MARINA v. BULGARIA

A cincea secțiune DECIZIE FINALă Cerere nr. 16463/02 de Vasilka Stoilova MARINA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 3 februarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii După deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Cazul a fost originar dintr-o cerere depusă la Curte la 27 martie 2002 de dna Vasilka Stoilova Marina, un național bulgar născut în 1942 și locuiește în Plovdiv. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna Stefanova și dl M. Ekimdjiev, avocați practicați în Plovdiv. Guvernul respondent au fost reprezentați de agentii lor, dna M. Dimova și dna S. Atanasova, din Ministerul Justiției. La 12 februarie 2008, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a hotărât să comunice plângerea reclamantului cu privire la durata unui set de proceduri civile pentru daune pe care le-a inițiat și care a durat de la 29 martie 1999 la 9 noiembrie 2005. La 26 februarie și 12 decembrie 2008, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Bulgariei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-și plăti 2.700 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care ar fi convertite în levii bulgare la rata aplicabilă la data plății, și fără impozite aplicabile. Această sumă ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În ceea ce privește preferanța exprimată de reclamant în ceea ce privește repartiția sumei care urmează să fie plătite de Guvern între ea și reprezentanții săi juridici, Curtea consideră că aceaceasta este o chestiune internă între ei. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

FINAL DECISION

Application no. 16463/02

by Vasilka Stoilova MARINA

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 3

February 2009 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Rait Maruste,

Karel Jungwiert,

Renate Jaeger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The case originated in an application lodged with the Court on 27 March 2002 by Ms Vasilka Stoilova Marina, a Bulgarian national who was born in 1942 and lives in Plovdiv. She was represented before the Court by Ms

S.

Stefanova and Mr M. Ekimdjiev, lawyers practising in Plovdiv. The respondent Government were represented by their Agents, Ms M. Dimova and Ms S. Atanasova, of the Ministry of Justice.

On 12 February 2008 the Court declared the application partly inadmissible and decided to communicate the applicant’s complaint concerning the length of a set of civil proceedings for damages which she had initiated and which had lasted from 29 March 1999 to 9 November 2005.

On 26 February and 12 December 2008 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Bulgaria in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her 2,700 euros to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Bulgarian levs at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. This sum would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

As to an expressed preference by the applicant concerning the repartition of the amount to be paid by the Government between her and her legal representatives, the Court considers this to be an internal matter between them.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President