ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9121/2009

Asupra recursului civil de

față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Reclamantul G.C.V. a

acționat în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, S.R. prin

Ministerul Finanțelor Publice, întrucât P. Brăila, ce a fost notificată, nu a

identificat deținătorul fermei aflată pe raza fostei comune N.C., moștenită de

la autorul său V.G.

Prin sentința nr. 347 din 19

septembrie 2002 menținută prin decizia civilă nr. 82 din 13 noiembrie 2002,

Tribunalul Brăila a respins acțiunea reclamantului pentru lipsa legitimării

procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanțelor Publice.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 6978 din 01 decembrie 2004 a casat decizia și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași Curți de apel, cu motivarea că pârâtul

are calitate procesuală deoarece organul administrativ nu a identificat

unitatea deținătoare a imobilului, în cauză fiind aplicabile dispozițiunile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Galați,

rejudecând pricina după casare, prin decizia civilă nr. 777 din 19 septembrie

2005, a admis apelul contestatorului, a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare primei instanțe, cu motivarea că, față de conținutul deciziei

pronunțată în recurs, prima instanță a judecat greșit litigiul pe cale de

excepție.

Tribunalul Brăila, prin sentința

nr. 527 din 26 iunie 2006, a admis acțiunea și a constatat că valoarea

imobilului ferma V.G. este de 238.541,56 lei, așa cum a fost stabilită prin

raportul de expertiză.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul cu motivarea că, după pronunțarea deciziei de casare, a

fost identificată unitatea deținătoare în persoana SC I. SA și ca atare,

reclamantul urmează a se judeca cu instituția ce a efectuat privatizarea

societății.

Prin decizia civilă nr. 372/

A din 25 octombrie 2006, Curtea de Apel Galați a respins apelul, ca nefondat,

cu motivarea că față de dispozițiunile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a fost

stabilită calitatea procesuală a pârâtului-apelant, astfel încât acest aspect

nu mai poate fi repus în discuție.

Prin decizia nr. 4565 din 5

iunie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 372/ A din 25

octombrie 2006 a Curții de Apel Galați pe care a casat-o. Admițând apelul

declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 527 din 26 iunie 2006 a

Tribunalului Brăila, secția civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a

desființat sentința Tribunalului Brăila și a trimis cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

S-a reținut că față de

limitele obligativității hotărârii instanței de recurs, astfel cum acestea au

fost instituite de art. 315 C. proc. civ., starea de fapt urmează a fi

stabilită de instanța care rejudecă fondul. În cauză a fost stabilită calitatea

procesuală pasivă a statului prin Ministerul Economiei și Finanțelor față de

situația de fapt existentă la momentul pronunțării deciziei din recurs:

neidentificarea unității deținătoare a imobilului solicitat a fi retrocedat.

Cum pe parcursul procesului

a fost identificată unitatea deținătoare ca fiind SC I. SA, situația de fapt ce

a condus la dezlegarea problemei de drept privitoare la calitatea procesuală a

pârâtului s-a modificat. Drept urmare, aplicarea scolastică a dispozițiunilor

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a condus la încălcarea legii, în sensul că

Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală doar în situația în care

unitatea deținătoare nu este identificată. Aplicarea corectă a legii, față de

această situație de fapt ivită după casare, nu înseamnă încălcarea art. 315

alin. (1) C. proc. civ., cât timp cu privire la problemele de fapt instanța își

păstrează dreptul de apreciere.

Reținându-se așadar o

situație de fapt nouă, dezlegarea în drept dată de instanța de recurs a devenit

caducă prin raportare la un alt text de lege decât acela incident în cauză,

fără stabilirea calităților procesuale corect indicate de reclamant cu ocazia

rejudecării în primă instanță, astfel că s-a impus admiterea recursului și

casarea deciziei din apel precum și a sentinței cu trimitere la instanța de

fond, Tribunalul Brăila.

După reînregistrarea

dosarului la Tribunalul Brăila sub nr. 3374/113/2007, prin încheierea din 13

decembrie 2007, avându-se în vedere adresa nr. 7367/2004 a O.R.C. Brăila din

care reiese că SC I. SA Brăila este deținătoarea terenului de 2400 m.p. al

fostei ferma V.G., S.R. nemaifiind acționar în urma vânzării acțiunilor prin

F.P.S. la S.I.F. Muntenia, s-a dispus citarea în cauză a SC I. SA Brăila și

A.V.A.S. Brăila.

Tribunalul Brăila, prin

sentința civilă nr. 419 din 09 iunie 2008, a admis acțiunea reclamantului

G.C.V. în contradictoriu cu A.V.A.S., dispunând obligarea A.V.A.S. la emiterea

dispoziției privitoare la notificarea reclamantului.

Prin aceeași sentință

instanța a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu S.R. prin Ministerul

Finanțelor Publice și SC I. SA Brăila pentru lipsa calității procesuale pasive

și a respins ca nefondată și excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâta A.V.A.S.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că antecesorul reclamantului V.G. a devenit

proprietarul imobilului denumit „Ferma V.G.” situată în comuna suburbană

Nedelcu Chercea, județul Brăila în temeiul actului de partaj voluntar

înregistrat sub nr. 475 din 03 martie 1945 la Tribunalul Brăila, dobândită cu

actul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Brăila sub nr. 398 din 17

februarie 1942 și în baza Ordonanței de adjudecare transcrisă sub nr. 747 din

10 aprilie 1943.

La data cumpărării, imobilul

era format dintr-un teren de 5 ha și construcții specifice unei ferme (corp de

clădire cu destinație de locuință, altul cu destinația de uscătorie de fructe,

o construcție pentru crescătorie de păsări, un chioșc din lemn pentru

observator, două fântâni din beton). Întregul imobil a fost expropriat în

temeiul Decretului nr. 83/1949.

Reclamantul G.C.V. în

calitate de succesor al lui V.G. a notificat P. Brăila, solicitând în temeiul

Legii nr. 10/2001 acordarea măsurilor reparatorii pentru ferma aparținând

autorului său de pe raza comunei Nedelcu Chercea (notificarea fiind

înregistrată sub nr. 114 din 12 februarie  2002).

În lipsa răspunsului în

termenul de 30 zile, de la notificare, reclamantul a promovat prezenta acțiune.

Pe parcursul procesului, așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 4565 din 05

iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost identificată unitatea

deținătoare a imobilului revendicat de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001

ca fiind SC I. SA Brăila.

Societatea este integral

privatizată deoarece în temeiul contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr.

1099 din 23 septembrie 1006 F.P.S. a transmis către SC R. SRL București

proprietatea asupra a 151.626 acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al

SC I. SA Brăila iar prin actul de cesiune nr. 2434/1397 din 25 august 1997

F.P.S. a cesionat către S.I.F. Moldova SA un număr de 113.638 acțiuni

nominative de la SC I. SA Brăila.

Potrivit actului de cesiune

nr. 153 din 24 martie 1997 S.I.F. Moldova SA a cesionat acțiuni nominative

către persoanele care au subscris titluri de privatizare la SC I. SA Brăila.

Potrivit certificatelor de

atestare M.10 nr. 0360 din 21 septembrie 1995 și 0369 din 14 decembrie 1995 SC

I. SA Brăila are în proprietate suprafața de 72.104 m.p.

Având în vedere că SC I. SA

Brăila are în patrimoniul său imobilul revendicat de reclamant și potrivit

certificatului nr. 9532 din 14 aprilie 2008 emis de O.R.C. de pe lângă

Tribunalul Brăila, societatea este integral privatizată, Tribunalul Brăila a

constatat că în cauză sunt incidente dispozițiunile art. 29 din Legea nr.

10/2001. Prin urmare, A.V.A.S. (fostul F.P.S.) fiind instituția publică

implicată în privatizare, are obligația emiterii dispoziției motivate privitoare

la notificarea reclamantului.

Instanța a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de A.V.A.S. având în vedere că

imobilul revendicat este evidențiat în patrimoniul unei societăți integral

privatizată.

Prin decizia nr. 43/ A din

29 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat

de A.V.A.S., prin care a susținut că în absența notificării și a actelor

doveditoare privind calitatea petentului de persoană îndreptățită nu poate

emite decizia de acordare a măsurilor reparatorii în condițiile art. 29 din

Legea nr. 10/2001 raportat la titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că în cauză s-a stabilit cu certitudine că

instituția ce a efectuat privatizarea este A.V.A.S., aspect necontestat de

aceasta, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiunile art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001. În condițiile în care reclamantul a formulat notificarea

pentru acordarea măsurilor reparatorii la apariția Legii nr. 10/2001 iar

instituțiile statului nu i-au dat curs, excepția prematurității invocată de

pârâta-apelantă este nefondată. Admiterea unei atari excepții echivalează cu

încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În recursul declarat și

motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., A.V.A.S.

solicită casarea deciziei nr. 43/ A din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Galați în sensul admiterii apelului și respingerea pe fond a acțiunii

reclamantului ca nefondată.

- În susținerea recursului

A.V.A.S. arată că nefiind investită cu notificarea petentului, procedura

prealabilă administrativă față de A.V.A.S. nu a fost efectuată în cauză,

situație în care, instituția implicată în privatizare nu putea fi obligată la

emiterea dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii. Cel mult, deținătorul

notificării putea fi obligat la înaintarea acesteia A.V.A.S.-ului în vederea

soluționării.

- În cel de al doilea motiv

de recurs se susține că A.V.A.S. nu are competența legală de a acorda măsuri

reparatorii prin echivalent ci doar a propune acordarea acestora în condițiile

Legii nr. 247/2005, potrivit art. 16 din titlul VII al legii.

Recursul este nefondat.

În mod corect s-a reținut că

SC I. SA fiind o societate integral privatizată, care deține în patrimoniul său

imobilul în litigiu îi sunt aplicabile dispozițiunile art. 29 din Legea nr.

10/2001, instituția implicată în privatizare fiind ținută de obligația emiterii

dispoziției privitoare la notificarea formulată de petiționar.

Stabilindu-se așadar,

potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 legitimarea procesuală pasivă a A.V.A.S.

pentru imobilul evidențiat în patrimoniul SC I. SA aceasta are obligația

soluționării notificării reclamantului la nr. 114 din 12 februarie 2002,

acordând despăgubiri în condițiile legii speciale 247/2005 privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Nu se poate reține că

acțiunea petentului este prematură, deoarece acesta a înregistrat notificarea

nr. 114 din 12 februarie 2002 la P. Brăila care o poate emite pe cale

administrativă, A.V.A.S.-ului, legitimat cu emiterea dispoziției, în cadrul

procedurii administrative prealabile.

Evident că A.V.A.S.-ul nu

mai are competența legală de a mai acorda măsurile reparatorii prin echivalent,

față de prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 ci doar de a propune

acordarea acestora.

În cauză, prin hotărârile

pronunțate, A.V.A.S.-ul nu a fost obligat la acordarea despăgubirilor prin

dispoziția ce o va pronunța, ci numai la emiterea dispoziției de soluționare a

notificării nr. 114 din 12 februarie 2002, astfel că o atare critică formulată

în recurs este neavenită.

Obligarea A.V.A.S.-ului la

emiterea dispoziției privind notificarea petiționarului G.C.V. este impusă de

legitimarea acestei instituții implicată în privatizarea SC I. SA în al cărei

patrimoniu se găsește imobilul în litigiu, în condițiile în care petentul a

notificat acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Față de cele ce preced, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr.

43/ A din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 43/ A din 29 ianuarie 2009

a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.