ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2539/2020

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 17 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., în raport de art. 508 alin. (4) C. proc. civ., formulată de petentul A..

Împotriva acestei încheieri, la data de 27 octombrie 2020, a declarat recurs petentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 28 octombrie 2020, și repartizat aleatoriu completului nr. 10 noul C. proc. civ.

Prin rezoluția de primire din data de 29 octombrie 2020, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la 25 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare ...", iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., atunci când "un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că încheierea recurată a fost pronunțată la 17 septembrie 2020, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii cuprinse în dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., a început să curgă la ora zero a zilei de 18 septembrie 2020 (vineri) și s-a împlinit la 21 septembrie 2020 (luni) ora 24:00.

Cererea de recurs a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv la data de 27 octombrie 2020 .

Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru aceste considerente, cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și va respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulat, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen a căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 17 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 noiembrie 2020.