CASE OF LAMARCHE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;No violation of Art. 6-1
CASE OF LAMARCHE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2008)
Sec
ț
ia a treia
CAUZA LAMARCHE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 21472/03)
Hot
ă
râr
e
Strasbourg
16 septembrie 2008
Definitiv
ă
06/04/2009
Aceast
ă
hot
ă
râre poate suferi modific
ă
ri de form
ă
.
În cauza Lamarche împotriva României,
Curtea Europea
n
ă
a Drepturilor Omului (Sec
ț
ia a treia), reunit
ă
într-o camer
ă
compus
ă
din
Josep Casadevall,
pre
ș
edinte,
Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumya
n,
Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power,
judec
ă
tori,
ș
i Santiago Quesada,
grefier de
sec
ț
ie
,
Dup
ă
ce a deliberat în camera de consiliu la 26 august 2008,
pronu
n
ță
prezenta hot
ă
râre, adopta
t
ă
la aceea
ș
i dat
ă
:
Procedur
a
La originea cauzei se afl
ă
cererea nr. 21472/03 îndreptat
ă
împotriva României, prin care
un resortisant al acestui stat, doamna Rodica Iulia Lamarche („reclamanta”), a sesizat Curtea
la 12 iunie 2003 în temeiul art. 34 din Conven
ț
ia pentru ap
ă
rarea drepturilor omului
ș
i a
libert
ăț
ilor fundamentale („conven
ț
ia”)
.
Reclamanta, care a beneficiat de asisten
ță
judici
ar
ă
, a fost reprezentat
ă
succesiv de
Paulina Iacob, Felicia
Ș
tef
ă
nescu
ș
i Gheorghe Cern
ă
ianu, acesta din urm
ă
fiind avocat în
Bucure
ș
ti. Guvernul român („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul
R
ă
zvan-Hor
a
ț
iu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamanta pretinde, în special, c
ă
a fost privat
ă
de accesul la instan
ță
pe motiv c
ă
cererile sale repetate de constituire ca parte civil
ă
în cadrul unei proceduri penale au fost
ignorate de instan
ț
e
ș
i c
ă
, din acest motiv, nu are nicio posibilitate de a ob
ț
ine repararea
prejudiciului pe care l-a suferit în urma faptelor penale reclamate.
La 15 noiembrie 2006, Curtea a hot
ă
rât s
ă
comunice Guvernului capetele de cerere
întemeiate pe art. 6 § 1 (acces la instan
ță
)
ș
i pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven
ț
ie. În
conformitate cu art. 29 § 3 din conven
ț
ie, aceasta a hot
ă
rât, de asemenea, c
ă
admisibilitatea
ș
i
fondul cauzei vor fi examinate împreun
ă
.
În fapt
I. Circumstan
ț
ele cauzei
Reclamanta s-a n
ă
scut în 1950
ș
i locuie
ș
te în Bucu
re
ș
ti.
La 9 august 2000, aceasta a depus la Parchetul de pe lâng
ă
Jude
c
ă
toria Bucure
ș
ti o
plângere penal
ă
împotriva mai multor persoane pe care le acuza de a-i fi vândut apartamentul
împotriva voin
ț
ei sale, folosind acte de identitate false.
Reclamanta a introdus, de asemenea, o ac
ț
iune împotriva M.P., cump
ă
r
ă
torul
apartamentului, care a fost admis
ă
de sec
ț
ia civil
ă
a Tribunalului Bucure
ș
ti, care, prin
hot
ă
rârea din 23 octombrie 2000, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cump
ă
rare în
care era men
ț
ionat numele reclamantei în calitate de vânz
ă
toare a apartamentului s
ă
u
.
Reclamanta nu a solicitat desp
ă
gubiri în cadrul acestei procedur
i.
În paralel, poli
ț
ia a început o urm
ă
rire penal
ă
pe baza plângerii depuse de c
ă
tre
reclamant
ă
. La 1 septembrie 2000, reclamanta a fost audiat
ă
în calitate de parte v
ă
t
ă
mat
ă
, în
prez
en
ț
a avocatului ales de aceast
a.
La 19 septembrie 2001, în urma rechizitoriului parchetului, F.L., M.P., E.Z.
ș
i S.S. au
fost trimi
ș
i în judecat
ă
în fa
ț
a Judec
ă
toriei Bucure
ș
ti pentru complicitate la mai multe
infrac
ț
iuni de fals. Reclamanta a fost men
ț
ionat
ă
printre martorii acuz
ă
rii.
S-au desf
ăș
urat
ș
ase
ș
edi
n
ț
e în fa
ț
a Judec
ă
toriei Bucure
ș
ti. Reclamanta, care a fost
cita
t
ă
în calitate de parte v
ă
t
ă
mat
ă
, nu s-a prezentat decât la ultima din aceste
ș
edi
n
ț
e. Cit
ă
rile
nu con
ț
ineau men
ț
iuni cu privire la procedura de constituire ca parte civil
ă
.
În cererile sale de amânare, reclamanta invoca imposibilitatea de a se prezenta din cauza
st
ă
rii sale proaste de s
ă
n
ă
tate
ș
i din cauza faptului c
ă
cit
ă
rile ajungeau prea târziu, ceea ce nu
îi permitea s
ă
se preg
ă
teasc
ă
la timp pentru
ș
edi
n
ț
e.
La 30 noiembrie 2001, reclamanta a depus la dosar o cerere pentru a face fotocopii
d
up
ă
câteva probe în vederea preg
ă
tirii, conform indica
ț
iilor acesteia, a propriei „ac
ț
iuni
penale”, având în vedere c
ă
apartamentu
l s
ă
u a fost furat de c
ă
tre inculpa
ț
i.
La 7 februarie 2002, cu ocazia celei de-a cincea
ș
edin
ț
e, instan
ț
a a constatat c
ă
, în
pofida absen
ț
ei reclamantei
ș
i a inculpatului F.L., procedura de citare a fost corect
ă ș
i a
continuat audierea inculpa
ț
ilor
ș
i a martorului prezen
ț
i. De asemenea, a dispus ca reclamanta
s
ă
fie citat
ă
s
ă
se prezinte la urm
ă
toarea
ș
edin
ță
cu mandat de aducere.
La 7 martie 2002, instan
ț
a, în complet cu judec
ă
tor unic, a audiat reclamanta
ș
i a decis
c
ă
trebuia s
ă
fie califica
t
ă
drept martor.
La 2 aprilie 2002, reclamanta a recuzat judec
ă
torul, motivâ
ndu-
ș
i astfel cererea:
„Judec
ă
torul […]
ș
i-a luat libertatea s
ă
deci
d
ă
, f
ă
r
ă
s
ă
m
ă
consulte în prealabil, astfel cum prevede legea, c
ă
nu aveam calitatea de parte v
ă
t
ă
mat
ă
, ci de martor. M
ă
opun acestei decizii, dup
ă
cum am f
ă
cut-o
ș
i la
ș
edin
ță
,
deoarece apartamentul meu a fost furat, am cheltuit sume importante pentru a-l recupera […]
ș
i deoarece mi se
pare normal s
ă
recuperez aceste sume, prin constituirea mea ca parte civil
ă
. Reclam, de asemenea, repararea
prejudiciului moral. [...]”
La 3 aprilie 2002, cererea de recuzare a fost respins
ă
de judec
ă
torie, reunit
ă
într-o alt
ă
compunere, printr-o încheiere care putea fi atacat
ă
cu apel, odat
ă
cu fondul cauzei.
La
ș
edi
n
ț
a din 4 aprilie 2002, instan
ț
a a audiat concluziile p
ă
r
ț
ilor pe fondul cauzei
ș
i a
amânat pronun
ț
area hot
ă
rârii pentru 11 aprilie 2002.
Instan
ț
a a pronun
ț
at hot
ă
rârea la 11 aprilie 2002. Aceasta a concluzionat c
ă
incul
pa
ț
ii
erau vinova
ț
i
ș
i i-a condamnat la pedeapsa cu închisoarea. Cu toate acestea, instan
ț
a a
considerat c
ă
nu putea dispune anularea falsului contract de vânzare-cump
ă
rare, în m
ă
sura în
care reclamanta nu a participat la procedur
ă
în calitate de parte civil
ă
.
Reclamanta a introdus apel la aceast
ă
hot
ă
râre, solicitând, în special, s
ă
îi fie
recunoscut
ă
calitatea de parte civil
ă ș
i exprimând în cifre cererile sale de reparare a
prejudiciului suferit.
Prin încheierea din 14 august 2002, Tribunalul Bucure
ș
ti a admis cererea reclamantei
de a fi parte la procedur
ă
, considerând c
ă
faptul de a afla dac
ă
aceas
t
ă
cerere era justificat
ă
sau nu intra sub inciden
ț
a fondului cauzei.
Tribunalul a pronun
ț
at hot
ă
rârea la 16 septembrie 2002. F
ă
când referire la argumentele
prezentate cu ocazia examin
ă
rii cererii parchetului privind anularea contractului fals, acesta a
apreciat c
ă
partea v
ă
t
ă
mat
ă
era, în mod concret, notarul public, care a fost în
ș
elat de c
ă
tre
incul
pa
ț
i
ș
i a fost determinat astfel s
ă
presteze servicii în favoarea acestora. În consecin
ță
,
acesta a dispus anularea contractului respectiv. Apelul introdus de reclamant
ă
a fost, în
schimb, respins ca nefondat.
Recursul introdus de reclamant
ă
împotriva acestei hot
ă
râri a fost declarat inadmisibil
prin hot
ă
rârea definit
iv
ă
a Cur
ț
ii de Apel Bucure
ș
ti din 12 decembrie 2002, care a re
ț
inut c
ă
,
întrucât nu a participat la procedur
ă
decât în calitate de martor, reclamanta nu putea formula
critici împotriva hot
ă
rârilor pronun
ț
ate
.
La o dat
ă
nepreciza
t
ă
, reclamanta
ș
i-a vândut apartamentul unui ter
ț
pentru a cump
ă
ra
succesiv un al doilea apartament, mai mic, apoi dou
ă
rulote una dup
ă
alta. În prezent, aceasta
locuie
ș
te în cea de-a doua r
ulot
ă
.
II.
Dreptul
ș
i practica interne relevante
Dispozi
ț
iile relevante ale Codului de procedur
ă
pena
l
ă
pre
v
ă
d urm
ă
toarele:
Art. 14
„1. Ac
ț
iunea civil
ă
are ca obiect tragerea la r
ă
spundere civil
ă
a inculpatului, precum
ș
i a p
ă
r
ț
ii responsabile
civilmen
te.
Ac
ț
iunea civil
ă
poate fi al
ă
tura
t
ă
ac
ț
iunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei
v
ă
t
ă
mate ca parte civil
ă
.”
Art. 15
„1. Persoana v
ă
t
ă
mat
ă
se poate constitui parte civil
ă
în contra învinuitului sau inculpatului
ș
i persoanei
responsabile civil
mente.
Constituirea ca parte civil
ă
se poate face în cursul urm
ă
ririi penale, precum
ș
i în fa
ț
a instan
ț
ei de judecat
ă
pân
ă
la citirea actului de sesizare [...]
Ac
ț
iunea civil
ă
este scutit
ă
de taxa de timbru.”
Art. 19
„1. Persoana v
ă
t
ă
mat
ă
care nu s-a constituit parte civil
ă
în procesul penal poate introduce la instan
ț
a civil
ă
ac
ț
iune pentru repararea pagubei materiale
ș
i a daunelor morale pricinuite prin infrac
ț
iune.
Judecata în fa
ț
a instan
ț
ei civile se suspend
ă
pân
ă
la rezolvarea definitiv
ă
a cauzei penale.
De asemenea, poate s
ă
porneasc
ă
ac
ț
iune în fa
ț
a instan
ț
ei civile persoana v
ă
t
ă
mat
ă
care s-a constituit parte
civi
l
ă
sau pentru care s-a pornit din oficiu ac
ț
iunea civil
ă
în procesul penal, dar acesta a fost suspendat. În caz de
reluare a procesului penal, ac
ț
iunea introdus
ă
la instan
ț
a civil
ă
se suspend
ă
.
Persoana v
ă
t
ă
mat
ă
care a pornit ac
ț
iunea în fa
ț
a instan
ț
ei civile poate s
ă
p
ă
r
ă
seasc
ă
aceas
t
ă
inst
an
ță ș
i s
ă
se
adreseze organului de urm
ă
rire penal
ă
sau instan
ț
ei de judecat
ă
, dac
ă
punerea în mi
ș
care a ac
ț
iunii penale a avut
loc ulterior sau procesul penal a fost reluat dup
ă
suspendare. P
ă
r
ă
sirea instan
ț
ei civile nu poate avea loc dac
ă
aceasta a pronun
ț
at o hot
ă
râre chiar nedefinitiv
ă
.”
Art. 20
„Persoana v
ă
t
ă
mat
ă
constitu
it
ă
parte civil
ă
în procesul penal poate s
ă
pornea
sc
ă
ac
ț
iune în fa
ț
a instan
ț
ei
civile, dac
ă
inst
an
ț
a penal
ă
, prin hot
ă
rârea r
ă
mas
ă
defini
tiv
ă
, a l
ă
sat nesolu
ț
iona
t
ă
ac
ț
iunea civil
ă
.”
Art. 22
„1. Hot
ă
rârea defini
tiv
ă
a instan
ț
ei penale are autoritate de lucru judecat în fa
ț
a instan
ț
ei civile care judec
ă
ac
ț
iunea civil
ă
, cu privire la existen
ț
a faptei, a persoanei care a s
ă
vâr
ș
it-o
ș
i a vinov
ăț
iei acesteia.
Hot
ă
rârea definitiv
ă
a instan
ț
ei civile prin care a fost solu
ț
iona
t
ă
ac
ț
iunea civil
ă
nu are autoritate de lucru
judecat în fa
ț
a organului de urm
ă
rire pena
l
ă ș
i a instan
ț
ei penale, cu privire la existen
ț
a faptei penale, a persoanei
care a s
ă
vâr
ș
it-o
ș
i a vinov
ăț
iei acesteia.”
Art. 76
„1. Organul de urm
ă
rire penal
ă
sau instan
ț
a de judecat
ă
are obliga
ț
ia s
ă
cheme, spre a fi ascultate, persoana
care a suferit o v
ă
t
ă
mare prin infrac
ț
iune [...]
Înainte de ascultare, persoanei v
ă
t
ă
mate i se pune în vedere c
ă
poate participa în proces ca parte v
ă
t
ă
mat
ă
,
iar dac
ă
a suferit o pagub
ă
material
ă
sau o daun
ă
moral
ă
, c
ă
se poate constitui parte civil
ă
. De asemenea, i se
atrage aten
ț
ia c
ă
decla
ra
ț
ia de […] de constituire ca parte civil
ă
se poate face în tot cursul urm
ă
ririi penale, iar în
fa
ț
a primei instan
ț
e de judecat
ă
, pân
ă
la citirea actului de sesizare.”
Doctrina
ș
i practica instan
ț
elor au stabilit c
ă
orice manifestare a voin
ț
ei din care reiese
f
ă
r
ă
echivoc inten
ț
ia persoanei v
ă
t
ă
mate de a ob
ț
ine repararea prejudiciului material sufer
it
prin infrac
ț
iune reprezin
t
ă
constituire val
abil
ă
ca parte civil
ă
(Ion Neagu,
Drept procesu
al
penal
, Editura Global Lex, 2002, p. 176). Potrivit unei p
ă
r
ț
i a doctrinei
ș
i a instan
ț
elor,
constituirea ca parte civil
ă
poate, de asemenea, s
ă
aib
ă
loc dup
ă
citirea actului de sesizare cu
cond
i
ț
ia ca inculpatul s
ă
nu se opun
ă
(
op. cit.
, p. 175).
La 3 februarie 1999, Curtea de Apel Suceava a hot
ă
rât c
ă
art. 14 C. proc. pen. nu se
referea decât la repararea prejudiciului material suferit prin infrac
ț
iune
ș
i a concluzionat, prin
urmare, c
ă
se putea acorda o repara
ț
ie pentru prejudiciul moral p
ă
r
ț
ii v
ă
t
ă
mate care nu s-a
constituit parte civil
ă
, întrucât o asemenea repara
ț
ie putea fi solicitat
ă
de persoana în cauz
ă
în
orice moment al procedurii pe fond, f
ă
r
ă
s
ă
fie limitat
ă
de termenul prev
ă
zut de art. 15 alin.
(2) din acela
ș
i co
d.
În cele din urm
ă
, Curtea Suprem
ă
de Justi
ț
ie a reamintit, la 10 octombrie 1999, c
ă
în
ceea ce prive
ș
te constituirea ca parte civil
ă ș
i obliga
ț
ia persoanei în cauz
ă
de a exprima în
cifre
ș
i de a justifica prejudiciul pretins, instan
ț
a trebuia s
ă
aib
ă
un rol activ în timpul
procesului, în special acela de a consilia p
ă
r
ț
ile pentru protec
ț
ia drepturilor
ș
i intereselor
acestora.
În drep
t
I. Cu privire la pretinsa înc
ă
lcare a art. 6 § 1 din conven
ț
ie
Reclamanta pretinde o înc
ă
lcare a dreptului s
ă
u de acces la instan
ță
, astfel cum este
pre
v
ă
zut de art. 6 § 1 din conven
ț
ie, ca urmare a refuzului instan
ț
elor penale de a o recunoa
ș
te
ca parte civil
ă
în procesul intentat împotriva persoanelor care i-au vândut apartamentul în mod
ilegal. Articolul 6 § 1 este redactat dup
ă
cum urmeaz
ă
în p
ă
r
ț
ile sale relevante:
„Orice perso
an
ă
are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de c
ă
tre o instan
ță
[…], care va
hot
ă
rî […] asupra înc
ă
lc
ă
rii drepturilor
ș
i obliga
ț
iilor sale cu caracter civil […]”
A. Cu privire la admisibilitate
Curtea observ
ă
c
ă
, prin constituirea ca parte civi
l
ă
în conformitate cu legisla
ț
ia român
ă
,
o persoan
ă
introduce o ac
ț
iune în repararea prejudiciului pretins suferit, ac
ț
iune care intr
ă
sub
incid
en
ț
a domeniului de aplicare a art. 6 § 1 din con
ven
ț
ie potrivit criteriilor enun
ț
ate în cauza
Perez împotriva Fran
ț
ei
[(GC), nr. 47287/99, pct. 59-62, CEDO 2004-I].
Curtea constat
ă
c
ă
acest cap
ă
t de cerere nu este în mod v
ă
dit nefondat în sensul art. 35
din conven
ț
ie. De asemenea, Curtea subliniaz
ă
c
ă
acesta nu prezint
ă
niciun alt motiv de
inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s
ă
fie declarat admisibil.
B. Cu privire la fond
Argumentele p
ă
r
ț
ilor
Guvernul sus
ț
ine c
ă
reclamanta nu
ș
i-a exprimat niciodat
ă
dori
n
ț
a de a se constitui
parte civil
ă
în termenul impus de lege, care a expirat la 7 februarie 2002,
ș
i nu
ș
i-a contestat
audierea în calitate de martor la
ș
edin
ț
a din 7 martie 2002. Acesta consider
ă
c
ă
statul nu este
în niciun fel responsabil pentru aceste fapt
e.
Reclamanta pretinde c
ă
, în mai multe rânduri, la 7 martie 2002, i-a indicat
jude
c
ă
torului c
ă
dorea s
ă
se constituie parte civil
ă
, dar c
ă
acesta a refuzat în mod sistematic s
ă
îi recunoasc
ă
acest statut.
Motivarea Cur
ț
ii
Curtea reaminte
ș
te jurisprude
n
ț
a sa constant
ă
potrivit c
ă
reia, f
ă
r
ă
s
ă
nege marja de
apreciere de care beneficiaz
ă
statul în materie, limit
ă
rile aplicate dreptului de acces la
inst
an
ță
, garantat de art. 6 § 1 din conven
ț
ie, nu pot restrânge accesul deschis al vreunei
persoane într-un mod sau astfel încât dreptul s
ă
fie înc
ă
lcat chiar în esen
ț
a sa, în special în
m
ă
sura în care scopul conven
ț
iei const
ă
în protec
ț
ia drepturilor care nu sunt teoretice sau
iluzorii, ci concrete
ș
i efective (a se vedea, printre altele,
F.E. împotriva Fran
ț
ei
, hot
ă
râre din
30 octombrie 1998,
Culegerea de hot
ă
râri
ș
i decizii
1998-VIII, p. 3349, pct. 44;
Yagtzilar
ș
i
al
ț
ii împotriva Greciei,
nr. 41727/98, pct. 23, CEDO 2001-XII;
ș
i
Artico împotriva Italiei
,
hot
ă
râre din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, pct. 33).
În plus, Curtea nu este chemat
ă
s
ă
examineze
in abstracto
ordinea jurid
ic
ă
inter
n
ă
, singura
sa sarcin
ă
fiind de a examina dac
ă
, în spe
ță
, m
ă
surile adoptate de autorit
ăț
ile române au fost
adecvate
ș
i suficiente [a se vedea
mutatis mutandis
hot
ă
rârea
Ignaccolo-Zenide împotriva
României
, pct. 108 (GC), nr. 31679/96, CEDO 2000-I
ș
i
Ruianu împotriva României
, nr.
34647/97, pct. 66, 17 iunie 2003].
Curtea observ
ă
c
ă
, în conformitate cu legisla
ț
ia aplicabil
ă
, autorit
ăț
ile române au
oblig
a
ț
ia de a informa partea v
ă
t
ă
mat
ă
cu privire la posibilitatea a se constitui parte civil
ă
(supra, pct. 21
ș
i 24).
În spe
ță
, reclamanta a fost audiat
ă
o dat
ă
de parchet
ș
i o dat
ă
de instan
ță
. Documentele
nu permit s
ă
se
ș
tie dac
ă
aceasta a fost sau nu informat
ă
în mod explicit cu privire la
posibilitatea de a solicita o repara
ț
ie. Cu toate acestea, indiferent de caz, reclamanta nu a
exprimat o cerere explicit
ă
de constituire ca parte civil
ă
la momentul respectiv.
Curtea observ
ă
c
ă
, în fa
ț
a parchetului, reclamanta a fost reprezentat
ă
de un avocat care
nu a contestat modul în care reclamanta a fost audiat
ă ș
i nici nu a exprimat o cerere explicit
ă
de constituire ca parte civil
ă
în numele clientei sale. În fa
ț
a judec
ă
toriei, reclamanta nu a fost
reprezenta
t
ă
de avocat. Or, ar fi putut s
ă
angajeze un reprezentant pentru a face cunoscute
inst
an
ț
elor interesele sale
ș
i pentru a nu prelungi procedura,
ț
inând seama în special de faptul
c
ă
a fost împiedicat
ă
din diverse motive s
ă
participe la
ș
edi
n
ț
e. De altfel, nimic din cauz
ă
n
u
las
ă
se în
ț
eleag
ă
c
ă
reclamanta ar fi pierdut posibilitatea de a fi consiliat
ă
în procedura din fa
ț
a
inst
an
ț
elor.
În plus, chiar dac
ă
scrisoarea sa din 30 noiembrie 2001, în care î
ș
i exprima inten
ț
ia de
a-
ș
i preg
ă
ti propria „ac
ț
iune penal
ă
”, sau declara
ț
ia explicit
ă
din 2 aprilie 2002, prin care
ș
i-a
manifestat inten
ț
ia de a se constitui parte civil
ă
, ar fi putut s
ă
genereze o constituire valabil
ă
ca parte civil
ă
sau cel pu
ț
in s
ă
declan
ș
eze o examinare aprofundat
ă
a chestiunii, în temeiul
rolului activ pe care legisla
ț
ia român
ă
îl confer
ă
judec
ă
torului, Curtea constat
ă
c
ă
inst
an
ț
ele au
examinat calitatea reclamantei în procedur
ă
. Astfel, la 7 martie 2002, judec
ă
toria a calificat
reclamanta drept martor
ș
i, în urma apelului acesteia, tribunalul a confirmat decizia
respectiv
ă
, apreciind în acela
ș
i timp c
ă
numai notarul se putea pretinde part
e v
ă
t
ă
mat
ă
.
Curtea constat
ă
, de asemenea, c
ă
în absen
ț
a oric
ă
rei men
ț
iuni aferente în încheierile
pronu
n
ț
ate de judec
ă
torie, este imposibil s
ă
se stabileas
c
ă
în aceast
ă
cauz
ă
data citirii actului
de sesizare. Cu toate acestea, Curtea consider
ă
c
ă
data respectiv
ă
nu prezint
ă
importan
ță
în
spe
ță ț
inând seama de faptul c
ă
, în orice caz, instan
ț
a a precizat, la 7 martie 2002, pozi
ț
ia
reclamantei f
ă
r
ă
s
ă
existe opozi
ț
ie din partea acesteia.
În cele din urm
ă
, Curtea observ
ă
c
ă
, înainte de desf
ăș
urarea procedurii penale,
reclamanta a fost parte într-un litigiu civil privind anularea contractului de vânzare-cump
ă
rare
fals, în care ar fi putut, de asemenea, s
ă
solicite repararea prejudiciului pretins suferi
t.
Aceste elemente îi sunt suficiente Cur
ț
ii pentru a stabili c
ă
nu a fost înc
ă
lcat, în spe
ță
,
art. 6 § 1 din conven
ț
ie.
II. Cu privire la pretinsa înc
ă
lcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven
ț
ie
De asemenea, reclamanta se plânge de faptul c
ă
, în urma respingerii cererii sale de
constituire ca parte civil
ă
, nu a putut ob
ț
ine repararea prejudiciului cauzat de vânzarea
neleg
al
ă
a bunului
s
ă
u, cu înc
ă
lcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la conven
ț
ie.
Or, Curtea reaminte
ș
te c
ă
reclamanta nu a sesizat în mod valabil instan
ț
ele civile sau
penale cu o cerere de reparare a prejudiciului pretins, de
ș
i legisla
ț
ia român
ă
i-a oferit aceast
ă
posibilitate.
Reiese c
ă
acest cap
ă
t de cerere trebuie respins pentru neepuizarea c
ă
ilor de atac interne,
în temeiul art. 35
ș
i 4 din conven
ț
ie.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
1.
Decla
r
ă
cererea admisibil
ă
în ceea ce prive
ș
te cap
ă
tul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1
din conven
ț
ie
ș
i inadmisibil
ă
pentru celelalte capete de cerere;
2.
Hot
ă
r
ăș
te
c
ă
nu a fost înc
ă
lcat art. 6 § 1 din conven
ț
ie.
Redacta
t
ă
în limba francez
ă
, apoi comunicat
ă
în scris, la 16 septembrie 2008, în temeiul
art. 77 § 2
ș
i 3 din regulament.
Santiago Que
sada
Grefie
r
Josep Casadeval
l
Pre
ș
edinte