ÎCCJ, Decizia nr. 72/2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 25 august 2017, A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2.230 din data de 6 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, susținând că aceasta este potrivnică Deciziei civile nr. 3.098 din data de 8 iunie 2016 și Deciziei civile nr. 5.931 din data de 18 noiembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel București.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Soluția instanței de revizuire

Prin Decizia nr. 1.551 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2.230 din data de 6 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 și art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. și cu faptul că, în speță, termenul de la care se exercită revizuirea curge de la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, respectiv de la data de 6 aprilie 2017, iar revizuirea a fost formulată la data de 24 august 2017 (data poștei), peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva deciziei instanței de revizuire, a declarat recurs revizuentul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în totalitate a hotărârii atacate și repunerea în termenul de revizuire.

Recurentul a susținut că cererea de revizuire se putea face numai în raport cu considerentele deciziei atacate, iar de aceste considerente a putut lua cunoștință doar după comunicarea hotărârii și, neavând pregătire juridică, a apreciat că termenul de revizuire se calculează de la data comunicării hotărârii (1 august 2017), termen pe care l-a respectat.

În continuare, cu referire detaliată la circumstanțele cauzei, recurentul a reiterat și dezvoltat aspectele de fapt și considerentele expuse pe fondul cererii de revizuire, din care ar rezulta, în opinia sa, existența unei jurisprudențe neunitare în materie, la nivelul instanței de control judiciar.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din codul menționat.

Având în vedere că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate, în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., prin încheierea din data de 12 martie 2018, completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce succed.

În mod nejustificat se susține de către recurent că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, este conformă dispozițiilor legale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire vizează dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 6 aprilie 2017.

Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunțării ultimei hotărâri, recurentul nu poate solicita să-i fie calculat acest termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii, caz în care s-ar ajunge ca o lex tertiae să reglementeze situația litigioasă, neputându-se invoca necunoașterea legii.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1.551 din 12 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED