SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 25963/02 prezentată de Mariana Borisova GEORGIEVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 16 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători; și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 iunie 2002, având în vedere decizia parțială din 13 februarie 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie în fața recurentei, Mariana Borisova Georgieva, este cetățean bulgar, născută în 1966 și rezidentă în Sofia. Guvernul bulgar este reprezentat de agentul său, dl Kotzeva, de la Ministerul Justiției. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 iunie 2002, recurenta a fost internată într-un spital psihiatric în urma unui incident în cursul căruia a spart o fereastră a spațiilor președinției Republicii. Pe 11 iulie 2002, i s-a permis să iasă pentru trei zile și s-a întors la spital la 15 iulie 2002. La o dată nespecificată în 2002, recurenta a inițiat o acțiune în despăgubire împotriva instituției psihiatrice pentru că a fost privată de libertatea sa și supusă unui tratament medical împotriva voinței sale. Prin hotărârea din 10 decembrie 2004, Tribunalul Districtual Sofia și-a respins pretențiile. Prin hotărârea din 6 februarie 2007, Tribunalul orașului Sofia a acceptat parțial cererile sale și a condamnat spitalul la plata a 3 500 de levs (aproximativ 1 750 de euro) de despăgubire. Parțialele nu au informat Curtea cu privire la încheierea acestei proceduri. GRIEF Recurenta se plange de dreptul intern la o institutie psihiatrica. ÎN DREPT Curtea reaminteste ca printr-o decizie partiala din 13 februarie 2007, aceasta a decis sa comunice guvernului imputarile recurentei astfel cum au fost menionate mai sus, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera (e) din Convenie. La 29 iunie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii, iar la 13 septembrie 2007 au fost adresate reclamantei, care a fost invitată să-și transmită observațiile ca răspuns înainte de 7 noiembrie 2007. La 5 octombrie 2007, grefa a adresat părții solicitante traducerea observațiilor guvernului. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 28 ianuarie 2008, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost luat și că nu a solicitat nicio prelungire. Aceasta a indicat că, în termenii aceluiași articol, ea putea șterge o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să-și mențină cererea. Până în prezent această scrisoare a rămas fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai intenționează să mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai susținute de aceasta. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Preziden Prezidențială
Requête n
o
25963/02
présentée par Mariana Borisova GEORGIEVA
contre la Bulgarie
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 16 septembre 2008 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Rait Maruste,
Karel Jungwiert,
Volodymyr Butkevych,
Mark Villiger,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Zdravka Kalaydjieva,
juges,
et de Claudia Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 13 juin 2002,
Vu la décision partielle du 13 février 2007,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante, M
me
Mariana Borisova Georgieva, est une ressortissante bulgare, née en 1966 et résidant à Sofia.
Le gouvernement bulgare («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 29 juin 2002, la requérante fut internée dans un hôpital psychiatrique à la suite d’un incident au cours duquel elle avait brisé une fenêtre des locaux de la Présidence de la République.
Le 11 juillet 2002, elle fut autorisée à sortir pour 3 jours. Elle retourna à l’hôpital le 15 juillet 2002. Le 29 juillet 2002, elle déclara vouloir arrêter le traitement médical. Elle fut autorisée à quitter l’hôpital le 2 août 2002.
A une date non précisée en 2002, la requérante engagea une action en réparation contre l’établissement psychiatrique pour avoir été privée de sa liberté et soumise à un traitement médical contre son gré.
Par un jugement du 10 décembre 2004, le tribunal de district de Sofia rejeta ses prétentions.
La requérante interjeta appel. Par un jugement du 6 février 2007, le tribunal de la ville de Sofia fit partiellement droit à ses demandes et condamna l’hôpital à lui verser 3 500 levs (environ 1
750 euros) de dédommagement. Le parquet se pourvut en cassation. Les parties n’ont pas informé la Cour de l’issue de cette procédure.
GRIEF
La requérante se plaint de l’illégalité de son internement en établissement psychiatrique.
La Cour rappelle que par une décision partielle du 13 février 2007, elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief de la requérante tel qu’exposé ci-dessus au regard de l’article 5 § 1 e) de la Convention.
Le 29 juin 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées le 13 septembre 2007 à la partie requérante, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 7 novembre 2007. Le 5 octobre 2007, le greffe a adressé à la partie requérante la traduction des observations du Gouvernement. Aucune suite n’a été donnée à ces courriers.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 28 janvier 2008, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation. Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. A ce jour cette lettre est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n’entend plus maintenir la requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président