ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2021

HOTĂRÂRE

11.02.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 291/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 14.10.2020, petentul SEJ A. a solicitat instanței încuviințarea cererii de intervenție la executarea silită formulată de creditorul intervenient B., în dosarul execuțional nr. x/2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 691 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 5388/2020 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, iar competența de soluționare a cererii a fost declinată în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 127 C. proc. civ., față de împrejurarea că, potrivit titlurilor executorii invocate de creditori, calitatea de debitori o au inclusiv Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, aceștia din urmă cu sediul în Oradea, Parcul Traian nr. 10, jud. Bihor.

Față de aceste aspecte, prin raportare la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că Judecătoria Oradea ar îndeplini cerințele legale pentru a fi considerată instanță de executare.

Cu toate acestea, întrucât din cuprinsul titlului executoriu reiese că persoana ce are calitatea de creditor își desfășoară activitatea în calitate de magistrat la instanțele din raza Curții de Apel Oradea, instanța a constatat că devin incidente și dispozițiile art. 127 alin. (3) rap. la alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Arad a pronunțat încheierea nr. 11550 din 13 noiembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Oradea.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Arad și Judecătoria Oradea, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a arătat că prin cererea formulată la data de 20.10.2020 petentul S.E.J. A. a solicitat admiterea cererii de intervenție formulată de creditorul intervenient B., în dosarul execuțional nr. x/2020, împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Câtă vreme, în cauză, doi dintre debitori, respectiv Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, au sediul pe raza municipiului Oradea, raportat la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că Judecătoria Oradea este competentă să soluționeze prezenta cerere.

Totodată, judecătoria a arătat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme creditorul B. nu mai are calitatea de magistrat, acesta arătând în cuprinsul cererii de intervenție formulată faptul că a avut calitatea de judecător până la data de 25.01.2013.

Analizând conflictul de competență de față ivit între Judecătoria Arad și Judecătoria Oradea, față de prevederile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea formulată de SEJ A., prin care a solicitat încuviințarea cererii de intervenție la executarea silită formulată de creditorul intervenient B. în dosarul execuțional nr. x/2020, împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Art. 692 C. proc. civ. prevede că cererea de intervenție a altor creditori se depune la executorul judecătoresc, împreună cu copii certificate de pe documentele justificative, iar acesta o va înainta de îndată instanței de executare competente.

Instanța de executare este definită prin dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Aplicând dispozițiile legale anterior redate la speța dedusă judecății, reiese că soluționarea cererii de intervenție la executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2020 formulată de B. este de competența instanței de executare, respectiv instanța de la sediul oricăruia dintre debitorii Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Se constată însă că unul dintre debitorii din cauză este o instanță judecătorească, respectiv Tribunalul Bihor, căreia i-ar reveni competența de soluționare a pricinii în calea de atac.

În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 23 iulie 2018. Conform acestei decizii, dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor. De asemenea, s-a statuat că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În respectarea exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul părții la "o instanță independentă și imparțială", raportat la calitatea debitorului din prezenta pricină, respectiv de instanță căreia i-ar reveni competența de soluționare a căii de atac, Judecătoria Oradea, din oficiu, poate invoca excepția de necompetență, apreciind că, altfel, părțile nu vor avea parte de un proces echitabil.

În atare context, Înalta Curte constată că interesul ocrotit prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

Reținând că debitorul din cadrul raportului juridic obligațional dedus judecății este Tribunalul Bihor, Înalta Curte constată că este îndeplinită condiția pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea Judecătoriei Arad, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Timișoara, învecinată cu Curtea de Apel Oradea, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Oradea (instanță care ar fi fost competentă să judece cererea potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ.).

În stabilirea instanței competente primează calitatea debitorului Tribunalul Bihor - instanță care ar urma să soluționeze calea de atac în pricina în care figurează ca parte. Or, în atare împrejurare, pentru a garanta părților dreptul la un proces echitabil, se impune a fi aplicate cu prioritate dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de intervenție la executarea silită formulată de creditorul intervenient B. în dosarul execuțional nr. x/2020, în favoarea Judecătoriei Arad.