ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1924/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 17 iunie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. și C. S.R.L. Constanța, cerere de revizuire a deciziei nr. 821 din 15 mai 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Prin cuprinsul cererii de revizuire formulate, revizuentul a formulat, totodată, cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. 1865.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință publică din 15 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a respins cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petentul A., înregistrat la data de 09 septembrie 2020.

Fiind luată în examinare, cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, pentru formularea acestuia cu depășirea termenului legal imperativ, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."

Din conținutul acestor prevederi, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate, se poate face recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare, termen legal imperativ, de la care nici părțile, și nici instanța de judecată nu pot deroga.

În speță, cererea petentului a fost soluționată prin încheierea de ședință publică pronunțată la data de 15 iulie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul, se constată că acesta a fost declarat la data de 07 septembrie 2020, data poștei înscrisă pe plicul de expediere .

Or, potrivit art. 301 C. proc. civ. de la 1865: "Termenul de recurs este de ..., dacă legea nu dispune altfel", în speță, fiind operant termenul special de recurs prevăzut de art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 - 48 de ore de la pronunțare.

Art. 101 alin. (2) C. proc. civ. dispune că:

"(2) Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare.".

Față de dispozițiile art. 301, coroborate cu cele ale art. 101 alin. (2) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 16 iulie 2020, împlinindu-se la 20 iulie 2020, cu aplicarea alin. (1) și alin. (5) al aceluiași text.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către recurentul A. la data de 07 septembrie 2020, a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect care conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanța ar fi putut să supună examinării calea de atac.

Aceasta, întrucât, art. 103 C. proc. civ. dispune că "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Nu mai mult, Înalta Curte reține că recurentului i-a fost acordat un termen, anume pentru a face dovada datei la care a formulat recursul, pricina fiind amânată în acest sens, la cererea acestuia, la termenul de judecată din data de 27 mai 2021, la dosar nefiind depus niciun înscris sub acest aspect.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu și, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., de la 1865, va respinge recursul, ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.