ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2709/2017

Asupra contestația de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, judecător la Judecătoria Buzău, a solicitat transferul la Judecătoriile Sectoarelor 5, 3, 6, 4 sau 2 București.

2.1. Prin Hotărârea nr. 336 din 23 martie 2017, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Judecătoria Buzău la Judecătoriile Sectoarelor 5 sau 3 București, formulată de judecător A.

PENTru a pronunța această hotărâre, secția pentru Judecători reținut următoarele:

Din evidențele direcției de specialitate, că la Judecătoria Buzău, instanța de la care se solicită transferul, din cele 34 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 22 de posturi sunt ocupate, iar 12 posturi sunt vacante, dintre acestea unul fiind aferent funcției de vicepreședinte și 3 fiind indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură.

La această instanță, în anul 2016 încărcătura/judecător a fost de 1004 de cauze, față de media națională de 1083 de cauze, iar în aceeași perioadă încărcătura pe schemă a fost de 729 de cauze, spre deosebire de media națională de 874 de cauze pe schemă.

Totodată, la Judecătoria Sectorului 5 București, instanța la care se solicită transferul, din cele 40 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 39 sunt ocupate, iar 1 post este vacant (secția penală).

În anul 2016, la Judecătoria Sectorului 5 București, încărcătura/judecător a fost de 1173 de cauze, față de media națională de 1083 de cauze, iar în aceeași perioadă încărcătura pe schemă a fost de 1014 cauze spre deosebire de media națională de 874 de cauze pe schemă.

De asemenea, la Judecătoria Sectorului 3 București, instanță la care se solicită transferul, din cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schemă, 63 sunt ocupate, iar 3 posturi sunt vacante (2 la secția civilă și unul aferent funcției de vicepreședinte). Prin urmare, sunt efectiv vacante, susceptibile de a fi ocupate prin transfer, 2 posturi de execuție.

În anul 2016, la Judecătoria Sectorului 3 București, încărcătura/judecător a fost de 1140 de cauze, față de media națională de 1083 de cauze, iar în aceeași perioadă încărcătura pe schemă a fost de 855 de cauze spre deosebire de media națională de 874 de cauze pe schemă.

În privința Judecătoriilor Sectoarelor 6, 4 și 2 București nu există posturi de execuție vacante, astfel că cererea pentru aceste instanțe urmează a fi analizată până la finalul lunii, prin raportare la eventualele posturi ce se vor vacanta la aceste instanțe ca urmare a admiterii unor cereri de transfer, potrivit celor stabilite prin Hotărârea secției nr. 228 din 14 februarie 2016.

Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Buzău și Judecătoria Buzău au exprimat puncte de vedere nefavorabile transferului domnului judecător, iar Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 3 și Judecătoria Sectorului 5 București au avizat favorabil aceeași cerere.

Secția pentru judecători, analizând cele 3 cereri de transfer formulate de la Judecătoria Buzău, a apreciat că se impune admiterea prioritară a transferului doamnei judecător B., cu consecința respingerii celorlalte solicitări, inclusiv a domnului judecător A. (remarcând faptul că vechimea sa la instanță este net inferioară (1 an și 1 lună față de 3 ani și 2 luni) chiar dacă vechimea în funcție este de 4 ani și 5 luni.

În plus, analizând comparativ cererile formulate pentru Judecătoriile Sectoarelor 3 și 5 București, s-a constatat că Judecătoria Buzău are unul dintre cele mai mici grade de ocupare a schemei de personal dintre instanțele de la care se solicită transferul.

Așa fiind, raportând interesele personale ale magistratului la interesul general - buna funcționare a justiției, în scopul menținerii unui just echilibru între acestea, secția a apreciat că, în prezent, nu este oportună aprobarea cererii formulate de domnul judecător A.

2.2. Prin Hotărârea nr. 515 din 4 mai 2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de judecător A. împotriva Hotărârii nr. 336 din 23 martie 2017 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

În considerentele hotărârii contestate au fost avute în vedere, concomitent, toate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, inclusiv situația instanței, fără a fi ignorate motivele personale și profesionale ale magistratului.

În același timp, s-a ținut seama de faptul că 3 judecători de la Judecătoria Buzău au solicitat transferul de la această instanță.

În concret, s-a evidențiat situația Judecătoriei Buzău, instanță la care încărcătura pe judecător s-a situat în anul 2016 peste națională și la care, în prezent, există 8 posturi de execuție efectiv vacante, aspecte ce nu ar justifica, privite exclusiv, vacantarea unui alt post de judecător.

În plus, s-a subliniat că dintre cei trei magistrați menționați, cea mai mare vechime la instanță o are doamna judecător B., respectiv 3 ani și 2 luni, domnul judecător A. și doamna judecător C. având o vechime la instanță de 1 an și 1 lună.

Totodată, s-a reținut că petentul a formulat, în perioada stagiaturii sale, mai multe cereri de numire în, toate respinse de către Plen.

Ulterior numirii în funcția de judecător, contestatorul a formulat mai multe cereri de transfer, toate respinse, iar principalul argument a fost, pe lângă situația dificilă și lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău, vechimea redusă la instanță a contestatorului.

Plenul a subliniat că în lunile octombrie 2016, februarie 2017 și martie 2017, secția pentru judecători a admis 6 cereri de transfer ale unor judecători de la această instanță, formulate însă de magistrați cu o vechime în funcție și/sau la instanță mult mai mare decât cea a domnului judecător, făcându-se referire la Hotărârile secției pentru judecători nr. 1116 din 25 octombrie 2016 și nr. 95 din 09 februarie 2017.

Totodată, în sesiunea de transferuri din luna martie 2017, a fost admisă o altă cerere de transfer de la Judecătoria Buzău, respectiv cererea doamnei judecător B., în considerarea, în special a vechimii sale la instanță.

Prin urmare, Plenul a apreciat că susținerile contestatorului privind ignorarea priorității cererii sale nu pot fi primite. Magistrații menționați, cărora le-au fost admise cererile de transfer au invocat, de asemenea, motive personale în susținerea lor, având un interes propriu în funcționarea la o altă instanță.

Referitor la susținerile privind prioritatea cererii sale față de cea a doamnei judecător B., ca urmare a lipsei interesului actual în ceea ce privește această ultimă cerere, de asemenea, s-a reținut că nu sunt întemeiate, criteriul vechimii superioare la instanță a doamnei judecător nu poate fi înlăturat de criteriul domiciliului contestatorului, iar faptul că aceasta are raporturile de muncă suspendate nu conduce la lipsa de actualitate a interesului, suspendarea putând înceta oricând.

Nu în ultimul rând, Plenul a avut în vedere faptul că argumentele invocate în susținerea lipsei de previzibilitate în admiterea unei cereri de transfer, în condițiile în care anterior, în ciuda situației instanței au fost avute în vedere și interesele personale ale magistraților, apar ca nefondate.

Consiliul, în calitatea sa de manager al resurselor umane ale instanțelor, a considerat că nu poate satisface exclusiv interesele personale ale unui magistrat, indiferent care ar fi consecințele.

În concluzie, s-a apreciat că hotărârea secției pentru judecători este legală și temeinică.

II. Calea de atac exercitată

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A. a solicitat anularea HPCSM nr. 515 din 04 mai 2017 și a HPCSM nr. 336 din 23 martie 2017, prin care a fost respinsă cererea de transfer la Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Sectorului 5 București, pentru exces de putere.

Contestatorul critică cele reținute de Plenul CSM referitoare la vechimea redusă la instanță, ce reprezintă unul dintre motivele respingerii cererii sale de transfer, arătând că a formulat astfel de cereri după o lună de la numirea la Judecătoria Buzău, întrucât, pe lângă dorința de a se întoarce acasă, există o practică a intimatului în materie, prin care s-a aprobat transferul unor colegi de promoție, în unele cazuri după numai opt zile de la numirea în funcție (HCSM nr. 79 din 21 ianuarie 2014).

În sesiuni ulterioare, arată contestatorul, intimatul a admis transferul după o lună/opt luni/un an/un an și o lună, indicându-se la fila trei din contestație și numărul hotărârilor emise.

Concluzionează contestatorul că, în perioada ianuarie 2016 - martie 2017, intimatul a hotărât transferul a 15 judecători, colegi de promoție, dar de fiecare dată, cererea sa a fost respinsă cu motivația vechimii reduse, de unde rezultă că nu a beneficiat de egalitate de tratament față de colegii săi de promoție.

În ceea ce privește lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău invocată de intimat, contestatorul susține că la sesiunea de numire a procurorilor în funcția de judecător, sesiune desfășurată la câteva zile după respingerea cererii sale de transfer, au fost formulate patru solicitări de către procurori pentru a fi numiți în funcția de judecător la Judecătoria Buzău, însă a fost admisă o singură cerere.

De asemenea, contestatorul evidențiază că la mai puțin de o lună de la data respingerii cererii sale, Plenul CSM a respins cererea de menținere în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani, formulată de un judecător de la Judecătoria Buzău, cu motivarea că posturile vacante vor fi ocupate prin procedurile legale prevăzute de lege, respectiv cereri de transfer, opțiuni ale candidaților în urma concursului de admitere în magistratură, cereri de numire a procurorilor în funcția de judecător.

Mai mult, în motivarea HSJCSM nr. 390 din 23 martie 2017, prin care s-a admis transferul unei colege de la Judecătoria Buzău la Judecătoria Pitești, s-a arătat că volumul de activitate al Judecătoriei Buzău este inferior mediei naționale, deși sunt 12 posturi de judecător vacante.

Prin contestația formulată se critică susținerea intimatului cuprinsă în hotărârile atacate, prin care se arată că secția pentru judecători a admis cererile de transfer a șase judecători care aveau însă o vechime în funcție și/sau la instanță mult mai mare decât a contestatorului.

La aceeași ședință din martie 2017, în care a fost respinsă cererea contestatorului, intimatul a hotărât transferul unei colege de promoție, D., de la Judecătoria Slobozia la Judecătoria Sectorului 3 București, reținându-se că aceasta are o vechime mai mare în funcție, de 4 ani și 5 luni.

În cuprinsul HSJCSM nr. 400 din 23 martie 2017 prin care s-a respins în aceeași sesiune solicitarea de transfer a lui E. de la Judecătoria Slobozia la Judecătoria Sectorului 3 București, s-a reținut că este prioritară cererea formulată de numita D., care are o vechime în funcție de 4 ani și 5 luni.

Însă, dna judecător B. (care a fost transferată de la Judecătoria Buzău la Judecătoria Sectorului 3 București) și dl. Judecător E., au aceeași vechime în funcție și la instanță și sunt colegi de promoție.

Dacă în cazul Judecătoriei Slobozia s-ar fi luat în considerare criteriul vechimii la instanță, astfel cum s-a întâmplat la Judecătoria Buzău, cel care ar fi avut câștig de cauză ar fi fost dl. Judecător E. ce avea 3 ani și 2 luni vechime la instanță, față de 1 an și 1 lună vechime a dnei judecător D.

Per a contrario, dacă în cazul Judecătoriei Buzău s-ar fi luat în considerare vechimea în funcție (cazul Judecătoriei Slobozia), cel care ar fi avut câștig de cauză ar fi fost contestatorul, deoarece dna judecător B. avea o vechime la instanță de 3 ani și 2 luni.

Contestatorul susține astfel că intimatul a aplicat în mod discreționar criteriile regulamentare și nu i s-a acordat egalitate de tratament față de cererea dnei judecător D.

În plus, contestatorul evidențiază faptul că avizele sale au fost pozitive, în schimb dna judecător D. a primit avize negative, inclusiv de la Judecătoria Sectorului 3 București unde a fost transferată.

Un alt argument prezentat de contestator este acela că toate cererile sale anterioare au fost respinse motivându-se situația dificilă a Judecătoriei Buzău, deși alți cinci colegi au fost transferați la alte instanțe.

Se mai invocă faptul că intimatul nu a analizat cumulativ criteriile enumerate limitativ de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor aprobat prin HPCSM nr. 193/2006, ci a analizat și a avut în vedere un singur criteriu, singurul de natură să o avantajeze pe dna judecător B., vechimea la instanță.

Dacă se analizează situația Judecătoriei Buzău la sesiunea din 21 martie 2017, rezultă că secția pentru judecători a adoptat o hotărâre contradictorie față de cele adoptate la precedenta sesiune de transferuri, când cererea judecătoarei B. fost respinsă cu motivația că nu va desfășura activitate de judecată efectivă, întrucât se află în concediu de maternitate, situația menținându-se și la sesiunea ulterioară, când a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător.

În fine, contestatorul critică exprimarea părtinitoare a intimatului, care consideră că urmărește doar scopul de a funcționa la o instanță sau parchet din București, fără a ține seama de interesele altor colegi sau de al justiției, în ansamblu.

Mai precizează contestatorul că este stabilit în București de 10 ani, că nu are nicio rudă în orașul Buzău și nu intenționează să se stabilească, iar distanța dintre cele două localități este de 230 km. dus-întors și presupune costuri financiare ridicate.

III. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Printr-o primă critică, contestatorul susține că nu a beneficiat de egalitate de tratament față de colegii săi de promoție, cărora li s-au admis cereri de transfer la scurt timp după numirea în funcție (între 8 zile și 1 an și o lună), iar cererile sale au fost respinse datorită vechimii reduse la instanță.

Critica este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale incidente în speță ce reglementează transferul judecătorilor și procurorilor aprobate prin HPCSM nr. 193/2006 permit autorității competente să aibă o marjă largă de apreciere atunci când analizează astfel de cereri.

Astfel, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor, sunt avute în vedere anumite criterii care nu sunt prevăzute într-o anumită ordine de prioritate, oricare dintre acestea într-un anumit caz concret putând fi criteriul decisiv ce a condus la admiterea/respingerea cererii.

Totodată, analizarea cererilor de transfer se face ținând seama de numărul acestora, de situația instanței de la care se cere transferul, dar și de situația instanței la care se solicită transferul.

Mai precis, cererea contestatorului a concurat atât cu cererile formulate de la Judecătoria Buzău, cât și cu cererile formulate de alți judecători pentru Judecătoriile sectoarelor 5 sau 3 București.

În cadrul unei sesiuni de transferuri se face o analiză comparativă a criteriilor de vechime în funcție/la instanță în strânsă legătură cu cererile formulate, fără a fi obligatoriu pentru autoritatea competentă să țină seama că prin hotărâri anterioare au fost admise cererile de transfer ale unor judecători ce aveau o vechime mică.

Principiul egalității de tratament presupune existența unor condiții identice, însă situația colegilor de promoție ai contestatorului a fost analizată cu ocazia soluționării cererilor acestora, comparativ cu cele ale judecătorilor care au fost formulate în aceeași sesiune de transferuri.

Contestatorul nu a concurat cu aceștia, de unde rezultă că această critică va fi respinsă.

În ceea ce privește lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău, din actele dosarului rezultă faptul că Judecătoria Buzău are unul dintre cele mai mici grade de ocupare a schemei de personal dintre instanțele de la care s-a solicitat transferul.

Această împrejurare nu poate fi contrazisă prin faptul că intimatul a respins o cerere de menținere în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani sau cereri ale unor procurori de transfer în funcții de judecător la Judecătoria Buzău, deoarece de la această instanță se formulează numeroase cereri de transfer ale unor persoane cu vechime mică în funcție/instanță, în perioada analizată existau 12 posturi vacante.

De asemenea, intimatului nu i se poate reproșa că a respins astfel de cereri, doar pentru motivul că există posturi vacante la judecătorie.

Interesul înfăptuirii justiției este acela ca posturile de judecător/procuror să poată fi ocupate de persoane care îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege.

Referitor la faptul că intimatul a precizat următoarele:

"Plenul remarcă faptul că, așa cum susține și contestatorul, în lunile octombrie 2016, februarie 2017, martie 2017, secția pentru judecători a admis șase cereri de transfer ale unor judecători de la această instanță, formulate însă de magistrați cu o vechime în funcție și/sau la instanță mult mai mare decât cea a domnului judecător", nu denotă o lipsă de consecvență și predictibilitate în aplicarea criteriilor regulamentare referitoare la transferul judecătorilor și procurorilor.

În concret, în ceea ce o privește pe dna judecător D., vechimea în funcția de judecător era de 4 ani și 5 luni, vechime la instanță 1 an și o lună, motivele personale reținute, fiind acelea de efectuare a navetei pe o distanță de 250 km., domiciliul în București, căsătorită, există cereri de transfer ale altor persoane la Judecătoria Slobozia.

Situația contestatorului este într-adevăr identică cu cea a dnei judecător D. în privința vechimii în funcție - 4 ani și 5 luni și a vechimii la instanță - 1 an și o lună.

Judecătorul E., conform HSJCSM nr. 400 din 23 martie 2017 avea o vechime în funcție de 3 ani și 2 luni, cererea acestuia a fost respinsă, deoarece dna judecător D. avea o vechime mai mare în funcție, de 4 ani și 5 luni.

În privința dnei judecător B. s-a reținut o vechime la instanță de 3 ani și 2 luni.

De remarcat că intimatul a analizat toate criteriile de departajare înscrise în art. 3 din Regulament, iar criteriul vechimii nu a fost singurul avut în vedere.

Astfel, situația celor doi judecători care au formulat cereri de transfer de la Judecătoria Slobozia nu este identică, cum nu este identică nici situația dlui judecător E. cu cea a dnei B. de la Judecătoria Buzău.

În privința avizelor obținute de candidați, acestea nu sunt conforme, astfel că intimatul are posibilitatea să aprecieze situația fiecăruia, prin raportare la toate criteriile analizate.

Contestatorul consideră, printr-o altă critică adusă hotărârilor atacate, că intimatul nu a analizat cumulativ criteriile enumerate de art. 3 din Regulament, ci a avut în vedere un singur criteriu, vechimea la instanță.

De asemenea, faptul că dna judecător B. este căsătorită și are un copil, reprezintă o circumstanță personală care poate conduce la luarea unei hotărâri de admitere a cererii de transfer a acesteia.

Motivarea admiterii cererii de transfer a dnei judecător B. la sesiunea din martie 2017 nu este contradictorie cu cea reținută în Hotărârea nr. 111 din 09 februarie 2017, deoarece cu acea ocazie s-au analizat comparativ cererile a cinci judecători, fiind preferat cel cu vechimea cea mai mare în funcție, iar cele arătate în privința judecătoarei reprezintă o motivare subsidiară (faptul că aceasta se află în concediu pentru creșterea copilului și nu va activa efectiv în perioada următoare).

În situația de față, prin HSJCSM nr. 336 din 23 martie 2017, s-a reținut că dna judecător B. are cea mai mare vechime în instanță față de ceilalți solicitanți printre care și contestatorul, astfel încât soluția nu era lipsită de predictibilitate, deoarece în ambele cazuri s-a ținut seama de vechimea cea mai mare, fie la instanță, fie în funcție.

Cu privire la exprimarea "părtinitoare" a intimatului în legătură cu scopul cererilor formulate de contestator, se constată lipsa de temeinicie a criticii, sensul celor afirmate fiind acela de a evidenția modul în care se analizează cererile de transfer în general, ținându-se seama de justiție în ansamblul său, dar și de interesele celorlalți solicitanți.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că prin hotărârile atacate, intimatul a respectat întru totul dispozițiile legale incidente, dreptul de apreciere a fost exercitat în conformitate cu prerogativele și atribuțiile sale, fără să fie incidente disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, referitoare la excesul de putere.

Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată, contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 515 din 4 mai 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârii nr. 336 din 23 martie 2017 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT