-a identificat, de asemenea, faptul că C. S.A. a depus, în data de 2 decembrie 2008, o cerere de finanțare nr. x în cadrul Măsurii 121 Program FEADR, având ca obiectiv "Modernizarea exploatației agricole aparținând C. S.A. prin achiziția de mașini și utilaje agricole noi", însă proiectul său nu a primit punctajul necesar în vederea obținerii finanțării nerambursabile.

Ulterior, prin depunerea cererii de finanțare din data de 3 decembrie 2009, intimata reclamantă A. S.R.L. a obținut punctajul necesar obținerii unei finanțări nerambursabile în suma de 115.679,61 euro în cadrul Măsurii 312 - Program FEADR, iar prin depunerea cererii de finanțare din data de 13 iulie 2010, societatea B. S.R.L. a obținut punctajul necesar obținerii unei finanțări nerambursabile în suma de 83.311,16 euro, în cadrul aceleiași Măsuri 312.

Ținând cont de cele prezentate mai sus, echipa de control consideră că cele două companii, respectiv A. S.R.L. și B. S.R.L., operează în cadrul unui grup economic mai mare controlat de C. S.A. care, în urma neobținerii finanțării în cadrul măsurii 121 - FEADR, a creat condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul măsurii 312, respectiv cele două societăți au fost înființate artificial, acționarii unici și administratorii acestora fiind numiți formal în cadrul societarilor, singurul beneficiar real al proiectelor finanțate prin Program FEADR fiind C. S.A. care coordonează activitatea desfășurată de cele două societăți, poziție prin care și-a propus să realizeze investiții similare prin fracționarea investiției totale, astfel încât la finalizarea investițiilor acestea pot funcționa eficient numai ca o singură entitate.

S-a constatat, din acest motiv, nemenținerea eligibilității proiectului x din 28 mai 2010 finanțat prin FEADR, prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate.

În ceea ce privește noțiunea de "condiții artificiale", Înalta Curte reține că Regulamentul CE nr. 2988/1995, Regulamentul CE nr. 1975/2006 și Regulamentul CE nr. 65/2011 nu cuprind o definiție a acestei noțiuni, conturarea acesteia revenind statelor membre.

Din analiza art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 ("fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.") și luând în considerare jurisprudența constantă a Curții de Justiție a UE (inclusiv, hotărârea pronunțată în cauza C-434/12 Slancheva), pentru a se reține neregula menționată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui element obiectiv constând în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților, cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă, precum și existența unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Este adevărat că au fost identificate o serie de elemente comune între cele două societăți în discuție, dar tot astfel se poate reține faptul că societățile nu au acționari sau administratori comuni, nu desfășoară activități complementare, ci au achiziționat același tip de utilaje, contractele lor de finanțare au fost încheiate la interval de peste 1 an și din chiar susținerile recurentei valorile finanțărilor nerambursabile solicitate au fost de 115.679,61 euro (A. SRL) și, respectiv, 83.311,16 euro (B. SRL), care cumulate nu depășesc plafonul de 200.000 euro, pentru a se considera justificată concluzia fracționării unui proiect unic, în scopul obținerii de fonduri peste maximul permis.

Nici critica privind neanalizarea de către judecătorul fondului a "legăturilor reale" ale angajaților actuali ai intimatei cu S.C. C. S.A. nu poate fi reținută ca întemeiată.

În cauză interesează relațiile care au fost constatate de autoritatea recurentă între intimata A. S.R.L. și cealaltă beneficiară a finanțării (B. SRL), nu cu C. S.A., iar faptul că foști salariați ai acestei din urmă societăți au fost ulterior angajați la societatea intimată nu înseamnă că nu s-a îndeplinit obiectivul specific Măsurii 312 de creare a locurilor de munca în mediul rural, de vreme ce intimata reclamantă a înființat efectiv locurile de muncă pentru a putea face angajările, iar în speță nu există dovezi că simultan ar fi fost desființate posturile corespunzătoare de la S.C. C. S.A.

De altfel, Înalta Curte reține faptul că nu a fost relevată nicio interdicție care să fie prevăzută în legislația națională sau în cea europeană, referitoare la "elementele comune" identificate de echipa de control.

În plus, prin hotărârea pronunțată în cauza C-434/12, Curtea de Justiție a UE a stabilit că:

"totuși, o astfel de împrejurare nu permite în sine excluderea faptului că proiectul de investiții va contribui la atingerea obiectivelor prevăzute. În această privință, dacă se reproșează societății S. S.A. că a urmărit să eludeze restricțiile privind mărimea proiectelor eligibile și suma maximă a ajutorului per beneficiar, este de competența instanței de trimitere să examineze dacă această intenție are drept consecință faptul că obiectivele prevăzute la art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005 nu pot fi atinse".

Prin Decizia nr. 721 din 28 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimata-reclamantă în apărare, s-a menținut soluția de admitere a acțiunii similare formulate, în contradictoriu cu A.F.I.R., de către B. S.R.L., întreprindere în legătură cu care s-a afirmat în prezenta cauză că a acționat concertat cu intimata reclamantă A. S.R.L. pentru crearea de condiții artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile.

Înalta Curte constată că, prin această decizie definitivă, s-a reținut împrejurarea că însăși recurenta pârâtă A.F.I.R. este cea care a aprobat finanțarea ambelor proiecte, după analizarea documentațiilor aferente prin prisma îndeplinirii condițiilor legale, și cea care a încheiat contractele de finanțare cu cele două societăți, în baza cărora a plătit ulterior sumele la care s-a obligat.

Instanța de recurs a constatat că aceeași autoritate administrativă, pe baza acelorași documente, a emis două opinii diferite, la interval de 3 ani, fără a oferi o justificare rezonabilă a acestei conduite.

A constatat, de asemenea, pe baza probelor administrate și a prevederilor regulamentare și jurisprudențiale, că nu sunt întrunite condițiile pentru a se reține că societățile menționate de autoritate (A. S.R.L. și B. S.R.L., care ar opera în cadrul unui grup economic controlat de C. SA) au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține finanțarea nerambursabilă, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Astfel, în ceea ce privește elementul obiectiv, s-a reținut că nu este îndeplinit, de vreme ce prin implementarea proiectului, constatată la fața locului, a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR și fiecare dintre investițiile celor doi beneficiari este autonomă, astfel că nu se poate vorbi despre o fracționare a investiției.

În ceea ce privește elementul subiectiv, s-a constatat că autoritatea pârâtă a fundamentat concluzia sa (că beneficiara, împreună cu alte două societăți, ar fi urmărit obținerea unui avantaj nejustificat) pe o serie de elemente de fapt constând în asemănarea denumirilor societăților, apropierea dintre sediile sociale, existența unor împrumuturi de la aceeași societate etc., aspecte necontestate de beneficiară, dar care nu fac, în sine, dovada intenției de eludare a schemei de ajutor.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate ignora caracterul definitiv al Deciziei nr. 721 din 28 februarie 2017, pronunțată cu privire la B. S.R.L., dar prin care s-a statuat asupra situației de fapt și de drept ce privește, deopotrivă, și pe intimata reclamantă A. S.R.L., în condițiile în care în prezenta cauză nu au fost relevate împrejurări diferite, care să fie de natură să genereze o altă soluție.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că este temeinică și legală hotărârea recurată, prin care s-a stabilit că obligarea intimatei reclamante la rambursarea finanțării nerambursabile este nelegală, neputându-se reține în cauză, nici elementul obiectiv constând în crearea de condiții artificiale, nici elementul subiectiv constând în urmărirea obținerii unui avantaj care să contravină obiectivului schemei de ajutor.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 992 RON, reprezentând onorariu de avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 75 din 16 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 992 RON, reprezentând onorariu de avocat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM