ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2759/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei La 13 noiembrie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost înregistrat recursul declarat de reclamantele A. și B. și de pârâtul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului împotriva sentinței nr. 1545 din 24 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă. La termenul de judecată din 21 septembrie 2020, petentul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a formulat oral cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată, alcătuit din judecători C., D. și E., susținând că instanța trebuie să aibă rol activ, conform art. 129 C. proc.

civ. și că este nejustificat refuzul administrării unor probe esențiale pentru soluționarea cauzei. În drept, a fost invocată incidența dispozițiilor art. 27 C. proc. civ. și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. 2. Soluția și considerentele Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie asupra cererii de recuzare Prin încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de recuzare a completului format din judecătorii C., D. și E., reținând că motivele de incompatibilitate invocate de petent nu se încadrează în dispozițiile art. 27 C. proc.

civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. 3. Recursul La 16 noiembrie 2020, petentul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a declarat recurs împotriva încheierii din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2007, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept. 4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă asupra recursului Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ., "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul." Rezultă, astfel că, din perspectiva căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, acestea au un regim juridic similar hotărârii pronunțate asupra fondului.

În speță, hotărârea care face obiectul recursului pendinte este reprezentată de încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorilor C., D. și E., formulată de petentul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului. Înalta Curte constată că cererea de recuzare a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2007, care a avut ca obiect recursul declarat de reclamantele A. și B. și de pârâtul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului împotriva sentinței nr. 1545 din 24 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea pronunțată asupra recursului are caracter irevocabil ("Sunt hotărâri irevocabile" (…) "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii"). Reținând că, potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a soluționat cererea de recuzare are același regim juridic cu hotărârea pronunțată asupra fondului, rezultă că aceasta are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de recurs. În acest context, este de subliniat faptul că, potrivit principiului legalității care guvernează căile de atac, conform art. 129 din Constituția României, hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Raportându-se la principiul enunțat, Înalta Curte observă că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești. Ca atare, în aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2007 este irevocabilă, neputând fi supusă cenzurii în calea de atac a recursului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului împotriva încheierii din camera de consiliu din 14 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțate în dosarul nr. x/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2020.