ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 37/P din data de 09 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de "trafic de influență".

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe o perioadă de 1 an, pedeapsă care se execută numai în cazul revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen., a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) alin. (1) din C. pen., pedeapsă care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen., a fost suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 92 C. pen., a fost stabilit termen de supraveghere a condamnatului de 3 ani, termen care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost desemnat organ de supraveghere a condamnatului Serviciul de Probațiune Constanța.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Constanța la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile,

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus condamnatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii Constanța sau la Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. Apostol Andrei" Constanța.

S-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., să fie comunicate de către condamnat Serviciului de Probațiune Constanța.

Conform art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora "dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, se revocă suspendarea și se dispune executarea pedepsei".

În baza art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de "favorizarea făptuitorului" prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni prev. de art. 38 C. pen.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost confiscată de la inculpat suma de 3800 RON - obiect al infracțiunii.

Conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului marca x, seria șasiu x, cu nr. înmatriculare x, luată prin ordonanța DNA nr. x/P/2016 până la concurența sumei de 3800 RON.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost desființate înscrisurile false - contractul de asistență juridică seria x, nr. y/02.06.2016 (aflat în dosarul de urmărire penală, fila x).

Conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța nr. x/P/2016 emis la data de 03.07.2017, inculpatul A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de "trafic de influență" prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. și "favorizarea făptuitorului" prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., prin aceea că în luna mai 2016, a pretins suma de 1000 euro de la denunțătorul B., prin intermediul fratelui acestuia, din care, la data de 20.06.2016, a primit efectiv suma de 3800 RON, afirmând că are influență asupra unor lucrători de poliție din cadrul BCCO Constanța, pe care îi poate determina să furnizeze informații pe care le dețin despre infracțiunile de trafic de droguri pe care le investighează, informații pe care apoi să le transmită denunțătorului, care să formuleze denunț în temeiul lor și să beneficieze de cauzele de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzute în legislația specială și că în luna iunie 2016, a dat un ajutor făptuitorului B., inculpat și arestat preventiv într-o altă cauză, pentru infracțiuni de șantaj și proxenetism, constând în furnizarea contra cost de informații privind infracțiuni de trafic de droguri, pe care făptuitorul să le folosească pentru a obține înjumătățirea limitelor de pedeapsă, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia, conform limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care era cercetat.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. x/P/CP/25.09.2017, respingându-se cererile și excepțiile formulate de către apărare, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2016 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, respectiv a rechizitoriului din 03.07.2017 și s-a dispus începerea judecății. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea contestației formulată de inculpatul A. ca nefondată prin Încheierea nr. 826/10.10.2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

La data de 19 februarie 2019, respectiv la primul termen la care procedura de citare a fost legal îndeplinită și cauza în stare de judecată, în temeiul art. 374 alin. (1) C. proc. pen., în ședință publică, s-a dat citire actului de sesizare, după care, conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen., punându-i-se în vedere inculpatului că poate solicita judecata numai pe baza probelor efectuate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul A. a declarat că nu recurge la procedura simplificată.

Astfel, s-a procedat la desfășurarea cercetării judecătorești în condițiile art. 374 alin. (5) - (10) C. proc. pen., administrându-se proba testimonială prin audierea martorilor B., C., D., E., F., G., respectiv expertiză criminalistică informatică la nivelul Institutul Național de Expertize Criminalistice București, precum și audierea inculpatului A..

Prin urmare, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În luna aprilie - mai 2016, martorul denunțător B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Constanța, aflând că ar fi putut să îi furnizeze informații privind traficul de droguri pentru depunerea unui denunț pe baza căruia să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsa conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cauza penală în care era acuzat și arestat preventiv pentru infracțiuni de "șantaj și proxenetism" (dosar penal în cercetarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia), aflând, în timp ce era în Penitenciarul Poarta Albă, că inculpatul pretindea sume de bani pentru asemenea servicii, lăsând să se creadă că are influență asupra ofițerilor de poliție din cadrul BCCO Constanța care i-ar furniza datele necesare. În continuare, inculpatul A. a fost contactat telefonic de martorul C., fratele martorului denunțător, după care s-au întâlnit și au convenit asupra sumei de 1 000 Euro pretinsă de inculpat cu condiția ca martorul C. să ia legătura "cu oamenii care urmau să organizeze flagrantul", inculpatul explicând că putea "ajuta la înjumătățirea pedepsei martorului denunțător" având, pe de o parte, cunoștințe la DIICOT, iar pe de altă parte, "pe cineva care putea cumpăra droguri".

Conform înțelegerii, la data de 20.06.2016, la inițiativa și contactați de inculpatul A., martorul C. s-a întâlnit cu martorii F. și G. (acesta încunoștințat de martorul F.) pe terasa unui local din stațiunea Eforie Nord, întărindu-i convingerea că urma să se organizeze "flagrantul" cu privire la care fratele său să formuleze denunțul; cu ocazia întâlnirii, martorii F. și G. nu și-au declinat vreo calitate, martorul C. crezând că ar fi fost de la poliție deoarece "inculpatul tot timpul spunea că are cunoștințe".

S-a mai reținut că, în aceeași zi, martorul C. i-a dat suma de 3800 RON inculpatului care a eliberat chitanță și a perfectat contractul de asistență juridică seria x, nr. y/02.06.2016. Ulterior, inculpatul a redactat un denunț pe care l-a prezentat la penitenciar martorului B. pentru a-l semna și, apoi, l-a depus la parchet.

Presat de martorii B., C., pentru a le întări convingerea că își va respecta "obligația", inculpatul le spunea că face demersuri, deplasându-se cu martorul D. (ofițer BCCO) la penitenciar, chestionându-l pe martorul E. în legătură cu stadiul cercetărilor în urma denunțului, asigurându-i că "treaba mergea".

Prima instanță a menționat că potrivit art. 5 C. proc. pen., art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe constatate prin mijloace obținute potrivit art. 100, art. 101 C. proc. pen. în mod legal, sub sancțiunea înlăturării lor în caz contrar.

Or, s-a precizat că situația de fapt anterior descrisă este confirmată de următoarele mijloace de probă, administrate conform legii, atât în cursul urmăririi penale: declarațiile martorului denunțător B. B., declarațiile martorilor C., D., E., G., F., înscrisuri (contractul de asistență juridică seria x, nr. y/02.06.2016), declarațiile inculpatului A., cât și pe parcursul cercetării judecătorești: declarațiile martorului denunțător B., declarațiile martorilor C., D., E., F., G., declarațiile inculpatului .

S-a arătat că, la cererea apărării, față de raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert H., care a concluzionat unele neconcordanțe între înregistrări, interceptări și procesele-verbale de redare, respectiv vulnerabilități ale mijloacelor de înregistrare sau mediilor de stocare, instanța de fond a admis efectuarea unei expertize criminalistice. Potrivit raportului de expertiză, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a concluzionat că "nu se poate stabili dacă s-au efectuat modificări asupra înregistrărilor, iar corespondența de interes poate fi verificată folosindu-se codurile hash calculate în tabele comparându-le cu cele înscrise în procesele-verbale din dosar".

Judecătorul fondului a menționat că, în condițiile în care expertul judiciar a concluzionat că nu se poate răspunde științific din motive obiective, neinfirmând concluziile expertului parte H. din raportul de expertiză extrajudiciară și punctul de vedere la expertiza judiciară, nu se poate da relevanță înregistrărilor audio în mediul ambiental și proceselor-verbale de redare, interceptărilor telefonice și proceselor-verbale de redare .

Însă, s-a arătat că apărarea inculpatului referitoare la valabilitatea contractului de asistență juridică încheiat cu martorul denunțător pentru redactare, depunerea și asistarea denunțătorului, este contrazisă de declarațiile martorilor B. și C. care au precizat în mod constant că inculpatul a pretins și încasat suma de 3800 RON pentru facilitarea înjumătățirii pedepsei prin obținerea de informații privind traficul de droguri profitând de influența pe care ar avea-o asupra ofițerilor BCCO, afirmații susținute și de activitatea de contactare și organizare a întâlnirii martorului C. cu martorii F. și G. în stațiunea Eforie Nord din 20.06.2016.

De asemenea, s-a considerat că în ceea ce privește susținerile inculpatului că actele sale se circumscriu obligațiilor profesionale, acestea nu sunt credibile în condițiile în care preocupările vizând eventualul "flagrant", fără a prezenta persoanele implicate date de identitate, ocupații, printre acțiunile de "convingere" a martorului C. prealabil "perfectării" contractului de asistență juridică, au fost de natură să îl facă pe acesta să creadă că ar avea influență asupra "oamenilor care urmau să organizeze flagrantul". Fiind de notorie competența DIICOT, BCCO, cum avocații nu pot organiza "flagranturi", s-a apreciat că este evident că inculpatul a urmărit, chiar dacă nu a precizat, ca martorul C. să presupună că este pus în legătură cu reprezentanți ai autorităților competente.

Instanța de fond a constat că, în drept, fapta inculpatului A. de a pretinde și primi de la denunțătorul B., prin intermediul fratelui acestuia, la data de 20.06.2016, suma de 3800 RON, lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor din cadrul BCCO Constanța să îi furnizeze informații privind traficul de droguri pentru depunerea unui denunț pe baza căruia să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsa conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cauza penală în care era acuzat și arestat preventiv pentru infracțiuni de "șantaj și proxenetism" (dosar penal în cercetarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "trafic de influență" prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen.

S-a menționat că, raportat la textul incriminator, sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. constă în acțiunea inculpatului de a pretinde de la denunțător și primi prin intermediul martorului C. suma de 3800 RON, lăsând să creadă că avea influență asupra polițiștilor BCCO, concomitent cu promisiunea de a-i determina să îi dea informații privind traficul de droguri pentru depunerea unui denunț pe baza căruia să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsa conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cauza penală în care era acuzat și arestat preventiv.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma incriminatoare, respectiv desfășurarea actului de justiție în condiții de legalitate, probitate profesională a anchetatorilor.

S-a precizat că fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).

În legătură cu latura subiectivă, prima instanță a constatat că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Prin urmare, s-a apreciat că din actele dosarului rezultă fără urmă de îndoială că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, impunându-se condamnarea inculpatului A. potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen., fiind nefondată cererea de achitare pentru infracțiunea de trafic de influență.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. printre care și gravitatea faptei - dată de modalitatea de comitere a acesteia, profitând de calitatea de apărător, de starea de arest în care se afla martorul denunțător, valoarea relativ ridicată a sumei obiect al infracțiunii, Curtea de Apel Constanța a considerat că pedeapsa trebuie să fie mai aspră, de natură să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate, dar și să asigure prevenția generală și reeducarea inculpatului.

Instanța de fond a apreciat că la stabilirea modalității de executare a pedepsei, circumstanțele personale ale inculpatului, fără antecedente penale sau alte abateri, fapta penală fiind un act izolat în conduita acestuia, conduc la concluzia că reeducarea sa este posibilă fără executare în regim privativ, fiind suficientă o formă mai puțin restrictivă de libertate, prev. de art. 91 C. pen. cu supravegherea pe o perioadă determinată a inculpatului de către autoritățile statului și supunerea măsurilor prev. de art. 93 alin. (1), (2), (3) C. pen., precum atragerea atenției inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (4) din C. pen.

În opinia primei instanțe, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii pentru o faptă de corupție incompatibilă cu statutul moral al unui avocat, cu dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice numite, precum și cu dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, impune aplicarea pedepsei complementare în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută numai în cazul revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei principale și accesorii în baza art. 65 din C. pen., a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) alin. (1) din C. pen., pedeapsă care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

Totodată, instanța de fond a menționat că, în baza art. 291 alin. (2) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000, se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 3800 RON, obiect al infracțiunii, conform art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., se va menține măsura asigurătorie a sechestrului luată prin ordonanța DNA nr. x/P/2016 până la concurența sumei de 3800 RON, iar potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen., se vor desființa înscrisurile folosite la comiterea faptei - contractul de asistență juridică seria x, nr. y/02.06.2016 (aflat în dosarul de urmărire penală, fila x).

În legătură cu infracțiunea de "favorizarea făptuitorului" prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată prin același rechizitoriu, prin aceea că "în luna iunie 2016, a dat un ajutor făptuitorului B., inculpat și arestat preventiv într-o altă cauză, pentru infracțiuni de șantaj și proxenetism, constând în furnizarea contra cost de informații privind infracțiuni de trafic de droguri, pe care făptuitorul să le folosească pentru a obține înjumătățirea limitelor de pedeapsă, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia, conform limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care era cercetat", instanța de fond a apreciat că nu sunt probe în susținerea acuzației.

S-a menționat că, într-adevăr, actele și lucrările dosarului dovedesc că inculpatul a pretins și primit suma de bani lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor din cadrul BCCO Constanța care să îi furnizeze informații privind traficul de droguri pentru depunerea unui denunț pe baza căruia să beneficieze martorul denunțător de reducerea limitelor de pedeapsa conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cauza penală în care era acuzat și arestat preventiv pentru infracțiuni de "șantaj și proxenetism" (dosar penal în cercetarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia), însă s-a considerat că nu sunt probe din care să rezulte latura obiectivă a infracțiunii.

Potrivit art. 269 C. pen., fapta de favorizare presupune "ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate".

Or, prima instanță a apreciat că nu sunt probe că "informațiile" privind presupuși traficanți de droguri date de către inculpat erau verosimile, că puteau dovedi fapte de trafic de droguri și traficanți așa încât să constituie un real "ajutor" pentru martorul B. câtă vreme "denunțul" nu este de natură să asigure în numai în materialitatea lui vreunul dintre scopuri - împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Astfel, instanța de fond a concluzionat că în lipsa dovedirii vreunei acțiuni efective, concrete de ajutorare a martorului denunțător, nu se poate reține existența faptei de "favorizarea făptuitorului" și, pe cale de consecință, inculpatul nu poate fi tras la răspundere penală, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen.

*****

Împotriva Sentinței penale nr. 37/P/09.03.2020 a Curții de Apel Constanța au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 04.12.2020, fiind stabilit prim termen de soluționarea la data de 22.01.2021, ocazie cu care, la cererea inculpatului de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, pricina a fost amânată pentru termenul de judecată din data de 19.02.2021, când, la interpelarea Înaltei Curți, apelantul intimat inculpat A. a arătat că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, precizând că menține declarațiile date anterior în cauză, aspecte ce au fost consemnate și în cuprinsul unei declarații aflate la dosarul cauzei. La același termen, instanța de apel a constatat că apelantul intimat inculpat A. nu a solicitat probe în apărare, iar față de cererea de probe constând în audierea a trei martori solicitată de către reprezentantul Ministerului Public, după deliberare, Înalta Curte a apreciat ca fiind oportună în cauză doar audierea martorilor B. și C., astfel că în vederea administrării probei testimoniale încuviințate, s-a acordat termen de judecată la data de 05.03.2021. Față de lipsa martorilor la termen menționat, pricina a fost amânată pentru termenul de judecată fixat la data de 16.04.2021, când s-a procedat la audierea martorului B. și totodată, având în vedere lipsa martorului C., în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de poliție cu prilejul realizării mandatului de aducere emis de instanță pe numele martorului arătându-se că acesta este plecat în străinătate, nefiind cunoscută data revenirii lui în țară și totodată luându-se și concluziile apărării pe acest aspect, în temeiul art. 381 alin. (7) C. proc. pen., instanța a dispus citirea depozițiilor martorului C. date în cursul urmăririi penale. Cu prilejul dezbaterilor asupra apelurilor declarate în cauză, ce au avut loc la termenul din data de 16.04.2021, s-au luat concluziile reprezentantului parchetului și ale apărării apelantului inculpat, acestea fiind redate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.

Apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. desființarea sentinței atacate și în urma rejudecării, pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul A. să fie condamnat și pentru comiterea infracțiunii de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 din C. pen.

În susținerea apelului declarat s-a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu este întrunită latura obiectivă a infracțiunii de favorizare a făptuitorului, întrucât din probele administrate a rezultat că inculpatul a redactat un denunț în numele lui B., pe care l-a depus ulterior la parchet, scopul urmărit fiind acela al obținerii beneficiului prevăzut de art. 19 din Legea nr. 682/2002. S-a arătat că potrivit textului de incriminare este suficientă urmărirea scopului îngreunării tragerii la răspundere penală, fără a fi necesar și realizarea acestuia. Întrucât denunțul depus viza comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri și putea conduce la identificarea unor suspecți, acesta era de natură să atragă beneficiul cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, astfel încât acțiunea inculpatului A. s-a concretizat într-un ajutor dat numitului B. în scopul îngreunării tragerii la răspundere penală.

Apelantul-inculpat A. a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, arătând că pe de-o parte hotărârea nu este motivată suficient, fiind indicate în mod generic probele care au condus la pronunțarea soluției, fără realizarea unei analize a acestora, iar pe de altă parte, că s-a realizat o modificare a bazei factuale avută în vedere la momentul trimiterii în judecată, depășindu-se astfel limitele judecății, astfel cum sunt definite de art. 371 C. proc. pen. În concret, apelantul-inculpat a arătat că prin rechizitoriu, în sarcina sa s-a reținut că a afirmat că are influență asupra unor lucrători de poliție, în timp ce prima instanță a reținut că din probele administrate a rezultat că acesta a lăsat să se creadă că are influență asupra funcționarilor menționați, astfel încât a fost încălcat caracterul echitabil al procesului penal, prin depășirea limitelor impuse de art. 371 C. proc. pen.

Totodată, apelantul-inculpat a solicitat în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. desființarea hotărârii atacate și, în urma reevaluării ansamblului probator, să se dispună achitarea sa în baza art. 16 lit. a), b) teza a II-a sau lit. c) C. proc. pen., iar sub aspectul laturii civile a cauzei, să se constate că art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost abrogat prin art. 79 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen. să se dispună înlăturarea măsurii confiscării sumei de 3.800 de RON, a măsurii desființării înscrisului reprezentat de contractul de asistență juridică seria x nr. y/02.06.2016 și ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituită asupra autoturismului prin ordonanța nr. x/P/2016.

În motivarea apelului declarat, apelantul-inculpat a arătat că declarațiile martorilor B. și C. au fost lipsite de consecvență și din probele administrate nu a rezultat că inculpatul le-ar fi promis acestora că va interveni în vreun fel asupra unor alte persoane în scopul obținerii unui rezultat favorabil ca urmare a formulării unui denunț de către primul martor. De asemenea, s-a susținut că din probele administrate în cauză a rezultat că informațiile din cuprinsul denunțului nu au fost obținute de către apelantul-inculpat A., ci de către C. în urma discuțiilor purtate cu alte persoane cu ocazia unei întâlniri pe o terasă din localitatea Eforie, iar suma de bani cerută acestuia a reprezentat onorariul avocațial aferent contractului prin care se acorda asistență juridică fratelui acestuia, B., în vederea depunerii denunțului și valorificării acestuia în cauza în care era judecat.

Apelantul-inculpat a mai arătat că în condițiile în care martorul C. a fost autorizat colaborator de către organele de urmărire penală și instruit să înregistreze discuțiile purtate, acestea din urmă nu s-au limitat la o investigare pasivă a presupusei activități infracționale, ci contrar dispozițiilor art. 101 C. proc. pen., au exercitat o influență asupra denunțătorilor, realizând o provocare la comiterea infracțiunilor. În acest context, apelantul-inculpat a făcut referire și la înregistrările aflate la dosar și pe care, în urma întocmirii în cauză a unei expertize criminalistice și a depunerii unei expertize extrajudiciare, prima instanță nu le-a avut în vedere la soluționarea cauzei, susținând că nu se poate stabili autenticitatea acestora.

Referitor la acuzația de comitere a infracțiunii de favorizare a făptuitorului, apelantul-inculpat a susținut că simpla depunere a denunțului nu era suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 269 C. proc. pen., că aceasta nu poate reprezenta o îngreunare a tragerii la răspundere penală, ci constituie doar o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă și că nu a furnizat informații lui B. și nu i-a dat ajutor acestuia, respectiv nu a creat o stare de pericol pentru justiția penală.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și, în limitele impuse de art. 417 C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține următoarele:

Sub un prim aspect, referitor la motivul de apel vizând lipsa motivării hotărârii atacate, Înalta Curte reține că acesta nu este fondat, sentința pronunțată de prima instanță cuprinzând elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției pronunțate. Astfel, din cuprinsul hotărârii rezultă că instanța de fond a administrat un amplu probatoriu și în baza propriei analize, a reținut ca fiind dovedită baza factuală care a condus la aprecierea în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. și întrunirea condițiilor angajării răspunderii penale.

Dispozițiile legale în materia conținutului și întinderii motivării nu impun și o anumită amploare a expunerii ori un anumit stil de redactare, ci numai evocarea clară a raționamentului pe baza sumei argumentelor și nu se opun unei prezentări esențializate, dacă aceasta cuprinde toate argumentele care au condus la soluția instanței. Câtă vreme, judecătorul de fond a arătat explicit starea de fapt, probele analizate în dovedirea acesteia, iar faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate și atrag răspunderea penală a persoanei acuzate, nu se poate reține că hotărârea nu este motivată.

Or, în caza de față, considerentele expuse prin sentința atacată sunt de natură să permită inculpatului să cunoască motivele pe care s-a întemeiat instanța de fond pentru a pronunța hotărârea de condamnare, iar instanța de apel dispune de elemente suficiente pentru a exercita controlul judiciar în cadrul unei căi de atac devolutive.

Referitor la situația de fapt, în raport cu probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că în cursul anului 2016, martorul B. se afla în Penitenciarul Poarta Albă, fiind arestat preventiv într-un dosar în care era acuzat de comiterea infracțiunilor de proxenetism și șantaj. În perioada deținerii sale, martorul a aflat de la alți deținuți că avocatul A. furniza în schimbul unor sume de bani informații care puteau fi folosite pentru formularea unor denunțuri, care aveau ca finalitate obținerea beneficiului unor cauze legale de reducere a limitelor de pedeapsă.

Martorul B. l-a contactat telefonic prin intermediul fratelui său, C., pe inculpatul A., avocat în Baroul Constanța, ultimii doi convenind să se întâlnească.

Din declarația martorului C. a rezultat că în luna mai 2016, s-a întâlnit cu inculpatul A. la o cafenea din apropierea Tribunalului Constanța, ocazie cu care i-a spus acestuia că a aflat că poate să îl ajute pe B. "să facă un 19", referindu-se la cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002. Inculpatul a fost de acord cu solicitarea martorului și i-a cerut suma de 1000 de euro, obligându-se în schimb să îl pună în legătură cu persoane care îi puteau furniza informații despre comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri. În concret s-a convenit ca martorul să plătească suma cu titlul de onorariu avocațial, în schimbul căreia urma să îl pună în legătură pe acesta cu informatori, de la care urma ca în schimbul unei alte sume de bani, să fie "cumpărată" informația care putea sta la baza denunțului care justifica aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

După această întâlnire, inculpatul A. s-a deplasat la Penitenciarul Poarta Albă, unde l-a vizitat pe martorul B., persoana direct interesată de obținerea beneficiului cauzei de reducere a pedepsei. Din declarația martorului B. a rezultat că la acel moment, inculpatul A. a afirmat că "are cunoștințe în poliție care îi dau urmăriri și supravegheri ale unor infractori" pe care martorul le-ar putea folosi pentru a face un denunț și în felul acesta îl poate ajuta să își înjumătățească pedeapsa. Cu aceeași ocazie, inculpatul a confirmat că s-a întâlnit cu fratele martorului și că au discutat despre posibilitatea obținerii informațiilor pentru un denunț .

La data de 20.06.2016, inculpatul A. și martorul C. s-au întâlnit în fața Tribunalului Constanța, de unde au plecat apoi la o terasă din Eforie Nord, scopul urmărit fiind acela de a se întâlni cu persoanele care urmau să furnizeze informațiile pentru denunț. Persoanele pe care inculpatul A. voia să îi prezinte martorului C. erau martorii F. și G..

Din declarația martorului F. a rezultat că a fost sunat de inculpat, care știa că fusese cercetat anterior pentru trafic de droguri și i-a cerut să vină la o terasă din Eforie Nord. Martorul a confirmat că inculpatul era însoțit de un bărbat cu tenul mai închis la culoare și că A. l-a întrebat dacă are informații despre traficul de droguri. La cererea lui A., l-a chemat la aceeași terasă pe G., despre care știa că este nemulțumit de activitatea unor traficanți de droguri din cartierul în care locuia. La rândul său, martorul G. a confirmat că a fost chemat la întâlnirea menționată și că la cererea inculpatului A. a oferit informații despre numitul "I." și activitatea de trafic de droguri întreprinsă de acesta, toate datele fiind notate de inculpat într-un carnețel. De asemenea, martorii au declarat că la momentul întâlnirii, în prezența lui C., inculpatul A. a afirmat că "are cunoștințe la DIICOT, că ar putea pune în ascultare telefonul traficantului și că dacă informațiile oferite sunt reale îl poate duce pe G. la DIICOT să-l autorizeze ca investigator cu identitate protejată", iar din discuții a rezultat că informațiile erau necesare pentru formulare unui denunț în vederea obținerii "prevederilor articolului 19" . De asemenea, din declarațiile martorilor menționați, coroborate cu cele ale martorului C. a rezultat că între aceștia a avut loc o negociere a prețului informațiilor oferite la nivelul sumei de 1700 de euro, din care C. i-a plătit lui F. suma de 200 de euro.

În cursul aceleiași zile, 20.06.2016, martorul C. s-a întâlnit din nou cu inculpatul A. la o cafenea din Constanța, unde au încheiat contractul de asistență juridică nr. y/02.06.2016 având ca obiect "redactare, depunere denunț" pentru B., fiind menționat un onorariu de 1000 de euro și i-a remis efectiv inculpatului suma de 3.800 de RON .

Ulterior, la data de 21.06.2016, inculpatul A. s-a deplasat la Penitenciarul Poarta Albă, unde i-a înmânat martorului B. un denunț deja redactat, pe care acesta l-a semnat și i-a cerut să își noteze datele din cuprinsul înscrisului într-un carnețel, pentru a le cunoaște ulterior când urma să dea declarație. Denunțul a fost depus la DIICOT Serviciul Teritorial Constanța la data de 21.06.2016 de către inculpatul A., în cuprinsul său fiind furnizate date referitoare la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de către numitul I., date corespunzătoare celor oferite de martorul G. cu ocazia întâlnirii pe terasa din localitatea Eforie Nord din ziua anterioară .

La o dată ulterioară, inculpatul A. l-a însoțit pe martorul D., ofițer de poliție în cadrul B.C.C.O. Constanța - Serviciul Antidrog, desemnat în cauză pentru audierea martorului B.. Din declarația martorului D. a rezultat că la momentul audierii a observat că "denunțătorul" B. nu prea cunoștea informațiile cuprinse în denunțul depus și că a fost ajutat în mai multe rânduri să relateze faptele de către inculpat, care insista ca audierea să se desfășoare numai în prezența sa. Același martor a relatat, aspecte confirmate și de martorul E., faptul că în toamna anului 2016, la sediul BCCO Constanța s-a prezentat un bărbat care a afirmat că a fost trimis de inculpatul A. și s-a oferit să fie colaborator pentru o cumpărare de droguri în cauza cu privire la care se depusese denunțul de către B., aspect pe care martorul G. l-a confirmat prin declarațiile date, recunoscând că el era persoana la care s-a referit martorul .

Ulterior audierii lui B., întrucât valorificarea denunțului depus nu s-a realizat, martorul C. l-a contactat în mod repetat pe inculpatul A., acesta spunându-i că procedura durează. În acest context, martorul C. a luat hotărârea de a înregistra discuțiile cu inculpatul A. cu un dispozitiv propriu, din conținutul discuțiilor rezultând că acesta din urmă a primit suma de 3.800 de RON și că valorificare datelor din denunț va mai dura .

La data de 05.12.2016, martorul B. a depus un denunț la D.N.A. Serviciul Teritorial Constanța cu privire la faptele presupus a fi fost comise de către inculpatul A.. Prin ordonanța nr. x/P/2016 din data de 19.12.2016 a fost autorizată folosirea în calitate de colaborator cu identitate reală a martorului C., inclusiv pentru desfășurarea de activități de înregistrarea audio-video a discuțiilor purtate cu inculpatul A.. De asemenea, în cauză au fost autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Constanța activități de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicațiilor telefonice și comunicărilor purtate de inculpatul A..

Din procesul-verbal de redare a discuțiilor purtate la data de 16.01.2017 între inculpatul A. și martorul C. a rezultat cu claritate că informațiile cuprinse în denunțul întocmit în numele lui B. fuseseră oferite de persoanele care au participat la întâlnirea organizată de inculpat pe terasa din Eforie Nord și cărora le-a fost plătită suma de 200 de euro (la întrebarea lui C. dacă mai ține legătura cu "băieții de acolo", inculpatul răspunde: "Normal. Păi pe ei îi am și în alte dosare, îți dai seama (...) Păi da, mă, lor le dai banii dacă se face tranzacția. Dacă nu se face tranzacția și-ți aplică nouășpele doar pe baza denunțului, ce să le mai dai?" .

Ulterior, potrivit procesului-verbal de redare a discuțiilor purtate de inculpatul A. cu martorul B., la Penitenciarul Poarta Albă, la data de 13.12.2017, în contextul discuțiilor legate de polițistul care l-a audiat pe B. cu ocazia formulării denunțului, acesta îl întreabă pe inculpat: "asta nu e acela la care te-ai dus cu frati-miu?", iar inculpatul neagă și îi spună că: "E altul ăla!",

B.: "Tot de acolo de la(...)?",

A.: "Ăla era șeful lor!",

B.: "Șeful lor de la DIICOT?,

A.: "Da", lăsându-i astfel impresia că la întâlnirea cu C. a participat un polițist de la DIICOT .

Inculpatul A. nu a recunoscut faptele de care este acuzat și a susținut că activitatea sa s-a rezumat la acordarea de consultanță juridică, fără să încalce vreo regulă. Inculpatul a admis faptul că B. i-a spus că nu deține informații pentru formularea unui denunț și i-a cerut să îl ajute, astfel încât i-a spus că are cunoscuți care se învârt în lumea drogurilor, consumatori sau foști traficanți, care pot da astfel de informații. Că a luat legătura cu numitul "J." și că a avut loc o întâlnire pe o terasă din Eforie Nord, unde au fost furnizate datele cuprinse ulterior în denunțul depus la DIICOT. De asemenea, inculpatul a susținut că la insistențele lui B. care îl întreba care este stadiul denunțului formulat, i-a spus acestuia că a vorbit inclusiv cu șeful DIICOT .

În ceea ce privește criticile formulate de inculpat referitor la probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că aparentele neconcordanțe dintre susținerile martorilor B. și C. pe de-o parte nu sunt unele de substanță, în esența lor acestea reflectând aceleași împrejurări de fapt, iar pe de altă parte, sunt explicabile prin procesul psihic de alterare a memoriei ca urmare a trecerii timpului. Cu toate acestea, Înalta Curte notează că în declarațiile succesive ale martorilor menționați, aceștia au relatat în mod consecvent împrejurările în care faptele au fost comise, iar neconcordanțele privitoare la sumele de bani pretinse sau negociate cu alte persoane decât inculpatul nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie decât cea expusă anterior. Mai mult, declarațiile martorilor B. și C. se coroborează cu declarațiile martorilor F. și G. și respectiv, cu cele ale martorilor D. și E., fapt care întărește concluzia veridicității aspectelor relatate de aceștia.

În concret, martorul B. a relatat în mod constant că inculpatul A. a afirmat că are influență asupra polițiștilor care îi furnizau informații despre trafic de droguri, iar martorul C. a declarat că la momentul întâlnirii cu inculpatul la data de 20.06.2016, acesta a afirmat că are influență asupra polițiștilor de la DIICOT și chiar i-a lăsat impresia că una dintre persoanele cu care s-au întâlnit este polițist . Aceste susțineri ale martorului sunt confirmate de martorul F., participant la întâlnirea menționată, care a declarat că "A. a spus că dacă informația este reală îl poate duce pe G. la DIICOT să-l autorizeze ca investigator cu identitate protejată" și că "K. (inculpatul) i-a spus lui G. să-i dea numărul de telefon al traficantului că el are cunoștințe la DIICOT care ar putea pune în ascultare telefonul lui L., traficantul de droguri" .

Contrar susținerilor inculpatului, Înalta Curte reține că martorii menționați au avut o poziție consecventă și la momentul audierii în fața primei instanțe, B. arătând că fratele său i-a spus că la întâlnirea de pe terasa din Eforie a fost prezent și un polițist și că ulterior, când inculpatul l-a vizitat la penitenciar și l-a întrebat de unde are informațiile, acesta i-a spus că "avea relații cu șeful DIICOT, care ar avea unele denunțuri rezervate", iar C. a arătat că inculpatul i-a spus că "are niște cunoștințe la DIICOT, că este bun prieten cu șeful DIICOT" și că îl va pune în legătură cu oamenii care vor organiza flagrantul" . La rândul său, martorul F. a arătat că inculpatul A. l-a contactat și l-a întrebat dacă știe pe cineva care poate furniza informații în vederea depunerii unui denunț și că i-a spus lui G. că poate să discute cu "cei de la DIICOT să îl autorizeze să nu i se întâmple nimic dacă cumpăra droguri", revenind însă asupra susținerii că inculpatul ar fi afirmat că are cunoștințe la DIICOT, fără a oferi vreo explicație plauzibilă cu privire la această modificare a declarației dată anterior .

Înalta Curte reține totodată că susținerile martorilor B. și C. se coroborează și cu mențiunile proceselor-verbale de redare a discuțiilor purtate la data de 16.01.2017 între inculpatul A. și C. și ulterior, de inculpat cu B., la Penitenciarul Poarta Albă, la data de 13.12.2017, pe care, contrar celor arătate de prima instanță, le constată ca fiind legal administrate. Astfel cum s-a arătat anterior, din conținutul primei discuții a rezultat cu claritate că informațiile cuprinse în denunțul întocmit în numele lui B. fuseseră oferite de persoanele care au participat la întâlnirea organizată de inculpat pe terasa din Eforie Nord și cărora le-a fost plătită suma de 200 de euro, iar din cea de-a doua, că inculpatul susține că una dintre persoanele prezente la întâlnire era "Șeful lor de la DIICOT", lăsându-i astfel impresia lui B. că la întâlnirea cu C. a participat un polițist de la DIICOT .

Contrar aprecierilor primei instanțe, care a înlăturat din ansamblul probator înregistrările audio ale discuțiilor purtate în mediu ambiental și cele privind convorbirile telefonice purtate de inculpatul A., Înalta Curte reține că acestea nu sunt afectate de vreun viciu de legalitate, iar lipsa lor de fiabilitate nu a fost demonstrată în cauză. Astfel, deși corespunde realității faptul că la dosarul cauzei a fost depus un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, Înalta Curte reține că acesta a fost întocmit de un expert tehnic judiciar în specialitatea calculatoare, care avea ca obiect stabilirea autenticității înregistrărilor, iar nu în domeniul de expertiză criminalistică a vocii și vorbirii, care vizează stabilirea probabilității ca două eșantioane de voce și vorbire să provină de la același vorbitor. În raport cu aspectele consemnate în raportul de expertiză, Înalta Curte reține că inadvertențele constatate sunt reflectarea împrejurării că înregistrările audio de pe suporturile optice puse la dispoziție, nu erau cele originale, întrucât nu reprezintă prima materializare a evenimentelor acustice conținute, fără însă ca acest lucru să însemne că ele nu au avut loc în realitate, ci că probabil înregistrările puse la dispoziție se prezintă sub formă de copii fidele sau transferări realizate cu acuratețe ale înregistrărilor originale (în același sens a se vedea și Sentința penală nr. 733/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

De asemenea, în cursul cercetării judecătorești, la cererea inculpatului A., prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize prin care se urmărea stabilirea autenticității înregistrărilor depuse la dosar. Înalta Curte observă că nici la acel moment, inculpatul A. nu a contestat conținutul discuțiilor sau a convorbirilor înregistrate și nu a susținut că acestea nu îi aparțin.

Prin adresa nr. x/12.12.2019, Institutul Național de Expertize Criminalistice a comunicat instanței că potrivit H.G. nr. 368/1998 are competența de a efectua doar expertize criminalistice, iar în raport cu obiectivele propuse, expertiza dispusă se încadrează în domeniul expertizei vocii și vorbirii și a solicitat transmiterea probelor originale și a echipamentelor tehnice cu care se susține că au fost efectuate înregistrările. Totodată, aceeași instituție a comunicat instanței că expertul propus de către inculpat pentru a participa la efectuarea expertizei nu are calitatea de expert criminalist autorizat în expertiza vocii și vorbirii. Ulterior punerii la dispoziția I.N.E.C. a suporturilor originale ale înregistrărilor (parțial), prin raportul de expertiză criminalistică nr. 26/03.02.2020 s-a arătat imposibilitatea de a răspunde la întrebările privind efectuarea unor modificări asupra înregistrărilor. Cu toate acestea, în conținutul raportului s-au arătat următoarele:

- "înregistrare originală" reprezintă prima materializare a datelor audio înregistrate;

- "proba originală" se creează cu ocazia fixării probei și poate să nu conțină înregistrarea originală, ci o replică a acesteia, obținută prin copiere;

- lipsa înregistrării originale sau a echipamentului tehnic poate conduce la imposibilitatea efectuării examinării;

- în cauză, analiza detaliată a formelor de undă a înregistrărilor relevante nu au evidențiat discontinuități la nivelul convorbirii în prim plan ori al zgomotelor de fond;

- nu au fost identificate juxtapuneri (inserări, adăugiri, ștergeri, etc.) ori eșantioane repetate în mod nejustificat;

- convorbirile telefonice nu prezintă discontinuitate a vorbirii ori a ritmurilor de vorbire-respirație, fără a fi identificate urme ale unor intervenții tehnice de modificare a conținutului înregistrărilor.

Or, în raport cu aceste aspecte, Înalta Curte nu identifică nici un motiv pentru a aprecia în sensul lipsei de fiabilitate a probelor constând în înregistrările audio ale discuțiilor, respectiv ale convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A., urmând ca acestea să fie avute în vedere la soluționarea cauzei.

Având în vedere situația de fapt expusă și în acord cu cele constatate de prima instanță, Înalta Curte reține că fapta inculpatului A., constând în aceea că în cursul lunii mai 2016, a pretins de la martorul B., prin intermediul fratelui acestuia, C., suma de 1000 de euro, din care a primit efectiv suma de 3.800 de RON la data de 20.06.2016, lăsând să se creadă că are o influență asupra funcționarilor publici din cadrul BCCO Constanța și promițând că în schimbul banilor îi va determinare pe funcționari să îi furnizeze informații privind activități infracționale de trafic de droguri, care ulterior să fie valorificate printr-un denunț ce îl va ajuta pe B. să obțină beneficiului cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 în cauza penală în care acesta era cercetat, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere conținutul constitutiv al infracțiunii care formează obiectul acuzării, contrar apărărilor formulate de către apelantul-inculpat, Înalta Curte reține că în cauză sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de trafic de influență.

Astfel, în ceea ce privește susținerea apelantului-inculpat în sensul depășirii limitelor judecății impuse de art. 371 C. proc. pen., întrucât în rechizitoriu s-a reținut că acesta "a afirmat că are influență" asupra unor funcționari, în timp ce prima instanță a constatat că acesta "a lăsat să se creadă că are influență" asupra acelorași persoane, Înalta Curte apreciază că nu este fondată.

Cu titlu prealabil, se impune observația că ambele ipoteze, referitoare la influența pe care făptuitorul ar putea să o aibă asupra unor funcționari se încadrează în conținutul normativ al infracțiunii de trafic de influență, iar reținerea unei împrejurări de fapt diferite între actul de sesizare și hotărârea primei instanțe sub aspectul afirmării influenței sau a creării aparenței de influență nu are semnificația modificării limitelor sau a obiectului judecății, atâta timp cât acestea se circumscriu variantelor alternative prevăzute de textul de incriminare.

În cauză, din probele administrate a rezultat dincolo de orice îndoială că inculpatul A. a efectuat acte specifice ipotezei alternative a "lăsării să se creadă că are influență asupra unui funcționar public" din textul de incriminare, atât față de martorul B., cât și față de fratele acestuia, martorul C.. Concret, în ceea ce îl privește pe martorul B., inculpatul A. a afirmat