ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 303/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 303/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 februarie 2021
Asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Cluj la data de 07.09.2011, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună constatarea nulității absolute sau, în subsidiar, anularea "convenției privind recunoașterea unei datorii și asumarea obligației de plată, autentificată sub nr. x/22.06.2009, precum și a tuturor actelor sub semnătură privată premergătoare acesteia încheiate între părți; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile pronunțate în primele două cicluri procesuale
Prin sentința civilă nr. 719 din 19 octombrie 2012, Tribunalul Cluj a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată în ce privește constatarea nulității absolute sau anularea contractului de împrumut încheiat la data de 11.04.2008. De asemenea, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților în ce privește celelalte capete de cerere deduse judecății.
Prin decizia civilă nr. 35/A din 28 mai 2013 a Curții de Apel Cluj pronunțate în dosarul nr. x/2011, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 719 din 19 oct. 2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2011, pe care a menținut-o.
Prin decizia civilă nr. 2406 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admis recursul au fost casate decizia și sentința de mai sus, și cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond Tribunalului Cluj.
Prin sentința civilă nr. 691 din 04 decembrie 2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2011 s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C..
Prin decizia civilă nr. 14/A pronunțată la data de 01.02.2018 de către Curtea de Apel Cluj, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantul A..
S-a repus cauza pe rol din oficiu.
S-a constatat perimat apelul declarat de reclamanții A. și B., decedat în cursul procesului împotriva sentinței civile nr. 691 din 04.12.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2011, care a fost menținută.
S-a respins ca nedovedită cererea intimatului C. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Prin decizia 1007/21.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2011, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 14/A din data de 01.02.2018, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj cu numărul de dosar x/2011
Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosarul nr. x/2011, s-a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 155
1
alin. (1) C. proc. civ., până la îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului A. la termenul de judecată din 4 octombrie 2018.
Prin decizia 819/18.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2018 pronunțată în dosar nr. x/2011 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a casat încheierea recurată și s-a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Hotărârea pronunțată în apel
Prin decizia civilă nr. 184/A din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respinsă excepția lipsei capacității de exercițiu a apelantului B.. A fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a apelantului B.. A fost respins apelul declarat de reclamanții A. și B., acesta din urmă decedat în cursul procesului, prin curator D., împotriva sentinței civile nr. 691 din 04.12.2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2011, pe care a menținut-o. A fost respinsă cererea intimatului C. de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată. A fost stabilit onorariu pentru curator D. în sumă de 1.500 RON ce va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 184/A din 1 octombrie 2020 a Curții de Aepl Cluj, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., invocând în drept art. 304 alin. (1) pct. 5 și 9 C. proc. civ.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, la termenul de judecată din data de 11.02.2021 a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului pe care o va analiza, cu prioritate, și o va admite și, în consecință, va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele care succedă.
Potrivit art. 55 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru intrată în vigoare la 29.06.2013 (act normativ prin care a fost abrogată Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru), pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cum este cazul în speță, taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor.
În raport de textul de lege citat, se constată că, în speță, recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 24.693 RON, conform art. 11 alin. (1) liniuța a doua coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru completată și modificată și timbru judiciar, în cuantum de 5 RON, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 3 și art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, iar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată și timbrul judiciar, cererea părții se anulează ca netimbrată.
În speță, recurentul-reclamant a fost legal citat pentru termenul de judecată din 11.02.2021, cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în valoare de 24.693 RON și timbru judiciar în cuantum de 5 RON, însă acesta nu s-a prezentat în instanță la termenul menționat, nici n-a depus la dosar înscrisuri prin care să facă dovada că și-a îndeplinit obligația legală de plată și nici nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, incidentă în speță, sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Așa fiind, Înalta Curte, constatând că, în cauză, recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației legale de a timbra recursul, conform art. 11 alin. (1) liniuța a doua coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din aceeași lege, care prevăd că neîndeplinirea obligației de a timbra atrage anularea cererii, va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 184A din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2021.