ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2916/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de recurs înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 1758/85/2016 reclamanta S.C. "A." S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, care în materia contenciosului administrativ prevăd doar calea de atac a recursului împotriva hotărârilor instanței de fond, apreciind că sunt contrare dispozițiilor art. 73 lit. k) din Constituția României.

Încheierea recurată

Prin Încheierea din data de 12 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea recurentei - reclamante de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

PENTru pronunțarea acestei soluții instanța a reținut, în esență, că excepția nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

S-a reținut, astfel, că obiectul criticii recurentei - reclamante îl constituie norme din legi în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale până la acest moment, nefiind îndeplinită condiția ca dispozițiile criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

A considerat instanța de recurs că singura critică adusă prin cererea de recurs este necompetența instanței de fond, critică care ar putea face obiectul atât a căii de atac a apelului, cât și obiectul recursului, așa încât, declararea neconstituționalității normelor ce instituie în materia contenciosului administrativ numai calea de atac a recursului, astfel că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.

Recursul

Împotriva acestei încheieri recurenta - reclamantă a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea excepției spre soluționare la Curtea Constituțională.

S-a apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, s-a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 21/1994, în sensul că a fost atacată o dispoziție dintr-o lege în vigoare, dispoziția legală are legătură cu soluționarea cauzei, iar Curtea Constituțională, nu a pronunțat nici o soluție de admitere a excepției identice cu cea de față.

S-a considerat, de asemenea, că instanța de recurs a aplicat greșit dispozițiile legii de organizare a Curții Constituționale, reglementarea criticată fiind abiguă, neîntrunind cerințele de claritate, precizie și previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, sens în care recurenta apreciază că noua concepție asupra recursului în materia contenciosului administrativ se impune a fi reanalizată în acord cu normele de interpretare a normelor juridice.

În fine, s-a susținut că prin normele legale criticate se restrânge dreptul de a exercita o cale devolutivă de atac, care să poată asigura pe deplin un proces echitabil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

Soluția și considerentele Înaltei Curți

Verificând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. soluția pronunțată de către prima instanță, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea 47/1992 modificată și republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În raport de dispozițiile legale expuse, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate invocate,

Prima instanta a considerat că singura condiție care nu este îndeplinită în cauză este aceea ca textele de lege a căror neconstituționalitate se solicită a se constata să aibă o legătură în concret cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte constată că "legătura cu soluționarea cauzei" privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța în procesul pendinte.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune existența unei posibilități directe de a influența soluția ce se va pronunța în cauză.

Or, în recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta cu aduce critici pe acest aspect, al legăturii concrete cu soluționarea cauzei, ci reiterează considerațiile teoretice referitoare la armonizarea intenției legiuitorului odată cu adoptarea Legii nr. 76/2012, în ceea ce privește caracterul recursului în materia contenciosului administrativ (prin absența unui articol echivalent cu fostul art. 3041 din C. proc. civ.) cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd soluția rejudecării fondului în cazul admiterii recursului.

Amintește instanța de control judiciar că în cuprinsul Deciziei nr. 747/2014 a Curții Constituționale, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 488 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (2) și art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum și a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. s-a considerat că această opțiune a legiuitorului a fost impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății, aceasta fiind una dintre caracteristicile acțiunii în contencios administrativ.

Totodată, s-a reținut că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care recursul este admis, fondul cauzei va fi examinat din nou, fie chiar de către instanța de recurs, fie de către prima instanță, după casarea cu trimitere sau ca urmare a constatării că prima instanță nu a judecat fondul. Partea interesată va avea astfel posibilitatea de a-și realiza o apărare eficientă.

Revenind la recursul dedus judecății și la legătura dintre textul de lege criticat pentru motive de neconstituționalitate, respectiv art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012, cu soluționarea litigiului, instanța reține că motivul expus de către recurentă este imposibilitatea criticării hotărârii pentru motive de temeinicie.

Or, în prezenta cauză, recurenta a investit instanța civilă cu o acțiune în pretenții generată de un contrat de execuție lucrări cu o autoritate publică, cauza fiind declinată instanței de contencios administrativ și fiscal, care ulterior, a respins acțiunea fără a se pronunța pe fondul acesteia, ci constatând existența autorității de lucru judecat în raport de Dosarul nr. x/2013.

Împotriva acestei sentințe a fost formulată calea de atac a recursului, în cuprinsul căreia a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012.

Față de toate aceste considerente expuse, reținând că prima instanța nu a antamat fondul pretențiilor, iar, în plus, instanța de recurs a fost investită cu cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. (încălcarea normelor de competență de ordine publică), Înalta Curte constată că nu s-a probat legătura dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată cu soluționarea cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "A." S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL împotriva Încheierii din 12 iunie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM