ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1130/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 01 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., să se constate că mandatul administratorilor a încetat la data de 8.05.2017, ca urmare a votului A.G.A. din 8.05.2018; să fie obligat pârâtul asociat să semneze actul constitutiv actualizat, iar în caz de refuz hotărârea să tină loc de semnătură; să fie obligați pârâții să facă demersuri la O.R.C. Sibiu pentru operarea cuvenitelor modificări, iar în caz de refuz să fie încuviințată reclamanta să facă demersurile; să fie obligați pârâții să semneze un contract de audit care să aibă ca obiectiv analizarea activității și avantajele oferite administratorilor, așa cum s-a votat în A.G.A., în caz contrar să fie încuviințată reclamanta să contracteze pentru efectuarea unui audit pe cheltuiala societății; să fie obligați pârâții să pună la dispoziția reclamantei toate documentele societății.

Prin sentința civilă nr. 264 din 29 mai 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse excepțiile de netimbrare și de nesemnare a cererii de chemare în judecată; a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții C. și D..

Prin decizia nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă (asociată) a S.C. B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 264 din 29 mai 2018, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Potrivit recurentei, curtea de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel invocate cu privire la interdicția asociatului administrator de a vota în chestiuni în care are interese contrare acelora ale societății, acesta neputând participa la nicio deliberare sau decizie privind această operațiune, aspect prevăzut de art. 5.2 din actul constitutiv și art. 79 din Legea 31/1990.

În acest sens, recurenta arată că votul exprimat în ceea ce privește promovarea unei acțiuni pentru atragerea răspunderii administratorilor constituie o operațiune determinată în care asociatul administrator are interese contrare acelora ale societății.

Recurenta afirmă că dispozițiile Legii nr. 31/1990 se completează cu dispozițiile de drept comun, respectiv C. civ., iar din această perspectivă, interdicțiile sunt prevăzute în art. 803, art. 804, art. 1915, art. 1303, art. 2018 alin. (2), art. 2019 C. civ.

Recurenta menționează că legiuitorul sancționează exprimarea votului în aceste condiții prin art. 275 lit. a) și art. 277 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, infracțiuni pentru care a început urmărirea penală.

Potrivit recurentei, administratorii au fost numiți prin actul constitutiv iar noua situație juridică se impune a fi evidențiată la oficiul registrului comerțului, iar conform art. 220 C. civ., atragerea răspunderii poate fi votată chiar dacă nu este pe ordinea de zi, încetarea mandatului operând de drept.

Recurenta invocă și încălcarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, instanța a reținut că nu există niciun text de lege care să interzică votarea unui nou administrator, însă în speță era chemată să se pronunțe cu privire la încetarea mandatului ca efect al legii, înlocuirea dispunându-se în baza art. 846 lit. e) C. civ.

Cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat obligarea administratorilor să îi pună la dispoziție documentele societății, recurenta susține că instanța a respins acest capăt de cerere în mod eronat, raportat la art. 199 din Legea 31/1990.

De asemenea, potrivit recurentei, intimații au încălcat și dispozițiile art. 1918 alin. (3) și art. 842 C. civ. și art. 29 din Legea contabilității.

Pe de altă parte, potrivit recurentei, instanța a fost în eroare și cu privire la faptul că a solicitat ca administratorii să permită controlul pentru viitor, în baza art. 199 din Legea nr. 31/1990.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2), coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., iar în subsidiar ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 13 mai 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Intimații au depus punct de vedere cu privire la raport.

Raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs este formulat împotriva deciziei nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă și a sentinței civile nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Sibiu.

În ceea ce privește decizia nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, Înalta Curte reține că acțiunea introductivă de instanță este întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 31/1990.

Conform dispozițiilor art. 21 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 26/1990, în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la "orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate".

De asemenea, conform prevederilor art. 22 alin. (1) și (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, "1) Comerciantul are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare. (2) Înregistrarea mențiunilor se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când au cunoscut actul sau faptul supus înregistrării".

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data introducerii acțiunii, orice înregistrări în registrul comerțului sunt executorii și sunt supuse numai apelului.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia decizia nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu, nu a fost pronunțată în prezenta cauză și, mai mult decât atât, raportat la dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite inadmisibilității recursului, invocată de intimați și va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă (asociată) a societății B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă și a sentinței civile nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Sibiu, ca inadmisibil. Totodată, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă (asociată) a societății B. S.R.L. la plata către intimații C. și D. a sumei de 3.589,04 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații C. și D..

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă (asociată) a societății B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 46 din 13 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă și a sentinței civile nr. 144/C din 29 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Sibiu, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-reclamantă A., în nume propriu și în calitate de reprezentantă (asociată) a societății B. S.R.L. la plata către intimații C. și D. a sumei de 3.589,04 RON, cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.