ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2202/2020

Ședința publică din data de 5 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2019 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014/a22, Comitetul Creditorilor debitorului A., prin B. a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 9 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a respins excepția lipsei capacității procesuale a Comitetului Creditorilor și excepția lipsei calității procesuale active a Comitetului Creditorilor și a amânat pronunțarea în cauză la 24 aprilie 2019.

Prin sentința civilă nr. 225/2019 din 14 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, s-a constatat lipsa calității de reprezentant a comitetului creditorilor debitoarei A. în persoana d-lui B. pentru formularea cererii de renunțare la judecată; s-a respins cererea de renunțare la judecată formulată de B., ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al petentului Comitetul Creditorilor debitoarei A. pentru formularea unei cereri de renunțare la judecată; s-a admis cererea de înlocuire a administratorului judiciar C., formulată de Comitetul Creditorilor debitoarei A. și, în consecință: s-a înlocuit administratorul judiciar C., numit prin încheierea de ședință de îndreptare eroare din data de 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014; a fost numit, în calitate de administrator judiciar al debitorului A., practicianul în insolvență D.., desemnat prin decizia nr. 4 din 14.03.2017 a creditorului majoritar D.G.F.R.P. Brașov, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 5248 din 15.03.2017, urmând ca acesta să preia procedura în stadiul în care se află și să îndeplinească toate atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 modificată sau dispozițiile judecătorului sindic; s-a luat act de stabilirea remunerației administratorului judiciar prin decizia nr. 4 din 14.03.2017 a creditorului majoritar D.G.F.R.P. Brașov publicată în BPI nr. 5248/15.03.2017 și s-a confirmat onorariul lunar de 1.000 RON exclusiv TVA și onorariul de succes de 3,9% exclusiv TVA din sumele distribuite creditorilor în cadrul procedurii; s-a dispus încetarea activității practicianului în insolvență C. și a consorțiului de administratori C. FILIALA ALBA și CII E. în procedura insolvenței deschisă împotriva debitorului A. în dosarul nr. x/2014; s-a dispus plata către C. a sumei de 110.922,07 RON, cu titlu de onorariu, dacă nu a fost achitată și descărcarea acestuia de orice sarcini sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, precum și predarea către noul administrator judiciar D.. a gestiunii, împreună cu toate actele și operațiunile efectuate după deschiderea procedurii insolvenței, în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței; s-a dispus ca noul administrator numit să depună la dosarul de fond nr. x/2014 dovada calității de practician activ și o copie certificată după polițele de asigurare profesională pe ultimii trei ani și pe anul în curs.

Împotriva sentinței civile nr. 225/2019 din 14 mai 2019 a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat apel C., criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă prin decizia nr. 385/2019 din 17 octombrie 2019, pronunțată de, în dosarul nr. x/2014, a respins excepția tardivității declarării apelului împotriva încheierii de ședință din data de 9 aprilie 2019; a respins apelul declarat de apelanta C. împotriva sentinței nr. 225/2019 din 14 mai 2019 și a încheierii din 9 aprilie 2019, pronunțate de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014.

Împotriva acestei decizii, C. în calitate de fost administrator judiciar al A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată oricărei instanțe de același grad, raportându-se la prevederile art. 497 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Intimata S.C. F. S.R.L. reprezentată legal de administrator G. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat.

Intimatul B. prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii deciziei Curții de Apel Alba Iulia.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 09 iulie 2020 s-a dispus, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea acestuia părților.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 16 iulie 2020.

Nu au fost depuse puncte de vedere privind raportul asupra admisibilității recursului.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia nr. 385/2019 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, prin care s-a respins excepția tardivității declarării apelului împotriva încheierii de ședință din data de 9 aprilie 2019 și s-a respins apelul declarat de apelanta C. împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 și a sentinței nr. 225/2019 din 14 mai 2019, ambele pronunțate de Tribunalul Sibiu, în dosarul nr. x/2014.

La originea prezentului litigiu se află cererea formulată de Comitetul Creditorilor debitorului A. prin B., în temeiul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin care s-a solicitat înlocuirea administratorului judiciar C.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive. Alin. 2 din același text de lege reglementează faptul că citarea părților în apel și comunicarea deciziilor pronunțate se fac potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificat prin punctul 3 din Legea nr. 76/2012, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Modificarea căii de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic a fost dispusă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta C., în calitate de fost administrator judiciar al A. împotriva deciziei nr. 385/2019 din 17 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 noiembrie 2020.