Decizia nr. 2578/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 284/2020 a Curții de Apel Ploiești

Obiectul cererii de chemare în judecată La 25 februarie 2020 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 61 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2015. În cadrul acestui dosar, la 22 iulie 2020, recurenții-reclamanți au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 995 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Hotărârea recurată Prin decizia nr. 284 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 995 alin. (3) teza I din C. proc. civ., formulată de recurenții A. și B.; a fost admisă excepția inadmisibilității recursului și a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 61 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C..

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei decizii, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, au formulat recurs petenții A. și B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 septembrie 2020.

Procedura în recurs Prin rezoluția din 1 octombrie 2020 a fost stabilit termen de judecată la 22 octombrie 2020. La acest termen de judecată, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei și fixarea unui nou termen de judecată punând în vedere recurenților să depună la dosar dovada declarării recursului în termenul procedural, fiind prorogată discutarea excepției tardivității recursului. La termenul din 26 noiembrie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Decizia nr. 284 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost atacată de petenții A. și B. cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 995 alin. (3) teza I din C. proc. civ. Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile". Termenul de 48 de ore are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac. În speță, soluția atacată a fost pronunțată la 10 septembrie 2020, iar recursul promovat de petenți a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești la 24 septembrie 2020. Potrivit art. 485 alin. (2) C. proc. civ., "Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen." Această reglementare nu se abate de la caracterul imperativ al termenului de recurs, legea stabilind doar o prezumție în sensul că, în cazul în care nu s-a invocat tardivitatea sau aceasta nu reiese din dosar, recursul este considerat a fi formulat în termen. Având în vedere că din actele dosarului rezultă înregistrarea recursului la data de 24 septembrie 2020, Înalta Curte, la termenul de judecată din 22 octombrie 2020, a dispus amânarea judecării cauzei pentru a da posibilitatea petenților să facă dovada declarării recursului în termen procedural, fiind citați cu această mențiune, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosarul de recurs. Recurenții, deși legal citați, nu au depus la dosar dovada declarării recursului în termen procedural și nu au înțeles să formuleze apărări cu privire la acest aspect. Raportat la datele speței, în conformitate cu art. 181 alin. (1), pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., termenul de 48 de ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru formularea cererii de recurs, în cazul în care cererea de sesizare a Curții Constituționale este respinsă ca inadmisibilă, se calculează începând cu data pronunțării - 10 septembrie 2020, fiind deja împlinit la 24 septembrie 2020. Cum recursul a fost înregistrat la 24 septembrie 2020, cu depășirea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancțiunea decăderii recurenților din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrge decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel." Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdus recursul formulat de petenții A. și B. împotriva deciziei nr. 284 din 10 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 995 alin. (3) teza I din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,