ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4565/2007

Deliberând în condițiile

art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut următoarele:

Reclamantul G.C.V. a chemat

în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocând

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în sensul că, deși a

notificat Primăria municipiului Brăila, unitatea deținătoare a imobilului

moștenit de la tatăl său G.V. nu a fost identificată.

Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 347 din 19 februarie 2002, a

respins acțiunea reclamantului pentru lipsa calității procesuale pasive,

hotărâre menținută de Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 82 din 13

noiembrie 2002.

Prin decizia civilă nr. 6978

din 9 decembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel cu motivarea că

pârâtul are calitate procesuală deoarece organul administrativ nu a identificat

unitatea deținătoare a imobilului, fiind aplicabile dispozițiile art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Galați,

rejudecând pricina după casare, prin decizia civilă nr. 777 din 19 februarie

2005, a admis apelul contestatorului, a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare primei instanțe cu motivarea că, față de conținutul deciziei

instanței de recurs, prima instanță a judecat greșit pe cale de excepție.

Tribunalul Brăila, prin

sentința civilă nr. 527 din 26 iunie 2006, a admis acțiunea formulată și a

constatat că valoarea imobilului devenit „Ferma V.G.” este de 238.541,56 lei.

În motivarea sentinței se

arată că acțiunea este întemeiată față de dispozițiile art. 26 alin. (3) din

lege și că, față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,

valoarea imobilului solicitat a fi retrocedat este cea din raport.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul cu motivarea că, după pronunțarea deciziei de casare, a

fost identificată unitatea deținătoare în persoana SC I. SA și, ca atare,

reclamantul urmează să se judece în contradictoriu cu instituția ce a efectuat

privatizarea.

Prin decizia civilă nr.

372/A din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, apelul a fost respins, ca

nefondat, cu motivarea că, față de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., a fost stabilită calitatea procesuală a pârâtului-apelant, astfel încât

acest aspect nu mai poate fi repus în discuție.

Împotriva deciziei a

declarat recurs pârâtul-apelant, criticând decizia pentru motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanța de

apel a interpretat eronat noua situație de fapt apărută după pronunțarea

deciziei de casare, ceea ce a condus la aplicarea greșită a dispozițiilor art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și încălcarea dispozițiilor art. 31 și art.

35 din același act normativ.

Contestatorul, prin

întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului întrucât decizia

pronunțată în apel este în concordanță cu decizia instanței de recurs.

Analizând decizia recurată

prin prisma criticii formulate instanța reține cele ce succed.

Hotărârea instanței de

recurs, conform art. 315 C. proc. civ., este obligatorie pentru instanța de

trimitere sub două aspecte: asupra modului în care instanța de recurs a

rezolvat problema de drept din speță, precum și asupra necesității de a se

administra anumite probe.

Din textul de lege enunțat

rezultă că starea de fapt urmează să fie stabilită de instanța care rejudecă

fondul.

În cauza de față, a fost

stabilită calitatea procesuală pasivă față de situația de fapt existentă la

momentul pronunțării deciziei din recurs: neidentificarea unității deținătoare

a imobilului solicitat a fi retrocedat.

Cum pe parcursul procesului

a fost identificată unitatea deținătoare ca fiind SC I. SA, situația de fapt ce

a condus la dezlegarea problemei de drept, calitatea procesuală a pârâtului,

s-a modificat.

Drept urmare, aplicarea

scolastică a dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., a condus la încălcarea

legii, în sensul că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală doar

în situația în care unitatea deținătoare nu este identificată.

Aplicarea corectă a legii

față de această situație fapt ivită după casare nu înseamnă încălcarea dispozițiilor

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., cât timp cu privire la problemele de fapt

instanța își păstrează dreptul de apreciere.

În concluzie, reținând o

nouă situație de fapt, dezlegarea în drept dată de instanța de recurs devine

caducă.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va

fi admis.

Reținând că dezlegarea în

fond a pricinii s-a făcut prin raportare la un alt text de lege decât cel

incident în cauză, fără stabilirea calităților procesuale corect indicate chiar

de reclamant cu ocazia rejudecării la prima instanță (fila 16 dosar nr.

4713/2005) și că, de fapt, cauza nu a fost soluționată în fond, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., decizia pronunțată în apel va

fi casată.

Pentru aceleași

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

sentința va fi desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe,

Tribunalul Brăila.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brăila, actualmente Ministerul

Economiei și Finanțelor împotriva deciziei nr. 372/A din 25 octombrie 2006 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și, în fond, admite apelul

declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 527 din 26 iunie 2006 a

Tribunalului Brăila, secția civilă.

Desființează sentința și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2007.