ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 157/2019

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 27.07.2015, precizată și completată, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta AGENȚIA NAȚIONALA PENTRU RESURSE MINERALE și a solicitat:

Prin sentința civilă nr. 900 din 18 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii principale întemeiate pe O.U.G. nr. 27/2003 și a respins cererea ca inadmisibilă. A admis excepția lipsei calității active a reclamantei pe cererea subsidiară întemeiată pe Legea 554/2004. A respins această cerere ca formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinței civile a formulat recurs reclamanta S.C. A." S.A., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) Cod precedură civilă, a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, în subsidiar admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond.

În motivarea recursului, recurenta a invocat insuficienta motivare a instanței de fond și greșita aplicare a normelor de drept material; a arătat că pârâta a invocat excepțiile fără a ține cont de faptul că cererea introductivă este formată din două capete de cerere principale, iar instanța de fond, analizând excepțiile, a înțeles să se raporteze la fiecare capăt de cerere în parte, alegând în mod arbitrar, nemotivând în niciun fel, să soluționeze cu prioritate câte o anumită excepție pentru fiecare capăt de cerere. În concluzie, excepțiile invocate nu au fost analizate în mod complet de către instanța de fond, fiecare dintre ele raportat la ambele capete principale de cerere, aspect care echivalează cu nepronunțarea instanței în întregime asupra excepțiilor invocate de intimată, încâlcându-se astfel dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., care prevede obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății. De asemenea, a solicitat instanței de fond repararea integrală a pagubei cauzate de către intimata ANRM, prin refuzul de a completa avizul pentru programul anual de exploatare pentru resursa calcar în anul 2015, capăt de cerere asupra căruia instanța nu s-a pronunțat în niciun fel.

Față de toate aspectele menționate, consideră că în temeiul prevederilor art. 248 alin. (2) coroborat cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) și art. 13 C. proc. civ., instanța avea obligația de a motiva hotărârea atacată în mod complet și clar, inclusiv prin indicarea criteriilor avute în vedere la stabilirea ordinii soluționării excepțiilor; menționează Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CGE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului principal de cerere, instanța a reținut pe de o parte faptul că Avizul nr. x/09.04.2015 emis de către intimata ANRM nu ar fi "o autorizație" în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2003, și pe de altă parte că Adresa nr. x/04.06.2015 adresată Compartimentului de Inspecție Teritorială Oradea nu ar reprezenta "o cerere de autorizare" în sensul dispozițiilor O.U.G. Nr. 27/2003.

Apreciază că instanța de fond în mod greșit a admis excepția invocată de intimată, ignorând cu desăvârșire prevederile legale invocate, motivarea, pe cale de consecință raționamentul legal al instanței golind de conținut dispozițiile legale în materie și lipsind de efecte juridice actele emise de către ANRM în calitate de autoritate publică.

În primul rând, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 1419/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, ANRM se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea primului-ministru, printr-un consilier de stat, și este autoritatea competentă abilitată să aplice dispozițiile Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii petrolului nr. 238/2004, cu modificările și completările ulterioare; conform art. 3 lit. e) din H.G. nr. 1419/2009, pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, ANRM organizează și efectuează "e) avizarea programelor anuale de exploatare, parte a planului de dezvoltare a exploatării, prin compartimentele de inspecție teritoriala; {...)".

În ce privește natura avizului emis de către ANRM, prin răspunsul la întâmpinare a arătat domeniul de aplicare al procedurii aprobării tacite prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003, precum și excepțiile de la aceasta prevăzute în mod expres de art. 2; avizul emis de către ANRM pentru programul anual de exploatare nu se regăsește printre excepțiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2003 și nici nu există vreo hotărâre a Guvernului ulterioară care să stabilească că acest act este o excepție de la procedura aprobării tacite.

Instanța de fond a interpretat în mod trunchiat aspectele indicate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 13/2013, coroborat cu prevederile Legii nr. 85/2003 și ale Ordinului nr. 47/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind elaborarea și avizarea programelor anuale de exploatare, și a stabilit că în cazul de față avizul emis de către ANRM "nu se încadrează în noțiunea de autorizație reglementata de dispozițiile Art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003".

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2003, începerea activității miniere este autorizată de către ANRM după prezentarea de către titular a mai multor documente, printre care și avizul emis de ANRM pentru programul anual de exploatare. Mai mult decât atât, desfășurarea de activități miniere în lipsa unor astfel de avize reprezintă contravenție (dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiune) și este sancționată conform art. 57 alin. (1) lit. b) și următoarele din Legea nr. 85/2003, prin raportare la obligația prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2003. Pe cale de consecință, avizul emis de către ANRM dă dreptul desfășurării activității miniere avizate în cursul anului respectiv, iar lipsa avizului pentru programul anual de expoatare împiedică executarea activităților miniere în cursul anului respectiv.

În baza raționamentului Înaltei Curți de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 13/2013, a invocat în susținerea cererii de chemare în judecată faptul că "desfășurarea unei activității, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii" implică un caracter de permanență și are în vedere eliberarea de către autoritățile administrației publice a autorizațiilor care permit operatorilor economici desfășurarea unor activități permanente, și nu a unor activități ocazionale; în cazul său, întreaga activitate este de exploatare a calcarului în perimetrul A.; or, în condițiile în care intimata nu a emis avizul pentru astfel de activități pentru anul 2015, nu le-a putut desfășura, conform legii; în Decizia ÎCCJ nr. 13/2013 se apreciază că adoptarea procedurii aprobării tacite a avut în vedere îmbunătățirea mediului de afaceri, astfel încât noțiunea de "activitate", prevăzută în definiția dată autorizației, are în vedere activitatea cu caracter de continuitate, în sens de "întreprindere"; în cazul de față, a apreciat că avizele emise anual de către ANRM au în vedere tocmai autorizarea unei activități de exploatare minieră continuă, lipsa unui astfel de aviz determină împiedicarea executării activităților miniere.

Este adevărat că în cazul de față avizul este emis anual de către ANRM, însă emiterea acestuia reprezintă tocmai condiția necesară desfășurării unei activități continue, întrucât lipsa acestui aviz conduce la stoparea, pentru anul respectiv, a activității de exploatare desfășurată de subscrisa și pe cale de consecință fragmentarea continuității activității.

Consideră că analiza instanței de fond cu privire la această excepție de inadmisibilitate este și contradictorie, întrucât, prin formularea celui de-al doilea argument de inadmisibilitate de către instanța de fond, respectiv lipsa unei cereri efective de autorizare, instanța de fond își contrazice întreaga teorie conform căreia avizul anual de lucrări nu ar fi o "autorizație" în accepțiunea legii, întrucât, dacă avizul anual de lucrări nu ar fi o "autorizație" în accepțiunea O.U.G. nr. 27/2003, ce relevanță juridică ar mai avea existența sau inexistența unei cereri efective de autorizare.

Cu privire la excepția lipsei calității active în formularea capătului subsidiar de cerere, consideră că instanța de fond nu numai că nu a motivat în mod corespunzător, dar nu a aplicat dispozițiile cuprinse în Legea nr. 554/2004, neverificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acestei cereri în temeiul Legii contenciosului administrativ, respectiv dacă are legitimare activă ca urmare a faptului că justifică un interes legitim.

Din contră, în vederea pronunțării soluției de respingere, instanța a avut în vedere un argument singular, respectiv că nu are "legitimare activă" întrucât nu ar fi "parte a raportului juridic de drept material cu privire la executarea lucrărilor miniere de exploatare calcar în baza Licenței nr. x/1999 și deci și a raportului juridic de drept material privind avizarea anuala a lucrărilor miniere de exploatare calcar". Soluția conduce la concluzia că, prejudiciată fiind în mod direct de actul administrativ al autorității publice, nu ar avea posibilitatea legală de a-l ataca în fața instanței și de a solicita înlăturarea efectelor nelegale ale acestuia în temeiul Legii nr. 554/2004.

A arătat pe larg că îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru a introduce o astfel de cerere, printre care și faptul că actul respectiv aduce o vătămare unui drept și unui interes legitim al său, deoarece a suferit un prejudiciu datorită imposibilității de a desfășura activitatea de exploatare.

A arătat că justifică un interes legitim prin faptul că avizul a fost emis de către ANRM în mod incomplet, încălcând prevederile legale aplicabile, prin neincluderea resursei calcar atât la suprafață, cât și la subteran, fără a exista o modificare legislativă sau contractuală în acest sens. Ca urmare a acestui fapt, a suferit un prejudiciu datorită imposibilității de a desfășura activitatea de exploatare a resursei calcar, cu atât mai mult cu cât în anii precedenți s-a permis exploatarea atât în subteran cât și la suprafață, în baza aceleiași licențe de concesiune, încasându-se în acest sens la bugetul de stat taxele și redevențele minime aferente. Dispozițiile instanței de fond încalcă cădit normele de drept aplicabile, în principal dispozițiile legale cuprinse în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în coroborare cu art. 2 lit. a), c), o), p) și r), dispoziții în baza cărora are calitate procesuală activă de a introduce cerere și de a solicita completarea Avizului nr. x/09.04.2015 emis de ANRM

Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că avizul nu are natura juridică a unei autorizații în sensul definit de art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, avizul nu constituie "autorizație" în sensul O.U.G. nr. 27/2003 întrucât prin acest act nu se permite desfășurarea unei activități, prestarea unui unui serviciu sau exercitarea unei profesii.

Avizul nu face parte din categoria de acte juridice prin care statul, reprezentat de autoritatea competentă, permite desfășurarea activității miniere, pentru clarificare naturii juridice a avizului se impune a avea în vedere și corelarea dintre programul anual de exploatare și planul de dezvoltare a exploatării, parte integrantă/anexă a licenței de concesiune nr. 999/1999.

Această corelare dintre PAE și PDE este sugestiv reglementată prin prevederile instrucțiunilor tehnice privind elaborarea și avizarea programelor anuale de exploatare, aprobate prin Ordinul nr. 47/2008, fiind evident faptul că între PAE și PDE există o relație de tipul parte-întreg, PAE reprezentând o documentație tehnico-economică după care se conduce întreaga activitate de extracție a resurselor minerale, într-o anumită perioadă, de maximum un an calendaristic. Raportat la scopul și conținutul celor două documentații tehnico-economice menționate anterior, rațiunea legii în ceea ce privește avizarea anuală a PAE este aceea de a permite autorității competente verificarea și certificarea conformității lucrărilor asumate de titular pentru anul de referință în raport cu lucrările convenite prin PDE. Prin emiterea avizului, autoritatea competentă nu autorizează desfășurarea activităților miniere, care deja sunt autorizate prin încheierea licenței de concesiune, ci doar verifică și certifică corelarea lucrărilor propuse prin PAE cu lucrările convenite prin PDE, parte integrantă a licenței de concesiune în vigoare.

Raportat la scopul avizului, dar și prin raportare la regimul juridic aplicabil acestuia, consideră că este evident faptul că prin acest aviz statul, prin autoritatea competentă, nu "autorizează", în sensul de a permite, desfășurarea activității miniere, această permisiune fiind realizată prin încheierea licenței de concesiune, în speță licența de concesiune nr. 999/1999.

De asemenea, avizul nu are natura juridică a unui act administrativ individual, deoarece nu dă naștere, nu modifică și nu stinge vreun raport juridic existent între Agenția Națională pentru Resurse Minerale și titularul licenței de concesiune nr. x, astfel că nu poate avea natura juridică a unui act administrativ individual, astfel cum dispune definiția "autorizației", instituită de art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, astfel că acesta nu este supus procedurii aprobării tacite.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la excepția lipsei calității procesuale active privind capătul subsidiar de cerere, urmează a se constata, din analiza modului în care este susținut acest motiv de recurs, că recurenta are în vedere două critici, respectiv faptul că instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător soluția acordată și nu a aplicat dispozițiile cuprinse în Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a apreciat în mod judicios, prin raportare la cerința eventualei vătămări a unui drept subiectiv/interes legitim a recurentei reclamante și la părțile și conținutul raportului juridic de drept material născut prin intrarea în vigoare a licenței de concesiune nr. x, în cadrul căruia este cuprinsă și obligația titularului acestei licențe, de a elabora programe anuale de exploatare și de a solicita autorității competente verificarea și avizarea acestora.

Subliniază faptul că în cadrul raportului juridic material născut din intrarea în vigoare a licenței de concesiune nr. x, singura persoană care are obligația și în același timp dreptul de a elabora programe anulare de exploatare pentru resurse minerale din perimetrul corespunzător acestei licențe este S.C. Băița S.A., în calitate de titular al acestui act de concesiune, astfel că vătămarea, prin emiterea avizului, a unui drept sau interes legitim, trebuie să se raporteze la aceasta persoană, nu la un terț.

La data de 17.01.2019, recurentul a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care a invocat excepția nelegalei compuneri a completului de judecată; în motivarea excepției, a invocat faptul că dosarul nr. x/2015 a fost format la Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 27.04.2016, fiind inițial alocat Completului nr. 1, iar după intrarea in vigoare a legii care stabilește că procedura de filtru prevăzută de ar. 493 noul C. proc. civ. nu se aplică în materia contenciosului administrativ, a fost alocat Completului nr. 9, cu nerespectarea unor norme de ordine publică privind compunerea instanței, în măsura în care acesta nu a fost format prin selecția aleatorie a judecătorilor care îl compun, iar dosarul nu a fost alocat în mod aleatoriu acestui complet; a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1021/29.11.2018, prin care s-a reținut că, în ceea ce privește Înalta Curte de Casație și Justiție, atât compunerea sa, cât și regulile de funcționare, se stabilesc prin lege organică, a invocat dispozițiile cu privire la compunerea completelor de judecata ale Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 10,11,18 - 34, care exprimă principii cu privire la imparțialitateaș și independenta instanței, distribuirea aleatorie a dosarelor, dreptul la un proces echitabil, din interpretarea și coroborarea cărora rezultă că judecătorii intră în compunerea completelor de judecată ca urmare a unei selecții aleatorii (tragere la sorti) și nicidecum prin numire de către șefii secțiilor și nici chiar de către Colegiul de conducere; în ceea ce privește dispozițiile din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 19 și art. 32 alin. (1) "adaugă la lege", neexistand dispoziții în acest sens în Legea nr. 304/2004, mai mult decât atât, nelegala compunere a instanței reprezintă o nulitate necondiționată de existența unei vătămări, ceea ce, în esență, exprimă nulitatea absolută a actelor efectuate de un astfel de complet.

Analizând cu prioritate această excepție, având în vedere că, potrivit art. 248 C. proc. civ., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Prezentul dosar a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27.04.2016 și a fost repartizat aleatoriu, prin programul Ecris, Completului de judecată nr. 1, intrând în procedura de filtru prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ.

Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 37/28 iunie 2017 s-a aprobat, ca urmare a Notei secției de contencios administrativ și fiscal nr. 219 din 26 iunie 2017 privind aprobarea unor măsuri organizatorice, înființarea Completului de judecată nr. 9 (în compunerea actuală).

Pentru anul 2018, compunerea Completului de judecată nr. 9 al secției de contencios administrativ și fiscal a fost aprobată prin Hotărârea nr. 80 din 12 decembrie 2017, ca urmare a propunerii secției de contencios administrativ și fiscal transmise prin Nota nr. 362/SCAF/29 noiembrie 2017, iar pentru anul 2019 compunerea Completului de judecată nr. 9 al secției de contencios administrativ și fiscal a fost aprobată prin Hotărârea nr. 145 din 13 noiembrie 2018, ca urmare a Notei secției de contencios administrativ și fiscal nr. 370/12 noiembrie 2018.

Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 47 din 25 aprilie 2018, ca urmare a Notei secției de contencios administrativ și fiscal nr. 116 din 18 aprilie 2018, cu referire la adoptarea unor măsuri organizatorice, pentru a se asigura soluționarea cauzelor înregistrate pe rolul secției în raport de vechimea acestora în mod unitar, s-a aprobat redistribuirea cauzelor aflate în faza premergătoare întocmirii rapoartelor asupra admisibilității în principiu, de pe rolul Completelor nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 și 8 ale secției de contencios administrativ și fiscal, în mod ciclic, după criteriul dosarelor cu data de înregistrare cea mai îndepărtată, cu procedura prealabilă terminată, respectiv câte 60 de dosare de pe fiecare complet, în total un număr de 420 dosare. Ca urmare a repartizării în mod ciclic, prezentul dosar a fost repartizat Completului nr. 9 (potrivit Evidenței dosarelor distribuite ciclic Completelor nr. 7, 9 și 10 -136/SCAF/8.05.2018, conform Hotărârii Colegiului de conducere nr. 47 din 25 aprilie 2018, poziția 26).

Aprobarea compunerii completului de judecată s-a realizat în baza dispozițiile legale în vigoare care reglementează compunerea completelor de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Conform dispozițiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, art. 31 alin. (2) din Titlul II - Instanțele judecătorești, Capitolul I - Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiunea a 4-a - Completele de judecată, "În celelalte materii, completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții" (dispoziția se referă la alte materii decât cea penală).

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, prevede că "(1) Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție are următoarele atribuții: a) aprobă Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă, precum și statele de funcții și de personal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție; (...) f) exercită alte atribuții prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.".

Potrivit Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (adoptat în baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004), art. 19 alin. (1), Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care exercită atribuții prevăzute de acest regulament (potrivit art. 29 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 304/2004), "a1) aprobă numărul completelor de 5 judecători în materie penală, la propunerea președintelui secției penale, aprobă compunerea completelor de 5 judecători și a completelor din cadrul secțiilor;", iar art. 32 alin. (1) prevede faptul că "Președinții de secții stabilesc judecătorii care compun completele de judecată din cadrul secțiilor, transmit spre aprobare Colegiului de conducere compunerea completelor de judecată din cadrul secțiilor și programează ședințele acestora.".

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepția nelegalei compuneri a completului de judecată.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Agenția Națională pentru Resurse Minerale a eliberat în favoarea B. S.A. Deva licența de concesiune nr. x pentru exploatarea resurselor minerale din perimetrul minier A., jud. Bihor. Ca urmare a reorganizării beneficiarului inițial, B. S.A., și a constituirii ca persoană juridică a Băița S.A., licența de concesiune menționată a fost transmisă acesteia, fiind aprobată prin H.G. nr. 1203/2004; ulterior, această licență a fost transmisă către S.C. C. S.A., iar în anul 2014 a fost transferată către Băița S.A..

Între Băița S.A. și reclamanta A. S.A., pentru resursa calcar, s-a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014 în vederea executării activităților miniere de exploatare a calcarului prevăzute de licența de concesiune nr. x, aprobată prin H.G. nr. 1203/2004". Această asociere a fost aprobată de ANRM prin Acordul nr. 1/17.03.2014 emis de Președintele ANRM București, în temeiul art. 38 lit. e) din Legea minelor 85/2003 și art. 24 alin. (1) lit. g) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003, aprobate prin H.G. nr. 1203/2003.

Titularul licenței de concesiune nr. x, Băița S.A., a înaintat programul preliminar de exploatare al S.C. Băița S.A. către pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale, care, prin Compartimentul de Inspecție Teritorială pentru Resurse Minerale Oradea, a emis avizul nr. x/9.04.2015.

Nemulțumită de faptul că acest aviz, emis la solicitarea titularului de licență, Băița S.A., omite resursa calcar, resursă cu privire la care reclamanta a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat Compartimentului de Inspecție Teritorială Oradea, prin cererea nr. x/15.04.2015, înregistrată sub nr. x/16.04.2015 la Compartimentul de Inspecție, expunerea motivelor pentru care avizul acordat la data de 9.04.2015 nu cuprinde resursa calcar. Compartimentul de Inspecție Teritorială Oradea a răspuns prin adresa nr. x/11.05.2015. Prin adresa nr. x/04.06.2015, denumită plângere prealabilă, înaintată Compartimentului de Inspecție Teritoriala Oradea a A.N.R.M., înregistrată la nr. 265/05.06.2015, reclamanta a solicitat completarea avizului x/09.04.2015 pentru Programul (preliminar) de exploatare pentru anul 2015 al Băița S.A., cu resursa calcar ce face obiectul contractului de asociere nr. x/18.03.2014, înaintând și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale București, prin adresa x/4.06.2015, plângerea prealabilă. Agenția Națională pentru Resurse Minerale a răspuns prin adresa nr. x/9.07.2015.

Prin cererea de chemare în judecată, precizată și completată ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale și a solicitat, în temeiul disp. O.U.G. nr. 27/2003, obligarea pârâtei la eliberarea documentului oficial prin care să i se permită exploatarea, atât în subteran, cât și la suprafață, a resursei minerale "calcar" din perimetrul minier A., conform licenței de concesiune nr. x aprobată prin H.G. nr. 1203/2004 și a contractului de asociere nr. x/18.03.2014 în vederea executării activităților miniere de exploatare a calcarului prevăzute de licența de concesiune nr. x, aprobat prin Acordul nr. 1/2014 emis de ANRM, în urma constatării cazului de aprobare tacită a solicitării de completare a avizului nr. x/9.04.2015, prin adresa nr. x/4.06.2014; în subsidiar, în baza Legii nr. 554/2004, obligarea pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, pentru a se permite reclamantei exploatarea resursei minerale "calcar", atât în subteran, cât și la suprafață, sub sancțiunea plății de penalități; a mai solicitat repararea pagubei cauzate prin refuzul de completare a avizului, respectiv daune-interese în cuantum de 2187244 RON, reprezentând diferența dintre contravaloarea cantităților de calcar preconizate a se extrage și comercializa între 1.01.2015 și 30.09.2015 și contravaloarea cantităților de calcar extrase în anul anterior și aflate în stoc la data de 1.01.2015 comercializate în cursul anului până la data de 30.09.2015.

Prin sentinta recurată, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii principale întemeiate pe O.U.G. nr. 27/2003 și a respins această cerere ca inadmisibilă, a admis excepția lipsei calității active a reclamantei în cererea subsidiară întemeiată pe Legea 554/2004 și a respins această cerere ca formulată de o persoană fără calitate.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., care se referă la faptul că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurenta a invocat insuficienta motivare a instanței de fond, faptul că intimata a invocat excepțiile fără a ține cont de faptul că cererea introductivă este formată din două capete de cerere principale, iar instanța de fond, analizând excepțiile intimatei, a înțeles să se raporteze la fiecare capăt de cerere în parte, alegând în mod arbitrar, nemotivând în niciun fel, să soluționeze cu prioritate câte o anumită excepție pentru fiecare capăt de cerere, aspect care echivalează cu nepronunțarea instanței în întregime asupra excepțiilor invocate de intimată, cu încâlcarea dispozițiilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind repararea integrală a pagubei cauzate de către intimata ANRM, prin refuzul de a completa avizul pentru programul anual de exploatare pentru resursa calcar în anul 2015.

Raportat la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, din examinarea sentinței recurate rezultă că motivul de casare este nefondat; hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care instanța le-a avut în vedere pentru admiterea celor două excepții, a inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active, invocate de pârâtă; instanța a reținut situația de fapt care a condus la formularea cererii, dispozițiile legale incidente, și a prezentat argumentele pentru care a constatat temeinicia excepțiilor invocate admise; în ceea ce privește cererea privind repararea integrală a pagubei cauzată prin refuzul de completare a avizului pentru programul anual de exploatare pentru resursa calcar în anul 2015, raportat la soluția pe primele două capete de cerere, de inadmisibilitate în baza O.U.G. nr. 27/2003 și lipsă calitate procesuală activă în baza Legii nr. 554/2004, instanța a recurs la o motivarea implicită, în condițiile în care a respins primele două cereri, și a arătat că aceasta se răsfrânge în mod corespunzător și asupra cererii de despăgubiri.

Celelalte susțineri ale recurentei nu se circumscriu motivului de casare invocat, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6) C. proc. civ., putând fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 5) C. proc. civ.. Susținerile sunt, însă, nefondate.

Prin întâmpinare, intimata a invocat, față de capetele de cerere formulate de reclamantă, excepția inadmisibilității în raport cu prevederile O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite și excepția lipsei calității procesuale active, întrucât reclamanta nu este parte a raportului juridic material privitor la avizarea anuală a lucrărilor miniere de exploatare din perimetrul Băița-Bihor, corespunzător licenței de concesiune pentru exploatare nr. 999/1999, aprobată prin H.G. nr. 1203/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța determină ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Or, în cauză, fiind învestită cu două cereri, una formulată în principal, iar cealaltă în subsidiar, având în vedere excepțiile invocate de intimată, în mod corect, față de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., instanța a analizat, cu privire la cererea privind constatarea cazului de aprobare tacită a solicitării de completare a avizului nr. x/9.04.2015, în temeiul O.U.G. nr. 27/2003, excepția inadmisibilității, întrucât aceasta a fost invocată în raport cu prevederile O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, referitor așadar la această cerere, iar cu privire la al doilea capăt de cerere, obligarea pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, prin care să se permită reclamantei exploatarea resursei minerale "calcar", excepția lipsei calității procesuale, care se referea la calitatea de parte a reclamantei în raportul juridic privitor la avizarea anuală a lucrărilor miniere de exploatare, corespunzător Licenței de concesiune pentru exploatare nr. 999/1999 aprobată prin H.G. nr. 1203/2004.

Dispozițiile art. 397 C. proc. civ., care prevăd că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, nu sunt aplicabile în sensul invocat de recurentă. Art. 397 reflectă principiul disponibilității în procesul civil și obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate, cu caracter principal, accesoriu sau incidental, și nu asupra excepțiilor; omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei excepții constituie o încălcare a dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., însă, astfel cum s-a reținut anterior, instanța s-a conformat acestora.

În ceea ce privește faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât prin formularea celui de-al doilea argument de inadmisibilitate de către instanța de fond, respectiv lipsa unei cereri efective de autorizare din partea reclamantei, instanța de fond își contrazice întreaga teorie conform căreia avizul anual de lucrări nu ar fi o autorizație în accepțiunea legii, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

În motivarea soluției de inadmisibilitatea a cererii, instanța a reținut, pe de o parte, faptul că Avizul nr. x/09.04.2015 emis de către intimata ANRM nu ar fi o autorizație în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2003, și, pe de altă parte, că adresa nr. x/04.06.2015 adresată Compartimentului de Inspecție Teritorială Oradea nu ar reprezenta o cerere de autorizare în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2003.

Motivele reținute nu sunt contradictorii. Analiza existenței cererii de autorizare în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2003, cerință esențială în procedura de aprobare tacită, condiție care se impunea a fi analizată cu prioritate, nu vine în contradicție cu cele examinate anterior, privind faptul că avizul nr. x/09.04.2015 emis de către intimata ANRM nu ar fi o autorizație în sensul dispozițiilor O.U.G. nr. 27/2003. Neîndeplinirea oricăreia din cele două condiții conduce la inadmisibilitatea cererii în constatarea aprobării tacite, astfel că, faptul că instanța a analizat ambele condiții necesar a fi îndeplinite pentru incidența dispozițiilor O.G. nr. 27/2003, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii întemeiate pe dispozițiile O.U.G. nr. 27/2003, motivul de casare este nefondat.

Procedura aprobării tacite este reglementată de O.U.G. nr. 27/2003 ca "modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizațiilor de către autoritățile administrației publice, având la bază următoarele obiective: a) înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri; b) responsabilizarea autorităților administrației publice în vederea respectării termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizațiilor; c) impulsionarea dezvoltării economice prin oferirea unor condiții cât mai favorabile întreprinzătorilor, implicând costuri de autorizare cât mai reduse; d) combaterea corupției prin diminuarea arbitrarului în decizia administrației; e) promovarea calității serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative", și se aplică "a) procedurilor de emitere a autorizațiilor; b) procedurilor de reînnoire a autorizațiilor; c) procedurilor de reautorizare ca urmare a expirării termenului de suspendare a autorizațiilor sau a îndeplinirii măsurilor stabilite de organele de control competente."(art. 1 alin. (1) și (2). Art. 2 alin. (1) prevede că "se aplică tuturor autorizațiilor emise de autoritățile administrației publice, cu excepția celor emise în domeniul activităților nucleare, a celor care privesc regimul armelor de foc, munițiilor și explozibililor, regimul drogurilor și precursorilor, precum și a autorizațiilor din domeniul siguranței naționale.".

Procedura aprobării tacite este procedura prin care autorizația este considerată acordată dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea respectivei autorizații, conform art. 3 alin. (1) lit. b). Răspunsul negativ al autorității administrației publice competente, în termenul prevăzut de lege pentru emiterea autorizației, însă, evident, nu echivalează cu aprobarea tacită.

În ceea ce privește noțiunea de autorizație, este definită de 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003 ca fiind "actul administrativ emis de autoritățile administrației publice competente prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările sau alte asemenea operațiuni administrative prealabile ori ulterioare autorizării".

Este de reținut că în considerentele Deciziei nr. 13 din 16 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 674 din 1 noiembrie 2013, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie care nu are incidență directă în cauză, întrucât privește inaplicabilitatea procedurii aprobării tacite în cazul autorizațiilor de construire, certificatelor de urbanism și documentațiilor de urbanism prevăzute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, referitor la noțiunea de activitate, că interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 1, 2, 3 din O.U.G. nr. 27/2003 conduce la concluzia că "adoptarea procedurii aprobării tacite a avut în vedere simplificarea procedurii de înființare de noi întreprinderi și îmbunătățirea mediului de afaceri, astfel încât noțiunea de "activitate", prevăzută în definiția dată autorizației, prin art. 3 alin. (1) lit. a)din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 486/2003, cu modificările și completările ulterioare, are în vedere activitatea cu caracter de continuitate, în sens de "întreprindere" (...)", apreciindu-se, așadar, că noțiunea de "activitate" are în vedere activitatea cu caracter de continuitate, în sens de "întreprindere".

Cererea reclamantei privește constatarea aprobării tacite a solicitării, prin adresa nr. x/4.06.2015, de completare a avizului nr. x/9.04.2015 referitor la programul anual de exploatare, prin includerea în acesta a resursei minerale "calcar" din perimetrul minier A..

Pentru a stabili dacă procedura aprobării tacite este aplicabilă cererii reclamantei, este necesar a fi examinate dispozițiile legale care reglementează avizul a cărui completare a fost solicitată.

Potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea minelor nr. 85/2003, licența de exploatare se acordă prin negociere, în baza unei cereri însoțite, printre alte documente, de planul de dezvoltare a exploatării, întocmit în conformitate cu instrucțiunile tehnice emise de autoritatea competentă, iar conform art. 22 din Legea nr. 85/2003, începerea activităților miniere prevăzute în licență se autorizează în scris de către autoritatea competentă, după prezentarea de către titular, cumulativ, a mai multor documente, printre acestea și avizul autorității competente pentru programul anual de exploatare. Planul de dezvoltare a exploatării este detaliat în programe de exploatare anuale, ce sunt transmise spre avizare compartimentelor de inspecție teritorială ale A.N.R.M., în luna decembrie a anului anterior celui pentru care sunt întocmite. Planul de dezvoltare și programele anuale de exploatare se întocmesc conform instrucțiunilor tehnice emise de către A.N.R.M., potrivit art. 104 alin. (1) din H.G. nr. 1208/2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003.

Ordinul nr. 47/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind elaborarea și avizarea programelor anuale de exploatare, emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, prevede, cu privire la programele anuale de exploatare, că se avizează de Compartimentele de inspecție teritoriale pentru resurse minerale, în conformitate cu prevederile acestor instrucțiuni și ale celorlalte acte normative în vigoare. Compartimentele de inspecție teritoriale pentru resurse minerale analizează și avizează programele anuale de exploatare din punctul de vedere al protecției și exploatării raționale, în termen de 30 de zile lucrătoare de la data primirii acestora. Acestea emit avizul numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții obligatorii: a) operatorii economici dețin licență de exploatare aprobată prin hotărâre a Guvernului pentru perimetrul în cauză; b) Agenția Națională pentru Resurse Minerale a înaintat licența și nota de fundamentare pentru aprobare, în situația în care concesiunea sau darea în administrare pentru exploatare a fost acordată în temeiul art. 46 din Legea minelor nr. 61/1998 (aceasta a fost abrogată de Legea nr. 83/2000).".

Având în vedere aceste dispoziții care privesc avizarea programelor anuale de exploatare, raportat la noțiunea de autorizație, definită de art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, cererea reclamantei de a se constata aprobarea tacită a solicitării de completare a avizului nr. x/9.04.2015 cu resursa calcar, prin adresa nr. x/4.06.2015, este inadmisibilă.

Completarea avizului programului anual de exploatare cu resursa calcar nu se circumscrie noțiunii de autorizație în sensul art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 27/2003, pentru a fi analizată în procedura aprobării tacite. Prin acesta nu se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii.

Instanța de fond a constatat în mod corect, cu privire la natura juridică a avizului, din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr. 85/2003, a Normelor de aplicare, precum și a Ordinului nr. 47/2008, că scopul avizării este acela de a permite autorității verificarea conformității lucrărilor asumate de titular pentru o perioadă determinată, un an, cu lucrările asumate de acesta prin planul de dezvoltare a exploatării, astfel cum a fost convenit la încheierea licenței de concesiune, pentru a exista o corelare între programul anual de exploatare și planul de dezvoltare a exploatării pe anul respectiv, conform licenței de concesiune.

Desfășurarea activității miniere a fost autorizată prin licența de concesiune pentru exploatare, în conformitate cu dispozițiile legale; avizul programului anual de exploatare nu autorizează desfășurarea activității miniere; programul anual de exploatare reprezintă, potrivit Ordinul nr. 47/2008, o documentație tehnico-economice după care se conduce întreaga activitate într-o anumită perioadă, de maximum un an calendaristic, care cuprinde și va detalia prevederile Planului de dezvoltare a exploatării pentru anul respectiv, cu referire la lucrările de deschidere, pregătire, exploatare, prelucrare/preparare, necesare să fie executate pentru realizarea producției miniere, la parametrii de eficiență economică, având în vedere în același timp respectarea normelor de protecție și exploatare rațională a zăcămintelor, a prevederilor și instrucțiunilor privind protecția mediului, precum și a normelor de protecție a muncii, iar compartimentele de inspecție teritoriale pentru resurse minerale respective analizează și avizează programele anuale de exploatare din punctul de vedere al protecției și exploatării raționale.

Raportat la prevederile legale care reglementează aprobarea tacită, în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei de constatare a aprobării tacite a solicitării formulate prin adresa nr. x/4.06.2015, de completare a avizului nr. x/9.04.2015, și de obligare a pârâtei la eliberarea documentului oficial prin care să i se permită exploatarea, atât în subteran, cât și la suprafață, a resursei minerale "calcar" din perimetrul minier A., conform licenței de concesiune nr. x aprobată prin H.G. nr. 1203/2004 și a contractului de asociere nr. x/18.03.2014, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., invocat de recurentă.

Referitor la cel de al doilea argument de inadmisibilitate a cererii întemeiate pe disp. O.U.G. nr. 27/2003, reținut de instanța de fond, lipsa unei cereri efective de autorizare din partea reclamantei, cererea nr. x/4.06.2015 înregistrată la Compartimentul de Inspecție Teritorială Oradea sub nr. x/05.06.2015 fiind o plângere prealabilă și nu o cerere de autorizare în sensul O.U.G. nr. 27/2003, recurenta nu a invocat motive de casare pe fondul celor examinate.

În ceea ce privește cererea formulată în subsidiar de reclamantă, de obligare a pârâtei la completarea avizului nr. x/9.04.2015, prin care să se permită reclamantei exploatarea resursei minerale "calcar", atât în subteran, cât și la suprafață, sub sancțiunea plății de penalități, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, respinsă pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ. este fondat.

Astfel cum s-a reținut anterior, între Băița S.A., titulara licenței de concesiune nr. x pentru exploatarea resurselor minerale din perimetrul minier A., jud. Bihor, aprobată prin H.G. nr. 1203/2004, și reclamanta A. S.A., s-a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014 în vederea executării activităților miniere de exploatare a calcarului prevăzute de licența de concesiune nr. x Această asociere a fost aprobată de Agenția Națională a Resurselor Minerale prin Acordul nr. 1/17.03.2014 emis de Președintele ANRM București, în temeiul art. 38 lit. e) din Legea minelor 85/2003, potrivit cărora "Titularul licenței/permisului are următoarele drepturi: (...) e) să se asocieze cu alte persoane juridice în vederea executării activităților miniere prevăzute în licență, cu aprobarea prealabilă a autorității competente. Responsabilitatea îndeplinirii obligațiilor din licență revine în exclusivitate asociatului care are calitatea de titular de licență.", și al prevederilor art. 24 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 1203/2003 de aprobare a Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003.

Titulara licenței de concesiune, Băița S.A., a solicitat Agenției Naționale a Resurselor Minerale avizul pentru programul anual de exploatare pentru anul 2015, în temeiul prevederilor art. 22 și art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea minelor nr. 85/2003, art. 104 din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003 și al Instrucțiunilor tehnice privind elaborarea și avizarea programelor anuale de exploatare, iar Agenția Națională a Resurselor Minerale, prin Compartimentul de Inspecție Teritorială pentru Resurse Minerale, a emis avizul nr. x/09.04.2015.

Față de împrejurarea că avizul nr. x/09.04.2015 pentru Programul (preliminar) de exploatare pentru anul 2015 al Băița S.A., emis la solicitarea titularului de licență, Băița S.A., omite resursa calcar, resursă cu privire la care reclamanta S.C. A. S.A. a încheiat contractul de asociere nr. x/18.03.2014, reclamanta a solicitat Compartimentului de Inspecție Teritorială Oradea, prin cererea nr. x/04.06.2015, înregistrată la nr. 265/05.06.2015, și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, prin cererea nr. x/4.06.2015, completarea avizului cu resursa calcar ce face obiectul contractului de asociere nr. x/18.03.2014, cu expunerea motivelor pentru care aprecia că se impune aceasta.

Agenția Națională pentru Resurse Minerale a răspuns reclamantei prin adresa nr. x/9.07.2015; a arătat, pe de o parte, faptul că titularul licenței de concesiune pentru exploatare nr. 999/1999 este Băița S.A., astfel că nu este îndreptățită a formula o astfel de plângere, iar pe de altă parte a comunicat reclamantei motivele pentru care nu a emis avizul menționat și pentru resursa calcar.

În mod greșit a reținut instanța că reclamanta nu justifică legitimare procesuală activă în cererea formulată în baza Legii nr. 554/2004.

Conform art. 38 lit. e) din Legea nr. 85/2006, titularul licenței are dreptul să se asocieze cu alte persoane juridice în vederea executării activităților miniere prevăzute în licență, cu aprobarea prealabilă a autorității competente, iar responsabilitatea îndeplinirii obligațiilor din licență revine în exclusivitate asociatului care are calitatea de titular de licență, prin urmare reclamanta nu a devenit parte a raportului juridic de drept material cu privire la executarea lucrărilor miniere de exploatare în perimetrul A., în baza licenței nr. x/1999, în care beneficiar este Băița S.A..

Sunt corecte, însă, motivele de recurs privind faptul că, în ceea privește