STEFAN ET S.C. "R" S.A. c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 16929/03, prezentată de Stela ȘTEFAN și S.C. mail: S.A. împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 septembrie 2008, într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bierran, Bošjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, judecători și Santiago Quesada; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 1 aprilie 2003 și având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (3) din convenție, După ce a luat o decizie deliberată, face următoarea decizie cu privire la prima recurentă, Stela Ștefan este un cetățean român, născut în 1951 și rezident în București. A doua reclamantă, S.C. În cazul în care o persoană care a depus cererea nu a prezentat o cerere de înregistrare a unei cereri de înregistrare a unei mărci UE sau a unei mărci UE sau a unei mărci UE sau a unei mărci UE sau a unei mărci UE, aceasta trebuie să fie însoțită de o copie a declarației UE de circulație a mărfurilor EUR.1 sau de o copie a certificatului UE de circulație a mărfurilor EUR.1 sau de o copie a certificatului UE de circulație a mărfurilor EUR.1 sau de o copie a certificatului UE de circulație a mărfurilor EUR.1 sau de o copie a certificatului UE de circulație a mărfurilor EUR.1 sau a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 sau de un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau de un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 La 21 februarie 2000, după ce a fost informată la biroul de poliție cu privire la furturile de obiecte de artă, ea a publicat un articol intitulat "On fure laart" ; Patrimoniul Cultural Național Un jaf a fost, de asemenea, comis în Biserica Nașterii Fecioarei Maria, în care hoții au luat icoane de o valoare de 500 1000 de lei [romani] au vândut apoi, pentru suma ridicolă de 400 de dolari americani, unui așa-zis colecționar de artă din București, G.P., care vindea în jur de 20 de ani opere de artă. Acesta avea, bineînțeles, intenția de a le face să treacă fraudulos granița pentru a le vinde în străinătate la prețul corect. Iunie 2002, în urma unei plângeri penale din partea GP pentru calomnie, Tribunalul de Primă Instanță din București a relaxat prima reclamantă. Cu toate acestea, el a considerat că aceasta era responsabilă, în conformitate cu normele dreptului civil, de o încălcare a reputației GP, comerciant în domeniul obiectelor de artă, și a condamnat-o, în solidar cu cea de-a doua reclamantă, să plătească părții vătămate 25 000 000 de lei românești (ROL) ca prejudiciu moral. Prima reclamantă a fost, de asemenea, obligată să plătească la statul 400 000 ROL de cheltuieli de judecată. Această hotărâre a fost confirmată, la recursul părților, printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului județean din București din 4 octombrie 2002. GRIFS Invocă art. 10 din convenție, recurentele se plâng de o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare din cauza hotărârilor pronunțate de instanțele interne. Acestea consideră, de asemenea, că dreptul lor la un proces echitabil a fost ignorat, în măsura în care declarațiile părților nu au fost examinate în mod suficient de instanțe. La 6 septembrie 2006, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reprezentantului părților solicitante la 20 septembrie 2006, care a fost invitată să transmită observațiile recurentelor ca răspuns înainte de 2 noiembrie 2006. 28 noiembrie 2006, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părților reclamante și a reprezentantului acestora asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost mai mic și că nu au solicitat nicio prelungire. În acest sens, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, poate elimina o cerere din rol atunci când, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de părțile solicitante la 4 noiembrie 2006 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că recurentele (n) nu mai doresc să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

16929/03

présentée par Stela ȘTEFAN et S.C. «

R

» S.A.

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 septembre 2008 en une chambre composée de

:

Josep Casadevall,

président,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

juges,

et de Santiago Quesada,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 1

er

avril 2003 et

Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La première requérante, M

me

Stela Ștefan est une ressortissante roumaine, née en 1951 et résidant à Bucarest. La seconde requérante,

S.C. «

R

» S.A., société éditrice du quotidien

România liberă

, est une société commerciale de droit roumain ayant son siège à Bucarest. Elles sont représentées devant la Cour par M

e

Liliana Poenaru, avocate à Bucarest. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

La première requérante travaillait en tant que journaliste au quotidien

România liberă.

Le 21 février 2000, après s’être renseignée auprès du bureau de police au sujet de vols d’objets d’art, elle publia un article intitulé «

On vole l’art

; Le patrimoine culturel national – délaissé délibérément par les politiciens

; Qui a intérêt à retarder la loi sur le patrimoine pendant des années

», dont la partie pertinente se lit ainsi

:

«

Un vol a également été commis dans l’Eglise de la Nativité de la Vierge Marie, dans laquelle les voleurs ont pris des icônes d’une valeur de 500

000 lei [roumains] qu’ils ont ensuite vendues, pour la somme ridicule de 400 dollars américains, à un soi-disant collectionneur d’art de Bucarest, G.P., trafiquant notoire d’œuvres d’art depuis 20 ans. Celui-ci avait, bien entendu, l’intention de leur faire passer frauduleusement la frontière afin de les vendre à l’étranger à leur juste prix.

»

Le 19

juin 2002, à la suite d’une plainte pénale de G.P. pour diffamation, le tribunal de première instance de Bucarest relaxa la première requérante. Il considéra toutefois que celle-ci était responsable, selon les normes du droit civil, d’une atteinte à la réputation de G.P., commerçant dans le domaine des objets d’art, et la condamna, solidairement avec la seconde requérante, à verser à la partie lésée 25

000

000 lei roumains (ROL) à titre de préjudice moral. La première requérante fut aussi condamnée à payer à l’Etat 400

000

ROL de frais de justice.

Ce jugement fut confirmé, sur recours des parties, par un arrêt définitif du tribunal départemental de Bucarest du 4 octobre 2002.

GRIEFS

Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérantes se plaignent d’une violation de leur droit à la liberté d’expression en raison des décisions rendues par les tribunaux internes.

Elles considèrent également que leur droit à un procès équitable a été méconnu, dans la mesure où les déclarations des parties n’ont pas été suffisamment étudiées par les juridictions.

EN DROIT

La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par les requérantes pour les motifs suivants.

Le 6 septembre 2006, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la représentante des parties requérantes le

20 septembre 2006, laquelle a été invitée à faire parvenir les observations des requérantes en réponse avant le 2

novembre 2006.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du

28 novembre 2006, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des parties requérantes et de leur représentante sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’elles n’avaient sollicité aucune prolongation. Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève par ailleurs que cette lettre a bien été reçue par les parties requérantes le

4 novembre 2006 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que les requérantes n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1

in fine

, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Greffier

Président