ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2505/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/10.04.2017 întocmit de pârâtă.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 602/2017 din 15 noiembrie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegala, fiind consecința aplicării greșite a prevederilor art. 94-96 din Legea nr. 188/1999 cu modificări si completări ulterioare si art. 97 din Legea nr. 161/2003. Prima instanța, a reținut că, pe perioada campaniei electorale desfășurate intre 6 mai - 4 iunie 2016, recurentul avea obligația de a solicita suspendarea raportului de serviciu cu 15 zile calendaristice înainte de data de 06.05.2016, ceea ce nu s-a întâmplat, creându-se astfel starea de incompatibilitate. Recurentul precizează că art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 prevede că raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă pe perioada campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor dacă nu este ales, nefiind inclusă în textul de lege condiția ca această suspendare să opereze la inițiativa funcționarului. Pe de altă parte, art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 care stabilește că: raportul de serviciu se suspendă din inițiativa funcționarului public în următoarele situații:... d) pentru participare la campania electorală, însă Legea nr. 161/2003 este o lege specială și mai nouă în raport de Legea nr. 188/1999, lege specială în cuprinsul căreia legiuitorul nu a cuprins prevederea referitoare la suspendarea raportului de serviciu a funcționarului public la inițiativa acestuia. Se mai susține că prima instanța nu a analizat criticile ce vizează art. 25 din Legea nr. 176/2010 apreciind ca acesta vizează consecințele care decurg din constatarea existentei stării de incompatibilitate. Recurentul mai arată că în perioada 6 mai - 27 iunie 2016 nu a emis vreun act administrativ, nu a încheiat vreun act juridic, nu a luat vreo decizie și nu a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind starea de incompatibilitate, astfel că și din acest punct de vedere raportul de evaluare apare ca nelegal. De asemenea, mai precizează că în perioada campaniei electorale nu a participat la colectarea de fonduri pentru activitatea vreunui partid politic, nu a colaborat cu persoane fizice sau juridice care să susțină activitatea partidelor politice în campania electorală, nu a furnizat sprijin candidaților la funcțiile de demnitate publică, nu a afișat însemne ori obiecte inscripționate cu sigla vreunui partid politic și că în perioada campaniei electorale a fost neutru, imparțial, și și-a exercitat funcția publică cu profesionalism, nu a susținut și nici nu a apărat public poziția partidului din care face parte, iar opiniile sale politice le-a făcut cunoscute în afara orelor de program. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de Evaluare nr. x/10.04.2017 s-a reținut că reclamantul, în perioada 06 mai (data începerii campaniei electorale pentru Alegerile Locale din anul 2016) - 27 iunie 2016 (data suspendări raportului de serviciu), a deținut calitatea de funcționar public concomitent cu cea de candidat la alegerile locale. S-a reținut astfel ca reclamantul a încălcat prevederile ari. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, fiind în stare de incompatibilitate. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, funcționar public de execuție în cadrul Primăriei Comunei Bălăcița, județul Mehedinți, în perioada Alegerilor Locale din anul 2016, a candidat pentru funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Bălăcița. Alegerile Locale din anul 2016 s-au desfășurat în data de 05.06.2016, campania electorală s-a desfășurat în perioada 06.05.-04.06.2016, în urma scrutinului local recurentul fiind ales ca și consilier local, iar la data de 26.06.2016 i-a fost validat mandatul de consilier local prin HCL Bălăcița nr. 24/26.06.2016, totodată fiind ales viceprimar al com. Bălăcița conform HCL Bălăcița nr. 27/26.06.2016. Prin cererea nr. x/27.06.2016, recurentul a solicitat suspendarea din funcția publică de execuție pe durata mandatului de viceprimar al com. Bălăcița, prin Dispoziția nr. 272/27.06.2016 emisă de Primarul com. Bălăcița fiind suspendat din funcția publică de execuție deținută. Legea nr. 188/1999 republicată reglementează suspendarea raportului de serviciu al funcționarului public prin dispozițiile de la art. 94-96, iar dispozițiile art. 97 din Legea nr. 161/2003 reglementează situația funcționarului candidat la o funcție eligibilă, prevăzând o astfel de posibilitate, însă aceleași dispoziții prevăd suspendarea raportului de serviciu al funcționarului candidat pe perioada campaniei electorale. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prevăzut de dispozițiile art. 95 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile acestor texte de lege se impun a fi interpretate coroborat, astfel cum rezultă din prevederile art. 80 din Legea nr. 161/2003 care prevăd că incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate sau o funcție publică își desfășoară activitatea. Conform dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 161/2003 și a dispozițiilor art. 95 din Legea nr. 188/1999 rezultă că suspendarea prevăzută de aceste texte de lege este una obligatorie, însă din inițiativa funcționarului public. Recurentul, în calitatea sa de funcționar public, aflat într-una din situațiile reglementate de aceste texte de lege, avea obligația legală de a solicita angajatorului, cu 15 zile calendaristice înainte de începerea campaniei electorale, suspendarea raportului de serviciu pe perioada desfășurării campaniei electorale (06.05-04.06.2016). Înalta Curte constată că recurentul susține că legislația actuală nu prevede ca fiind incompatibilitate deținerea calității de funcționar-public concomitent cu cea de candidat la funcția de ales local și respectiv că legea nu instituie în sarcina funcționarilor publici obligația de a se suspenda din funcție în cazul în care intenționează să participe la campania electorală. Dispozițiile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare sunt clare și nu lasă loc unor interpretări divergente, instituind, în sarcina oricărui funcționar public de execuție care dorește să participe la campania electorală, obligația de a solicita suspendarea din funcția publică. Faptul că legiuitorul nu a prevăzut în acest caz suspendarea de drept a raporturilor de serviciu nu poate fi interpretat în sensul dorit de către recurent, respectiv că legiuitorul ar fi lăsat suspendarea la latitudinea funcționarului public. Înalta Curte nu va primi nici susținerile personale ale recurentului, acestea nefiind de natură să înlăture răspunderea acestuia pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind regimul juridic al incompatibilităților aplicabil funcționarilor publici. De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că, în soluționarea cauzei dedusă judecății, nu este necesar a se pronunța și cu privire la incidența dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, argumentând aceasta prin faptul că textul de lege reglementează doar consecințele ce decurg din constatarea existenței situației de conflict de interese sau situației de incompatibilitate, respectiv că sancțiunile instituite de legiuitor prin acest text de lege intervin după rămânerea definitivă a raportului de evaluare. În același context, corect a reținut instanța de fond că inserarea acestui text de lege în concluziile raportului de evaluare nu are semnificația că Agenția Națională de Integritate este instituția care și aplică sancțiunile prevăzute de textul de lege, scopul menționării dispoziției legale fiind acela de a motiva transmiterea de către ANI, în baza prerogativelor prevăzute la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, a raportului de evaluare autorității competente prevăzută la art. 26 din același act normativ, spre informare și luarea măsurilor legale prevăzute în acest text de lege, după rămânerea definitivă a raportului de evaluare contestat, mențiune ce se regăsește la finele actului administrativ contestat. Instanța de contencios administrativ nu poate analiza o eventuală răspundere contravențională în lipsa încheierii procesului-verbal de contravenție sau disciplinară, în lipsa cercetării prealabile disciplinare și a emiterii unui act de sancționare. De altfel, practica instanței supreme este în sensul că analiza răspunderii administrative poate fi efectuată de instanța investită cu acțiune în răspundere disciplinară, contravențională sau patrimonială și nu de instanța de contencios administrativ, investită cu analiza legalității actului administrativ emis de autoritatea competentă. Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.