ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului penal de față, constată că, prin Sentința penală nr. 16 din 25 aprilie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpaților A., B., C. și SC D. SRL Șendreni, județul Galați, pentru infracțiunea de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, modificată prin Legea nr. 187/2012 (Rectificarea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 242 alin. (1) C. proc.

pen., a fost revocată măsura preventivă a suspendării procedurii de insolvență ce formează obiectul Dosarului înregistrat sub nr. x/2013 la Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, luată față de inculpata persoană juridică SC D. SRL Șendreni, județul Galați, prin Încheierea din 6 aprilie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2016, verificată și menținută succesiv. În temeiul art. 495 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 85 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 253/2013, s-a dispus comunicarea soluției către Oficiul Național al Registrului Comerțului, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare, precum și Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, la Dosarul nr. x/2013.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc.

pen., au fost revocate măsurile asigurătorii dispuse prin: - Ordonanța nr. 68/D/P/2012 din 22 martie 2012 a D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați, asupra bunului imobil reprezentat de apartamentul situat în municipiul Galați, județul Galați, identificat cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x-C1-U8 a localității cadastrale Galați, compus din două camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 56,46 mp, proprietatea inculpatei B.; - Ordonanța nr. 68/D/P/2012 din 23 martie 2012 a D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați, asupra tuturor conturilor bancare în RON și valută deschise la E. SA - Sucursala Micro 19 Galați, pe numele inculpatei B.; - Ordonanța nr. 68/D/P/2012 din 21 martie 2012 a D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați, asupra tuturor conturilor bancare în RON și valută deschise la E. SA - Sucursala Micro 19 Galați, pe numele inculpatei SC D. SRL Șendreni, județul Galați, nr. de ordine în Registrul Comerțului x, și pe numele inculpatului C. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare efectuate în cauză (faza de urmărire penală, faza de cameră preliminară și faza de judecată). Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2012 din 25 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Galați, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: 1. A., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, în data de 17 februarie 2012, a dispus efectuarea transferării unui bun imobil din proprietatea sa în proprietatea numitei B., în perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, a dispus transferul unor sume de bani din conturile sale în conturile acesteia, precum și efectuarea de astfel de transferuri între conturile sus-numitei, în calitate de împuternicit, iar, la datele de 17 februarie 2012 și 16 martie 2012, efectuarea unor transferuri de sume de bani din conturile sale în cele numitului C., determinându-l pe acesta să efectueze alte transferuri și retrageri de sume de bani între/din conturile pe care le deținea în nume personal sau pe care le controla în calitate de administrator al SC D. SRL Galați, cu scopul de a ascunde folosul material obținut ca urmare a comiterii unor infracțiuni și de a împiedica organele de urmărire penală să aplice măsura asigurătorie a sechestrului; 2. C., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, în datele de 17 februarie 2012 și 16 martie 2012, în calitate de persoană fizică și, respectiv, de administrator unic al SC D. SRL Galați, a primit în contul său curent și în cel al societății, deschise la E. SA - Agenția "Dunărea de Jos", sumele de 174.650 RON și de 360.000 RON ce fuseseră virate de către inculpatul A. direct din contul său personal, în scopul ascunderii ori al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; 3. B., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, a participat la transferul proprietății imobilului din municipiul Galați, județul Galați, prin semnarea, în calitate de cumpărător, a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2012 de BNP "F." Galați, act simulat prin care inculpatul A. îi transfera proprietatea asupra imobilului respectiv, în scopul ascunderii și disimulării originii ilicite a bunului, iar, în perioada 8 februarie 2012 - 5 martie 2012, a primit în conturile sale și a efectuat transferuri cu privire la sumele de 45.000 euro, 45.000 euro, 24.200 euro, 20.100 euro, în total 134.300 euro, ce fuseseră virate de către cel din urmă inculpat direct din conturile sale, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; 4. SC D. SRL, persoană juridică având ca unic asociat și administrator pe inculpatul C. și ca mandatar - practician în insolvență pe G., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite intervale de timp, în datele de 17 februarie 2012 și 16 martie 2012, prin reprezentantul său legal C., a primit în contul deschis la E. SA - Agenția "Dunărea de Jos", sumele de 174.650 RON și 360.000 RON ce fusese virate de către inculpatul A. direct din contul său personal, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora sau de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

După ce a expus, pe larg, conținutul actului de sesizare a instanței, cu referire la împrejurările factuale reținute de parchet, și a prezentat detaliat parcursul cercetării judecătorești, făcând trimitere la măsurile procesuale dispuse și la mijloacele de probă administrate în această fază, judecătorul fondului a procedat la analiza acuzațiilor aduse celor patru inculpați prin rechizitoriu, reținând, în esență, că nu este îndeplinită, în speță, situația premisă a infracțiunii de spălare a banilor, aspect ce atrage incidența cauzei de împiedicare a exercitării acțiunii penale prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În acest sens, examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, prima instanță a constatat că, în actul de sesizare, fapta de spălare a banilor, în formă continuată, imputată inculpatului A. a fost descrisă parțial, lacunar, sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, lipsind prezentarea în concret a originii ilicite a bunurilor care ar fi format obiectul "spălării"/"albirii". Astfel, s-a observat că parchetul nu a indicat infracțiunile din care ar proveni folosul material pe care inculpatul ar fi intenționat să îl ascundă prin săvârșirea faptelor pentru ca instanța să poată aprecia asupra caracterului penal al activității reținute în sarcina acestuia.

De asemenea, s-a reținut că, deși în cuprinsul rechizitoriului au fost expuse pretinsele activități desfășurate de inculpat în legătură cu o serie de imobile asupra cărora ar fi dobândit în mod fraudulos dreptul de proprietate, inclusiv prin persoanele interpuse pe care le controla, în Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2012 nu a fost administrată nicio probă cu privire la aceste activități, posibilul probatoriu regăsindu-se în Dosarul de urmărire penală nr. x/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Galați, cu care instanța a fost învestită în Dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Iași, care, însă, nu a fost reunit cu prezenta cauză.

Mai mult, s-a arătat, contrar susținerilor parchetului, că rechizitoriul nr. x/2009 din 27 iunie 2012 emis în acest din urmă dosar și atașat în vol. I al Dosarului de urmărire penală nr. x/D/P/2012 al aceleiași unități de parchet nu reprezintă un mijloc de probă întrucât nu are aptitudinea juridică de a dovedi vreo faptă penală, constituind doar un act procedural de sesizare a unei instanțe, un act în care parchetul a prezentat o acuzație penală asupra căreia trebuie să se pronunțe un judecător și să stabilească dacă corespunde sau nu adevărului și dacă se fundamentează pe probe certe. În consecință, instanța a arătat că nu poate aprecia asupra unui probatoriu pe care nu l-a administrat cu respectarea principiului nemijlocirii, contradictorialității și publicității.

Totodată, a menționat că situația de fapt expusă în rechizitoriu nu are legătură cu activitatea care i se impută inculpatului A. și care este cuprinsă la secțiunea "În drept", existând o breșă între prezentarea respectivei situații factuale și încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului. Astfel, s-a arătat că, deși în situația de fapt expusă în actul de sesizare au fost descrise mecanisme prin care un număr de imobile (terenuri și apartamente) ar fi intrat în posesia inculpatului A. ori prin care acesta ar fi beneficiat de anumite sume de bani, fără a se preciza expres și clar acest lucru, parchetul nu a menționat care este legătura dintre respectivele bunuri și pretinsa activitate de spălare de bani imputată în cauză.

Or, în mod firesc, între situația de fapt și încadrarea juridică prezentate în rechizitoriu ar fi trebuit se existe o legătură logică, organică, care, însă, nu se regăsește în cauza de față.

Sub acest aspect, s-a subliniat că, în cuprinsul actului de sesizare, au fost prezentate situația juridică a terenului în suprafață de 9.750 mp situat în Galați, str. x și activitatea ilicită pe care inculpatul A. ar fi desfășurat-o, în perioada aprilie 2007 - martie 2008, în privința acestui imobil, însă parchetul nu a arătat care ar fi legătura dintre respectiva activitate și suma de 65.000 RON plătită de persoana vătămată H. cu titlu de preț al terenului achiziționat, pe de o parte, și transferurile de sume de bani efectuate de acuzat și, la cererea acestuia, de către inculpatul C. în intervalul februarie - martie 2012 ori transferurile de sume de bani din perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, realizate tot de primul inculpat în conturile inculpatei B., pe de altă parte.

De altfel, parchetul nu a indicat nici măcar persoana care a primit suma de 65.000 RON, dacă și cum anume această sumă ori parte din ea a ajuns la inculpatul A., menționând doar faptul că "în prezența inculpatului A., persoana vătămată H. a achitat în numerar suma de 65.000 RON, contravaloarea terenului situat pe strada x nr. 95 (diferența de 5.000 RON reprezentând datorii pe care numitul I. le avea la taxele și impozitele locale pe care persoana vătămată a fost de acord să le achite din prețul de vânzare convenit inițial) urmând ca, după intabularea acestuia să se perfecteze contractul de vânzare-cumpărare propriu zis." În mod similar, deși, în rechizitoriu, s-a făcut referire la activitatea ilicită ce ar fi fost desfășurată de inculpatul A. în perioada iunie 2007 - octombrie 2007 raportat la terenul în suprafață de 7.684,18 m.p.

situat în Galați, str. x (fosta str. x, Parc C.F.R.), Ministerul Public nu a arătat în ce constă legătura dintre această activitate, suma de 20.000 RON în schimbul căreia J. ar fi înstrăinat respectivul imobil numitului K. (sumă ce nu a fost plătită) și tranzacțiile ulterioare (ultima fiind cea în care numitul L. a plătit 44.000 euro și, apoi, 156.000 euro), pe de o parte, și transferurile de sume de bani efectuate de inculpatul A. și, la cererea lui, de către C. în perioada februarie - martie 2012 ori transferurile de sume de bani din intervalul 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, realizate de primul acuzat în conturile inculpatei B., pe de altă parte.

Curtea a reținut o situație identică și în ceea ce privește apartamentul din Galați, str. x, în condițiile în care parchetul a prezentat activitatea ilicită pe care inculpatul A. ar fi desfășurat-o, în perioada mai - iunie 2006, cu referire la respectivul imobil, fără, însă, a expune legătura dintre aceasta și suma de 39.000 euro plătită de cumpărătoarea M., pe de o parte, și transferurile de bani realizate între aceleași conturi bancare în perioada infracțională, pe de altă parte.

Într-o manieră identică, s-a constatat că nu a fost prezentată de acuzare nici legătura dintre presupusa activitate ilicită desfășurată, în perioada iulie - august 2007, de către inculpatul A. în ceea ce privește apartamentul situat în Galați, str. x și suma de 170.000 RON, reprezentând prețul cu care a fost vândut imobilul numitului N., plătită personal acuzatului, pe de o parte, și transferurile de sume de bani realizate de cel din urmă și, la cererea lui, de inculpatul C. în intervalul februarie - martie 2012 ori transferurile de sume de bani din perioada 8 februarie 2012 - 16 martie 2012, efectuate de același inculpat în conturile coinculpatei B., pe de altă parte.

Curtea a mai reținut că, potrivit acuzațiilor formulate prin rechizitoriu, inculpatul A. ar fi obținut, pentru sine, din activitățile derulate în legătură cu cele patru imobile, foloase materiale injuste în sumă totală de 249.000 euro și 235.000 RON, care, apoi, în perioada februarie - martie 2012, au format obiectul unor transferuri bancare din conturile sale în cele ale inculpatei B., cel dintâi dispunând, totodată, în calitate de împuternicit, și efectuarea de transferuri de sume de bani între conturile acesteia. Astfel, în cuprinsul actului de sesizare s-a menționat că, la data de 8 februarie 2012, inculpatul A. a alimentat contul său curent în euro înregistrat sub numărul RO39 RZBR xxx xxx xxx xxx, deschis la E., cu suma totală de 114.155,53 euro, prin lichidarea unui cont de depozit.

Același inculpat avea calitatea de împuternicit pentru contul de economii în euro deținut de inculpata B. la Agenția "Dunărea de Jos" a E. (contul înregistrat sub numărul RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx), putând efectua operațiuni de depuneri, retrageri și transferuri de sume în și din acest cont. Ca urmare a obținerii datelor financiare ale inculpatei B., s-a stabilit că aceasta deținea la Agenția "Dunărea de Jos" a E. și următoarele conturi: numărul RO32 RZBR xxx xxx xxx xxx, cont curent, în RON; numărul RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, cont curent, în euro; numărul RO93 RZBR xxx xxx xxx xxx, cont curent, în USD.

Potrivit extraselor de cont, au fost efectuate următoarele operațiuni: - la 8 februarie 2012, inculpatul A. a transferat, cu ordin de plată, din contul x, suma de 45.000 euro, cu justificare "cv împrumut", în contul curent, în euro, al inculpatei B., înregistrat sub numărul RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, care, la rândul ei, a virat-o, în aceeași zi, în contul său de economii RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu justificare "alimentare cont economii" - la 9 februarie 2012, inculpatul A. a virat, cu ordin de plată, din contul x, suma de 45.000 euro, cu justificare "cv împrumut", în același cont curent RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, în euro, al inculpatei B., care, la rândul său, tot în aceeași zi, a transferat suma în contul său de economii RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu justificare "transfer acces plus" - la 10 februarie 2012, inculpatul A. a virat, cu ordin de plată, din contul x, suma de 24.200 euro, cu justificare "cv împrumut", în contul curent în euro RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx al inculpatei B., iar aceasta, în aceeași zi, a transferat suma în contul său de economii RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu justificare "alimentare cont economii". Ca atare, s-a reținut de către Ministerul Public că, prin aceste operațiuni, inculpatul A. a transferat toate sumele deținute în contul curent în euro, înregistrat sub numărul RO39 RZBR xxx xxx xxx xxx, către conturile al căror titular era inculpata B.,

dar asupra cărora deținea controlul în calitate de împuternicit. De asemenea, la 05 martie 2012, inculpata B. a alimentat cu suma de 20.100 euro, depusă în numerar la casieria unității bancare, contul de economii, în euro, pentru care inculpatul A. avea calitatea de împuternicit. Ca urmare, la 16 martie 2012, inculpata deținea în contul de economii în euro, înregistrat sub numărul RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, un sold de 134.300 euro.

S-a mai arătat în rechizitoriu, mențiuni la care, de altfel, a făcut trimitere expresă și judecătorul fondului, că, evaluând posibilitatea ca organele de urmărire penală să aplice măsuri asigurătorii asupra sumelor deținute în contul numărul RO97 RZBR xxx xxx xxx xxx, pentru care avea calitatea de împuternicit, la data de 16 martie 2012, inculpatul A. a dispus transferul integral al sumei de 134.300 euro într-un alt cont aparținând inculpatei B., înregistrat sub numărul RO98 RZBR xxx xxx xxx xxx, deschis la Agenția "Dunărea de Jos" a E. Acesta nu a reușit, însă, să vireze respectiva sumă de bani în alte conturi, așa cum intenționa, întrucât era necesară și prezența inculpatei B. la unitatea bancară, cea din urmă aflându-se, în data de 16 martie 2012, la sediul organelor de urmărire penală ce efectuau cercetări în Dosarul nr. x/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Galați.

S-a mai constatat că, potrivit acuzației aduse prin rechizitoriu, în luna martie 2012, după ce a aflat "într-o modalitate nestabilită de organele de urmărire penală" despre perchezițiile care se efectuau la domiciliile numiților O., P., Q., R., S., T., U., B., H., V., inculpatul A. ar fi luat decizia transferării sumelor de bani pe care le deținea în conturile deschise la E. pe numele său ori al altor persoane, dar pe care putea efectua operațiuni în calitate de împuternicit, relevante în acest sens fiind considerate de procuror interceptările convorbirilor telefonice purtate de acuzat în 16 martie 2012, orele 0723:20, 0852:52 și 0926:42, declarațiile martorilor W. și X. și imaginile video captate de camerele de supraveghere din incinta unității E. Astfel, în data de 16 martie 2012, la ora 0723:20, inculpatul A., de la postul telefonic cu numărul x, a contactat-o pe martora W., director la unitatea bancară sus-menționată, căreia i-a comunicat că "avea o urgență" întrucât "începuse circul" (inculpatul făcând referire la faptul că organele de urmărire penală puseseră în aplicare autorizațiile de percheziție cu privire la persoanele menționate mai sus), ocazie cu care i-a solicitat "să plimbe tot", respectiv să transfere toate sumele de bani deținute în contul său în cel al fratelui său, Y., precum și în cele deținute de inculpata B.,

dar pe care inculpatul putea face operațiuni în calitate de împuternicit. Cunoscând situația conturilor deschise la E. pe care inculpatul A. le controla ca titular sau împuternicit, martora W. i-a replicat că nu putea să transfere sumele de bani din contul curent deținut de inculpata B. în absența semnăturii acesteia, din moment ce nu fusese împuternicit să efectueze operațiuni în și din acest cont.

Cu toate acestea, inculpatul A. a insistat ca martora să realizeze aceste transferuri sub pretextul că, în cel mai scurt timp, urma să primească acordul (semnătura) inculpatei B. La ora 0852:52, în aceeași dimineață, de la postul telefonic cu numărul x, inculpatul a contactat-o din nou pe martora W., cerându-i să nu transfere sumele în contul SC Z. SRL, ci în cel al inculpatului C., deținut în calitate de titular persoană fizică, pe care l-a indicat pe parcursul convorbirii doar cu prenumele "C.". Întrucât martora era nedumerită cu privire la persoana în contul căreia trebuiau transferate sumele de bani, A. având un frate cu același prenume, respectiv Y., inculpatul i-a replicat că nu îi putea transmite prin telefon numele titularului contului către care trebuia efectuat viramentul, anunțând-o că, la ora 0930, urma să ajungă personal la agenția bancară pentru a se ocupa, în condiții de siguranță, de efectuarea operațiunii.

Martora i-a comunicat inculpatului să-l contacteze pe martorul X. pentru a-i permite accesul în incinta unității bancare în vederea demarării procedurilor de transfer. Făcând, în continuare, referire la declarațiile martorei W., director al Agenției "Dunărea de Jos" a E. SA, prima instanță a reținut că, în faza de urmărire penală și, apoi, în fața instanței, aceasta a precizat că, din anul 2006, inculpatul A. a început să ruleze sume importante de bani prin conturile deținute la unitatea bancară pe care o conducea, motiv pentru care a primit statutul de client preferențial sau "client VIP". Totodată, a confirmat faptul că, în dimineața zilei de 16 martie 2012, a fost contactată de inculpat, care era foarte "agitat", acesta solicitându-i să efectueze o serie de transferuri din conturile pe care le deținea către conturile altor persoane din anturajul său.

Cu toate că programul cu publicul începea la ora 1000, martora i-a indicat inculpatului să se deplaseze la sediul Agenției "Dunărea de Jos" a E., unde urma să-l contacteze pe martorul X. pentru a-i permite accesul și, apoi, să procedeze la realizarea transferurilor bancare, lucru posibil întrucât A. avea statutul de "client VIP" și solicita efectuarea unor operațiuni ce nu implicau utilizarea de numerar.

Ulterior, martora a aflat de la colegii de serviciu despre operațiunile realizate de inculpat la data menționată, respectiv despre transferul sumei de 362.000 RON în contul inculpatului C., precum și despre transferul unei sume, în euro, în contul inculpatei B. S-a apreciat că susținerile martorei W. au fost confirmate de declarațiile date, inclusiv în fața instanței, de către martorul X., economist la Agenția "Dunărea de Jos", care a furnizat detalii cu privire la transferurile de bani dispuse de inculpații A. și C. De asemenea, s-a reținut că împrejurările expuse de cei doi martori au fost atestate și de imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale E., Agenția "Dunărea de Jos", din care rezultă că, la data de 16 martie 2012, ora 0930:53, inculpatul A. a pătruns în incinta unității bancare, ușa fiindu-i deschisă de martorul X., că, la ora 0934:37, inculpatul C. și martorul AA.

s-au prezentat la intrarea în agenție, permițându-li-se accesul în interior, precum și că, ulterior, au fost efectuate demersurile necesare în vederea realizării transferurilor bancare, după finalizarea acestora, la ora 1005:39, cei doi inculpați și martorul părăsind clădirea. Judecătorul fondului a constatat, însă, că deși a prezentat această desfășurare a evenimentelor, acuzarea nu a arătat care era proveniența exactă a sumelor de bani aflate în conturile bancare și cu privire la care inculpatul A. a dispus transferul, menționând doar că acestea ar rezulta din săvârșirea de infracțiuni, fără a indica despre ce infracțiuni este vorba, cine și când le-ar fi săvârșit. Or, pentru a putea fi conturată infracțiunea de spălarea banilor, se impunea a se dovedi că sumele transferate provin din săvârșirea de infracțiuni, lucru pe care, însă, parchetul nu l-a realizat.

Mai mult, procurorul nu a arătat nici măcar dacă sumele de bani pe care le-ar fi obținut inculpatul A. din presupusele activități desfășurate în perioada 2006 - martie 2008 cu privire la cele patru imobile (249.000 euro și 235.000 RON) au vreo legătură cu sumele de bani transferate în februarie - martie 2012, limitându-se la a afirma doar faptul că, prin respectivele operațiuni, a urmărit să disimuleze proveniența ilicită a acestora și să-și păstreze produsul infracțional, prin sustragerea lui de la aplicarea măsurilor asigurătorii, fără a menționa care sunt activitățile infracționale din care ar proveni sumele transferate.

În plus, Curtea a reținut că, deși a solicitat relații de la diferite unități bancare cu privire la operațiunile efectuate de inculpați, Ministerul Public nu a făcut o analiză a acestora pentru a evidenția pretinsa activitate de spălare a banilor murdari obținuți din săvârșirea de infracțiuni, simpla redare a conținutului unor extrase de cont neechivalând cu examinarea lor în sensul relevării caracterului penal al transferurilor realizate ori cu demonstrarea sursei ilicite a banilor ce au format obiectul acestora.

Referitor la acuzația de spălare a banilor constând în transferul imobilului situat în Galați, str. x, prima instanță a reținut că, potrivit acuzării, acesta a fost dobândit de inculpatul A., de la numiții A. și BB., în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 8 mai 2007. Ulterior, acesta i-a propus inculpatei B. să preia în proprietate bunul, prin întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare în care să se consemneze, în mod nereal, că prețul a fost în sumă de 110.000 RON, sens în care, pentru a putea perfecta actul juridic convenit, a acceptat ca cea din urmă să-și stabilească domiciliul la adresa sa din Galați, str. x. Ca urmare, la data de 17 februarie 2012, imediat după eliberarea cărții de identitate seria x nr. x, în care figura noul domiciliu, cei doi inculpați au încheiat, în mod fictiv, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 februarie 2012, prin care se atesta, în mod nereal, că A. ar fi vândut către B. imobilul din Galați, str. x, compus din două camere și dependințe, contra sumei de 111.000 RON, despre care părțile contractante au declarat în fața notarului că ar fi fost plătită de cumpărător și, respectiv, primită de vânzător.

S-a mai arătat că, în realitate, inculpata B. nu a achitat nicio sumă de bani coinculpatului, contractul de vânzare-cumpărare având doar rolul de a translata proprietatea imobilului de la cel din urmă către prima cu scopul de împiedica organele de urmărire penală să aplice măsuri asigurătorii, dovadă în acest sens fiind și faptul că acuzata nu a locuit niciodată în respectivul apartament, nici la adresa din Galați, str. x, ci în imobilul situat în aceeași localitate, str. x, bl. x, proprietatea inculpatului CC. În sprijinul acuzației, au fost invocate declarațiile inculpatei B., care a confirmat că nu a plătit vreo sumă de bani în schimbul apartamentului și că nu a locuit vreodată acolo, și depozițiile martorei DD., care se ocupa de administrarea unor imobile aflate în patrimoniul inculpatului.

Raportat la aspectele reținute în cuprinsul rechizitoriului, prima instanță a subliniat că, deși parchetul a prezentat succesiunea operațiunilor prin care bunul a trecut din patrimoniul inculpatului A. în proprietatea inculpatei B., nu a menționat dacă vânzătorul l-a dobândit în mod ilicit, considerând că natura fictivă a operațiunii, dedusă din faptul că nu s-a plătit prețul stipulat în contract, nu echivalează cu existența elementelor constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, atâta timp cât procurorul nu a susținut proveniența ilicită a apartamentului pe care inculpatul ar fi vrut să o disimuleze prin transferul dreptului de proprietate.

Astfel, s-a arătat că nu poate fi acceptată, ab initio, ideea că înstrăinarea fictivă a unui imobil pentru a evita instituirea măsurilor asigurătorii asupra acestuia într-un dosar penal reprezintă acțiunea tipică de spălare a banilor, în condițiile inexistenței altor elemente faptice concrete care să dovedească proveniența acestuia din infracțiuni ori intenția de a-i ascunde originea.

În ceea ce privește transferurile unor sume de bani de către inculpatul A. în conturile inculpatului C. și ale inculpatei persoană juridică SC D. SRL Șendreni, județul Galați, societate înființată de cel din urmă inculpat (asociat și administrator) care, însă, nu s-a ocupat niciodată în fapt de administrarea ei, Curtea de apel a reținut că, potrivit acuzațiilor formulate în cuprinsul rechizitoriului, la data de 17 februarie 2012, cel dintâi a transferat din contul curent numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, deschis la Agenția "Dunărea de Jos" a E., suma de 174.650 RON, cu titlu de împrumut, către contul curent numărul RO03 RZBR xxx xxx xxx xxx, deținut de inculpatul C. la aceeași unitate bancară (E., Agenția "Dunărea de Jos"). În aceeași zi, acesta a dispus, la rândul său, virarea sumei de 174.650 RON, cu titlu de aport personal, din contul curent sus-menționat în contul curent numărul RO70 RZBR xxx xxx xxx xxx aparținând inculpatei persoană juridică SC D. SRL Șendreni, județul Galați, deschis la Agenția "Dunărea de Jos" a E. Ulterior, la 20 februarie 2012, inculpatul C., în calitate de administrator al societății acuzate, a transferat suma de 174.618,38 RON, cu titlu de plată contravaloare factură nr. x, către SC EE.

SRL Galați, administrată de martorul FF., prietenul său aflat în anturajul inculpatului A., în contul curent numărul RO87 RZBR xxx xxx xxx xxx deschis tot la Agenția "Dunărea de Jos" a E. În aceeași zi, FF., în calitate de administrator al celei din urmă societăți, a dispus transferul sumei de 94.300 RON, cu titlu de retur parțial contravaloare factură nr. x, din contul numărul RO87 RZBR xxx xxx xxx xxx către inculpata persoană juridică SC D. SRL Șendreni, județul Galați, în contul înregistrat sub numărul RZBR xxx xxx xxx xxx. De asemenea, la 21 februarie 2012, inculpatul C. a dispus transferul sumei de 94.300 RON din contul înregistrat sub numărul RZBR xxx xxx xxx xxx ce aparținea inculpatei persoană juridică SC D. SRL Șendreni, în contul său curent nr. x, deschis la Agenția "Dunărea de Jos" a E., cu titlu de retur aport personal, și, apoi, din acest cont în contul curent personal al inculpatului A., înregistrat sub numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx.

În aceeași zi, cel din urmă inculpat a virat suma de 94.300 RON din contul curent menționat în contul de economii numărul x RZBR xxx xxx xxx xxx deschis la Agenția "Dunărea de Jos" a E. Potrivit datelor financiare de la E., la data de 16 martie 2012, inculpatul A. deținea în contul de economii numărul x RZBR xxx xxx xxx xxx un sold de 322.074,54 RON, iar în contul curent numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, utilizat pentru efectuarea de încasări și plăți curente, un sold de 48.647,03 RON, efectuând în ziua respectivă următoarele operațiuni bancare: - transferarea sumei de 320.000,00 RON din contul de economii, în RON, cu numărul x RZBR xxx xxx xxx xxx, în contul curent, în RON, cu numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, soldul total al celui din urmă ajungând la suma de 370.647,03 RON; - transferarea sumei de 362.000 RON din contul curent, în RON, cu numărul RO64 RBZR xxx xxx xxx xxx, către contul, în RON, cu numărul RO03 RZBR xxx xxx xxx xxx, al cărui titular era inculpatul C., cu titlu de împrumut acordat celui din urmă.

În aceeași zi, inculpatul C. a virat suma de 361.950 RON din contul curent personal numărul RO03 RZBR xxx xxx xxx xxx în cel deținut de inculpata persoană juridică SC D. SRL Șendreni, județul Galați, înregistrat la Agenția "Dunărea de Jos" a E. sub numărul RO70 RZBR xxx xxx xxx xxx, cu titlu de împrumut firmă. După realizarea acestui transfer, la datele de 16 martie 2012 și 19 martie 2012, același inculpat a retras, în numerar, din contul societății menționate, sumele de câte 60.000 RON. Cu prilejul audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul C. a precizat că toate transferurile bancare au fost efectuate la indicațiile inculpatului A., căruia i-a înmânat și prima tranșă, de 60.000 RON, retrasă în numerar, cea de-a doua lăsând-o, la solicitarea numitului V., persoană de încredere a inculpatului Boldea, la unul dintre lucrătorii bancari pentru a fi ridicată de cel din urmă.

Raportându-se la acuzațiile formulate în rechizitoriu, astfel cum au fost anterior expuse, instanța de fond a constatat că, în cuprinsul acestuia, parchetul nu a făcut o analiză a provenienței ilicite a banilor ce au format obiectul transferurilor sau retragerilor în numerar, folosind doar sintagma "originea ilicită a sumelor", "bani obținuți din activități infracționale", fără, însă, a arăta ce activități concrete, individualizate, de natură infracțională au generat sumele de bani ori care au fost ingineriile financiare din care au rezultat acestea. Și de această dată s-a subliniat că simpla redare a rulajului unor conturi deținute de inculpații A., B., C. și SC D. SRL Șendreni nu echivalează cu descrierea acțiunilor infracționale din care ar proveni sumele de bani, astfel încât să poată fi conturată activitatea de spălare a acestora.

Ca atare, s-a apreciat că, din acuzația parchetului, lipsește tocmai elementul esențial ce caracterizează infracțiunea de spălarea banilor, respectiv prezentarea modului în care au fost obținuți aceștia, și anume din comiterea de infracțiuni, și a mecanismului prin care au fost "curățați", "albiți", astfel încât să le fie ascunsă originea ilicită. Or, în lipsa descrierii faptei de către procuror în toate elementele sale de conținut constitutiv, judecătorul nu poate suplini lipsa de rol activ a organului de urmărire penală, prin identificarea probelor în acuzare, sarcina sa fiind doar de a analiza și verifica probatoriul pus la dispoziție de parchet și de apărare și de a-l completa atunci când există nelămuriri, dar în limita funcției sale judiciare.

În atare situație, în condițiile în care Ministerul Public nu a arătat care este legătura dintre sumele de bani transferate în perioada 08 februarie 2012 - 16 martie 2012 și împrejurările de fapt prezentate în rechizitoriu cu privire la cele patru imobile și nici nu a prezentat modalitatea ilicită în care ar fi fost obținute respectivele sume, faptele fiind descrise superficial în cuprinsul rechizitoriului, s-a apreciat că instanța se află în imposibilitatea de a stabili în concret obiectul judecății. Mai mult, s-a constatat că, deși a solicitat organului de urmărire penală să indice infracțiunile predicat din care se susține că ar proveni bunurile ce ar fi format obiectul spălării de bani, prin referatul depus la dosar, parchetul doar a reluat cuprinsul rechizitoriului nr. x și a precizat că probatoriul în dovedirea respectivelor fapte penale se află în Dosarul nr. x/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Iași, fără a se conforma, astfel, dispozițiilor instanței.

Sub același aspect, s-a subliniat că, deși infracțiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, nu este condiționată de existența unei hotărâri de condamnare, anterioară sau simultană, pentru infracțiunea din care provin bunurile (Decizia penală nr. 609 din 19 februarie 2014 a Î.C.C.J., secția penală), în același sens fiind și art. 9 paragraful 5 din Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005 și ratificată prin Legea nr. 420/2006, pentru analiza unei astfel de infracțiuni este absolut necesar, în primul rând, ca fapta să fie descrisă de către acuzare în toate elementele sale de conținut, iar, în al doilea rând, să existe un probatoriu care să poată fi examinat de către instanță, cerințe care nu sunt, însă, îndeplinite în speță.

Astfel, Curtea a arătat că, în cuprinsul rechizitoriului, procurorul trebuie să prezinte în mod clar și complet faptele penale imputate persoanelor trimise în judecată, respectiv să facă o descriere concretă a infracțiunii în toate elementele sale de conținut, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, această descriere stabilind limitele în care este învestită instanța și obiectul judecății, care se desfășoară doar cu privire la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare, așa cum prevede art. 371 C. proc. pen... În situația în care aceste coordonate nu sunt menționate, iar deficiențele nu au fost remediate în faza de cameră preliminară, parchetul nu-și poate completa acuzațiile în fața primei instanțe, după cum nici aceasta din urmă nu poate face asemenea completări.

Procedând, în continuare, la analiza probatoriului administrat în cauză prin prisma dispozițiilor art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 99 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța de fond a reținut că, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, inculpatul A. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor pentru care este cercetat, că în al doilea dosar aflat pe rolul Curții de Apel Iași nu este acuzat de nicio infracțiune de prejudiciu raportat la imobilul situat în str. x din Galați, iar cu privire la celelalte trei imobile că nu i-a fost remisă nicio sumă de bani, aceștia fiind primiți de cei care au dobândit proprietatea bunurilor.

Referitor la înstrăinarea către inculpata B. a imobilului situat în Galați, str. x, a arătat că a făcut acest demers deoarece o cunoștea pe cea din urmă încă din anul 2008, lucrând la cabinetul său parlamentar, ocupându-se de administrarea imobilelor pe care le deținea în Galați și fiind într-o situație deosebită întrucât era implicată într-un proces de divorț, motiv pentru care a acceptat să nu primească prețul imobilului la data încheierii contractului, ci după finalizarea partajului bunurilor comune.

Inculpatul a mai declarat că transferul sumelor de bani în conturile inculpatei B. a avut ca scop protejarea acestora de o nouă executare silită pornită împotriva sa, în ianuarie 2012 aflându-se într-un litigiu cu Casa de Asigurări de Sănătate Galați, precum și că proveniența lor este una licită, respectiv din remunerația de parlamentar, din activitatea desfășurată ca avocat, din chirii, precum și din diferite vânzări de bunuri efectuate de membri ai familiei și din alte activități private (proprietar de casă de schimb valutar și magazine de telefonie mobilă).

În susținerea acestor afirmații, a depus la dosar declarațiile de avere date în anii 2008, 2009, 2011 și 2012 în calitate de deputat în Parlamentul României și Raportul de evaluare nr. x din 13 martie 2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, din care rezultă că, pentru perioada 19 decembrie 2008 - 25 septembrie 2012, nu au fost identificate diferențe semnificative între veniturile obținute și creditele contractate, pe de o parte, și cheltuielile efectuate, pe de altă parte. Totodată, a arătat că SC D. SRL Șendreni a fost înființată la inițiativa inculpatului C., pe care îl cunoștea din anul 2009, când a desfășurat activitate de voluntar pentru el în campania electorală, și pe care l-a și îndrumat să urmeze cursuri de antreprenoriat, ceea ce a și făcut, ulterior ajutându-l cu o sumă de bani, în acest mod justificând transferul sumei din data de 16 martie 2012, cu care a achiziționat utilaje necesare pentru peisagistică.

Curtea a menționat că, la analiza acuzațiilor, nu a avut în vedere declarațiile de martori depuse la dosar de inculpatul A., având în vedere că acestea nu au semnificația juridică de înscrisuri, în sensul art. 198 alin. (1) C. proc. pen., fiind declarații administrate într-un alt dosar penal aflat pe rolul Curții de Apel Iași (Dosar nr. x/2012), iar aprecierea asupra valorii probante a conținutului lor nu poate fi făcută în mod izolat, ci doar prin prisma întregului ansamblu probator administrat în respectiva cauză. De asemenea, a arătat că nu va examina apărările inculpatului A. privind pretinsa corespondență purtată, prin email, din Kenya, după ce a fugit din România, corelativ aspectelor reținute de acuzare în rechizitoriu, având în vedere că sunt ulterioare prezumatei săvârșiri a faptei de care este acuzat și sunt exterioare limitelor în care a fost învestită instanța.

Curtea a constatat că susținerile inculpatului A. au fost confirmate de inculpata B., cu prilejul audierii în cursul cercetării judecătorești, aceasta arătând că se ocupa de administrarea celor două cabinete (avocat, parlamentar) și de imobilele inculpatului din Galați și că nu cunoaște ca apartamentul care i-a fost vândut și pentru care nu a plătit prețul să fi făcut obiectul vreunei infracțiuni. Referitor la transferul sumelor de bani, B. a precizat că a fost de acord ca inculpatul A. să depoziteze în conturile sale sumele de bani necesare desfășurării campaniei electorale, pentru a evita blocarea conturilor proprii de către C.A.S.

(așa cum se mai întâmplase), și să efectueze operațiuni bancare doar pentru contul de economii deschis în euro, precum și că, personal, a depus doar suma de 20.100 euro provenită din vânzarea unui autoturism de către GG., tatăl inculpatului A., sumă pe care a primit-o de la martorul V. Acest ultim aspect a fost confirmat și de martorul Y., cu prilejul audierii în fața instanței, care a menționat, în plus, că fratele său, inculpatul A., avea o situația financiară foarte bună. Și inculpatul C. a confirmat susținerile inculpatului A. în ceea ce îl privește, arătând că transferul sumei de bani din data de 16 martie 2012 a fost făcut cu titlu de împrumut pentru a realiza un proiect în domeniul medicinei dentare, urmând să achiziționeze aparatură dentară care era foarte scumpă și care nu se găsea în zonă.

De asemenea, a arătat că nu are cunoștință despre proveniența sumelor de bani, însă știe că A. era avocat și parlamentar. Totodată, martorul AA., audiat inclusiv în fața instanței, a relatat că a urmat un curs de antreprenoriat, ca și inculpatul C., taxele fiind plătite de inculpatul A., precum și că a înființat societatea comercială SC Z. SRL, care desfășura activități de curățenie, sfătuindu-se cu acesta din urmă în scopul obținerii de fonduri europene. Martorul a susținut că atât proiectul societății pe care o administra, cât și cel al SC D. SRL Galați au fost avizate favorabil, că a achiziționat un autoturism în cadrul acestui proiect și, din câte cunoaște din discuțiile cu inculpatul C., și acesta a achiziționat utilaje pentru amenajări peisagistice, însă nu au mai primit banii din cauza începerii urmăririi penale.

Având în vedere aspectele ce rezultă din aceste depoziții, dar și din celelalte acte ale dosarului, Curtea a concluzionat că, atâta timp cât acuzarea nu a realizat o descriere completă a faptelor imputate celor patru inculpați, nu pot fi analizate toate elementele care formează conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare a banilor, atât pe latură obiectivă, cât și subiectivă. Sub acest aspect, a subliniat că, fiind o infracțiune complexă, spălarea banilor vizează atât relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, cât și cele patrimoniale referitoare la circulația licită a bunurilor.

Bunurile care pot face obiectul infracțiunii de spălare a banilor (mobile sau imobile) sunt întotdeauna provenite din săvârșirea de infracțiuni (așa-numitele infracțiuni premisă, predicat), indiferent care ar fi natura acestora, și nu pot fi valorificate "la vedere" pentru că le-ar fi ușor descoperită originea ilicită, scopul fiind acela de a disimula adevărata natură a provenienței lor. Așadar, s-a arătat că, pentru existența infracțiunii de spălare a banilor, este necesară preexistența săvârșirii unei alte/altor infracțiuni din care provin bunurile (bani, imobile).

Pentru ipoteza în care scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii constă în ajutarea persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, este necesar ca subiectul activ să cunoască faptul că bunurile provin din săvârșirea unei infracțiuni, nefiind suficientă constatarea că cel de la care bunurile au fost dobândite este cercetat pentru săvârșirea de infracțiuni, iar subiectul activ cunoștea această împrejurare. Cum, în speță, acuzarea nu a prezentat, nici măcar descriptiv, această situație premisă a infracțiunii de spălare de bani reținută în sarcina celor patru inculpați, instanța de fond a apreciat că este incidentă cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc.

pen., faptele nefiind prevăzute de legea penală. Având în vedere că între datele la care au fost săvârșite faptele imputate inculpaților HH., C., SC D. SRL (16 martie 2012) și B. (5 martie 2012) și data pronunțării hotărârii în fond a intervenit o modificare a normei ce reglementează infracțiunea de spălarea banilor, Curtea de apel, în baza art. 5 C. pen., a considerat că legea penală mai favorabilă acestora este art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 (Rectificarea nr. 187/2012), și noul C. pen. cu care face corp comun, dispoziții care prevăd limite de pedeapsă mai reduse decât vechea reglementare și un regim sancționator mai blând al formei continuate a infracțiunii.

Totodată, ca urmare a dispunerii soluției de achitare față de inculpata SC D. SRL Șendreni, județul Galați, prima instanță, constatând că nu mai subzistă temeiurile care au fundamentat-o, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a suspendării procedurii de insolvență ce formează obiectul dosarului înregistrat sub nr. x/2013 la Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, luată față de persoana juridică prin încheierea din 06 aprilie 2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2016, verificată și menținută succesiv. Deopotrivă, raportat la dispoziția de achitare a inculpatelor B. și SC D. SRL Șendreni, județul Galați, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc.

pen., Curtea a revocat măsurile asigurătorii dispuse prin Ordonanțele procurorului nr. 68/D/P/2012 din 21 martie 2012, 22 martie 2012 și 23 martie 2012. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Iași, criticând-o sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare a inculpaților A., B., C. și SC D. SRL pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a arătat, în esență, sub acest aspect, că, în mod eronat, prima instanță a reținut că procurorul semnatar al actului de sesizare nu a precizat activitățile infracționale din care ar fi provenit folosul material supus procesului de albire, de vreme ce, pe de o parte, referitor la cele patru imobile ce au făcut obiectul unor tranzacții frauduloase, au fost indicate sumele de bani însușite de inculpatul A. (44.000 euro și 256.000 euro în privința bunului din Galați, str. x; 39.000 euro în cazul celui din Galați, str. x; 170.000 RON în legătură cu imobilul din Galați, str. x; 65.000 RON în cazul celui situat în Galați, str. x) și modalitatea în care acesta a ajuns în posesia lor, iar, pe de altă parte, din relațiile (extrasele de cont) transmise la dosar de unitățile bancare unde au fost deschise, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2010, conturi pe numele inculpatului A. sau al Cabinetului său individual de avocatură, rezultă veniturile obținute de acesta și încasările efectuate, precum și maniera în care au fost utilizate, putându-se, astfel, stabili caracterul lor ilicit și încercarea de ascundere, prin operațiunile realizate, a provenienței banilor.

Totodată, s-a susținut că, din mijloacele de probă administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale și al judecății, rezultă vinovăția celor patru inculpați în comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv intenția acestora de a ascunde sursa ilicită a bunurilor. În acest sens, s-a făcut trimitere la situația conturilor aparținând inculpaților B., C., A. și SC D. SRL, astfel cum reiese din extrasele atașate la dosar, la procesele-verbale de redare a comunicațiilor telefonice interceptate în data de 16 martie 2012, la declarațiile primilor doi acuzați și ale martorei W., precum și la relațiile transmise de II. prin adresa nr. x/2017, cu privire la cererea de finanțare introdusă de persoana juridică inculpată pentru proiectul JJ.

2011, concluzionându-se, pe baza acestora, că, deși C. era administratorul de drept al SC D. SRL, activitatea firmei a fost, în realitate, coordonată de inculpatul A., societatea fiind înființată, așadar, în scopul de a disimula originea ilicită a unor sume de bani. Ca atare, s-a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței penale apelate, iar, în rejudecare, condamnarea celor patru inculpați pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la materialul probator administrat în cauză pe întreg parcursul procesului penal, a susținut că acesta dovedește atât săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii predicat (respectiv infracțiunea de înșelăciune), din care provin sumele de bani supuse spălări