ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 9 ianuarie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 352/43/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României - prin prim-ministrul C. solicitând obligarea Guvernului la emitere/comunicare act administrativ și plată daune aferente refuzului soluționării dosarului de la ANRP 20845/C. civ. și litigiul referitor la apartamentul 78 în care locuiesc și pe care complicii Guvernului vor să le fure profitând de absența acestui certificat de deces.

Prin Încheierea din 24 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de reexaminare a încheierii de ședință din data de 24 februarie 2017 formulată de petenții B. și A., în temeiul art. 200 alin. (3) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri au formulat cerere de reexaminare petenții B. și A..

Încheierea recurată

Prin Încheierea din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de reexaminare a încheierii de ședință din data de 24 februarie 2017 formulată de petenții B. și A..

Recursul

Împotriva Încheierii din data de 10 aprilie 2017 petenții B. și A. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, apreciindu-se că nu se poate percepe o taxă judiciară de timbru pentru informații de interes public astfel cum sunt informațiile la publicarea cărora solicită a fi obligat Guvernul României prin prezenta acțiune.

Soluția și considerentele Înaltei Curți

Analizând cu precădere condițiile de formă ale cererii de recurs sancționate cu nulitatea, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., cererea de recurs, trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut de art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

De asemenea, potrivit dispozițiilor alin. (3) ale aceluiași articol, mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Or, constată Înalta Curte că, în cauză, cererea de recurs formulată de reclamanții B. și A. nu cuprinde semnătura acestora și, deși prin citațiile emise la domiciliile acestora a fost pusă în vedere părților obligația de a complini această lipsă, acestea nu s-au conformat.

PENTru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., va dispune anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de B. și A. împotriva Încheierii din 10 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM