ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 449/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 511 din 31 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins excepția nulității prin raportare la dispozițiile art. 471 C. proc. civ.. A respins sesizarea Curții Constituționale, ca inadmisibilă. A respins, ca nefondat, apelul civil promovat de A. împotriva sentinței civile nr. 662 din 27 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți B. și C., având ca obiect contestație la legea electorală.

S-a constatat, în esență, în ceea ce privește solicitarea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, ca nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv legătura respectivelor prevederi cu cauza.

Împotriva acestei decizii, cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a declarat recurs A..

A susținut că recursul este motivat în drept prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 și a învederat încălcarea art. 53 din Constituție.

A precizat că a invocat chestiuni clare, concrete și punctuale de neconstituționalitate, cu o "bună intenție patriotică".

A arătat că nu i-a fost admisă cererea în probațiune, la dosarul cauzei neatașându-se deciziile de impunere pe anul 2020.

A solicitat a se respinge orice excepție, ridicată la modul politizat, de nulitate acțiune pentru lipsă semnătură, deoarece aceasta există.

Ințimații nu au formulat întâmpinări.

Prin rezoluția din 16 noiembrie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 13 ianuarie 2021, preschimbat din oficiu la 10 martie 2021, în ședință publică, cu citare părți.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care recurentul a înțeles să declare prezenta cale de atac, prin nemotivarea acesteia, deși a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale sunt constituționale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătorești de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor judecătorești".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții".

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Ca atare, din punct de vedere al contenciosului constituțional, instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are atribuția, care reprezintă în același timp și o obligație, de a verifica dacă sunt respectate o serie de reguli procedurale specifice acestei excepții.

Verificarea condițiilor formale de admisibilitate de către instanță nu presupune o analiză a conformității cu Constituția a dispozițiilor considerate a fi neconstituționale, ci doar o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția, ca incident procedural, poate fi invocată.

Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății.

În cauză, se constată că soluția adoptată de Curtea de Apel Bacău, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 pentru motivul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că respectivele dispoziții legale nu au legătură cu cauza, este corectă.

Se observă astfel că, în speță, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în raport de dispozițiile art. 53 din Constituție, în esență, susținându-se că motivele acestei cereri sunt neregulile din declarațiile de impunere depuse de candidați.

Or, excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-un dosar având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 662/2020 a Tribunalului Neamț, prin care s-a admis excepția nulității contestației, invocată din oficiu și s-a anulat contestația formulată de A. pentru lipsa semnăturii.

Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a constatat că prima instanță a soluționat cauza în baza unei excepții, fără a disemina fondul, astfel încât excepția de neconstituționalitate privește temeiuri de drept care nu au fost avute în vedere, nefiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează ca dispozițiile în raport de care s-a invocat neconstiotuționalitatea să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Raportând, așadar, condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale la cerințele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 nu o îndeplinește pe cea privitoare la existența legăturii dintre excepție și cererea dedusă judecății, fiind corectă soluția adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.

Prin urmare, cum recursul se vădește a fi nefondat, va fi respins ca atare, în considerarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 511 din 31 octombrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.