ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1859/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 22 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare a judecății apelului declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1538/31.10.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța, ca nefondată și, totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs, la 22 iulie 2020, A., autorul excepției, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând excepția tardivității declarării recursului, invocată de instanță din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu referire la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat, pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Termenul de recurs instituit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 22 iulie 2020 (potrivit datei depunerii recursului la oficiul poștal, înscrisă pe plicul aflat la fila x - verso din dosar și mail-ului de la dosar), iar în raport cu data pronunțării încheierii recurate, 22 iunie 2020, acesta a fost formulat cu depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțare, fapt ce atrage sancțiunea decăderii părților din dreptul de a mai exercita calea de atac, instanța neputând păși la examinarea motivelor invocate.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum, în cauză, recursul a fost declarat cu depășirea termenului prescris de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să respingă ca tardiv recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.